Copilul spune mereu „nu știu”, deși știe răspunsul? Ce se poate ascunde în spatele acestor cuvinte și cum îl ajuți să aibă încredere în el
„Cât fac 7 plus 5?” Copilul se uită la tine, își frământă mâinile și ridică din umeri. „Nu știu.” Îi amintești că ieri a rezolvat singur exerciții mai dificile, dar răspunsul rămâne același. Încerci altceva: „Ce ai vrea să mănânci la cină?”. Din nou, „Nu știu”. Iar când îl rogi să aleagă între două tricouri, te întreabă: „Tu pe care zici să-l iau?”. La început, ai putea crede că nu este atent, că îi este lene să gândească sau că s-a obișnuit să primească totul de-a gata. Numai că, uneori, în spatele acestui răspuns se află un copil care știe foarte bine ce ar vrea să spună, dar nu are suficientă încredere în propriile idei. Se teme să nu greșească, să nu dezamăgească sau să nu fie judecat.
Psiholoaga Elena Ardelean de la Centrul Psiho-Logo-Med Oradea spune că întâlnește tot mai des în cabinet copii care evită să răspundă ori așteaptă confirmarea unui adult înainte de a-și exprima opinia. Manifestările pot deveni vizibile încă de la 4–6 ani, când copiii încep să înțeleagă mai bine regulile sociale, dar și după intrarea la școală, când evaluarea devine mai formală. Specialistul explică pentru Totul Despre Mame cum poți recunoaște nesiguranța copilului, ce reacții ale adulților o pot accentua și cum îl ajuți să descopere că un răspuns greșit nu este un eșec.
De ce preferă copilul să spună „nu știu” în loc să riște un răspuns greșit?
Imaginează-ți un copil care a fost lăudat mereu pentru că este „cel mai deștept”. La prima vedere, pare că are toate motivele să fie încrezător. Dar ce se întâmplă când întâlnește o problemă pe care nu o poate rezolva imediat? Pentru unii copii, greșeala ajunge să însemne mai mult decât un exercițiu nereușit: devine dovada că nu sunt atât de buni pe cât cred ceilalți.
Citește continuarea articolului AICI.