Coșmarul Simonei Halep ne învață lecțiile despre cum să învățăm să pierdem și să reparăm
Japonezii au o tehnică, ridicată la rang de artă, numită „kintsugi”. Ea presupune repararea vaselor din ceramică, folosind un lac amestecat cu pudră de aur, argint sau platină. În spatele obiceiului, se ascunde o filosofie în care fisurile și reparațiile sunt văzute ca parte integrantă a istoriei unui obiect. Astfel, imperfecțiunile nu sunt ascunse, ci, dimpotrivă, sunt etalate cu mândrie. Ce ne învață această filosofie este să trecem peste imperfecțiunile și eșecurile noastre, adică să acceptăm „fisurile” pe care le înregistrăm în viață, căci sunt parte din noi.
Totuși, în fiecare moment, încercăm să fugim de greșelile noastre și facem tot posibilul să le ascundem sub preș.
Eșecul ne învăluie în rușine, așa că ne străduim să uităm de el, să-l aruncăm într-un con de umbră, nicidecum să-l poleim cu aur și să ne lăudăm cu rezultatul obținut de pe urma lui. Tendința este de a ne retrage și a ne linge în liniște rănile. Apoi ne alegem persoanele cărora suntem dispuși să le povestim despre înfrângerea suferită.
În cazul românilor, teama de eșec se vede foarte bine și la nivel statistic, după cum o arăta și un material interactiv Panorama premiat în plan internațional, care poate fi citit AICI. În 2021, România era pe primele locuri în Europa ca frică de eșec în antreprenoriat.
Dar când eșecul ne prinde din urmă, descoperim adesea, cu stupoare, că are chipul nostru, după cum vom vedea în cele ce urmează.