„Cred că într-o zi mă voi trezi cu vestea fericită că acest coșmar a luat sfârșit”. Cum a înțeles care e cel mai valoros lucru în viață Alina, tânăra din Ucraina care-i ajută acum pe refugiații din România

Imediat cum intri pe ușa centrului CATTIA din Brașov, chiar la barul din mijlocul sălii imense de la parterul clădirii devenite, în ultimele luni, acasă pentru refugiații ucraineni fugiți din calea războiului, te întâmpină cu un zâmbet cald și luminos Alina, care te îmbie cu cafea caldă, iar pe cei mici, cu fructe proaspete. Alina are 14 ani și a fugit acum 8 luni, împreună cu mama și sora ei, de bombardamentele din Nikolaev. Alina nu a locuit niciodată la CATTIA – centrul pentru refugiați al Primăriei din Brașov, în parteneriat cu UNICEF – dar a ales să devină voluntar aici în a cincea zi după ce a ajuns în România.

Ultima seară de pace în Ucraina

„La început a fost foarte neobișnuit, dar acum este mult mai ușor”, își începe povestea Alina, atunci când o întrebi cum s-a schimbat viața ei în ultimele luni.

Mereu cu zâmbetul pe buze, Alina își amintește și acum seara de 23 februarie. Era ultima seară de pace în Ucraina, dar ei nici prin gând nu îi trecea atunci că, în doar câteva ore, viața ei avea să se schimbe definitiv.

Alina locuia la Nikolaev, iar pe 23 februarie, ultima zi înainte de începerea bombardamentelor, era ziua de naștere a prietenului ei. Ea și prietenii ei s-au întâlnit pentru a sărbători.

După câteva ore, Alina se întoarce liniștită acasă și se culcă. A doua zi dimineață, este trezită de strigătele mamei ei. Tatăl Alinei tocmai trecuse cu mașina pe lângă locul primului bombardament din Nikolaev și și-a alertat familia.

Alina la centrul CATTIA din Brașov

Familia Alinei nu se numără printre ucrainenii care au decis să părăsească țara imediat. În dimineața primelor bombardamente, s-au adunat și au decis să plece la casa de vacanță, lângă Herson. S-au gândit că bombardamentele nu vor dura mult, iar acolo vor fi, o vreme, mai în siguranță.

Numai că liniștea la casa de vacanță a familiei a durat puțin timp. Și acolo, bombardamentele se apropiau în fiecare zi.

Alina și familia ei s-au întors pentru scurt timp la Nikolaev, dar bombardamentele nu numai că nu încetau, ci lucrurile se înrăutățeau în fiecare zi.

De altfel, apartamentul din Nikolaev al familiei Alinei este și acum intact, chiar dacă au fost bombardamente în oraș. Casa de vacanță este și ea în picioare, dar după plecarea Alinei și a familiei ei, a fost bombardată chiar grădina casei.

O lună și jumătate printre bombardamente

La o lună și jumătate de la începerea războiului, la începutul lunii aprilie, familia Alinei decide că cel mai sigur ar fi să părăsească țara: „Când lucrurile s-au înrăutățit, am decis să plecăm în străinătate, după o lună și jumătate de la început. Ne-am gândit mult timp unde anume, dar până la urmă am ales România. Aici locuia o mătușă de-a noastră”, povestește acum Alina, la aproape 8 luni de atunci.

Alina a părăsit Ucraina împreună cu mama, sora, mătușa și verișoara ei. Tatăl Alinei și cele două bunici au rămas în Ucraina. Tatăl nu a avut voie să părăsească țara, iar bunicile au refuzat să plece din țara lor, din casa lor, de pe pământul lor.

Alina protestând împotriva războiului din Ucraina

Alina își amintește ziua în care a ajuns la granița cu România. Spune că ea și toți ceilalți ucraineni au fost întâmpinați cu multă căldură, cu hrană și cu zâmbete.

Cu toate acestea, a fost un drum greu. 6 ore au stat la graniță, așteptând autocarul spre București. Apoi, alte ore lungi pe drum.

În București, Alina și toți ceilalți refugiați au fost întâmpinați la fel de călduros de voluntari. Au primit hrană și toate informațiile de care aveau nevoie.

Din București, Alina și familia ei au luat trenul spre Brașov. De ce Brașov? „Pentru că nu este foarte aglomerat, este un oraș frumos și aici locuia o mătușă.”

Voluntar pentru alți refugiați încă din a cincea zi în România

Alina, mama ei, sora, mătușa și verișoara ei au locuit, la început, într-un hotel din centrul Brașovului, care caza și cazează și acum refugiați.

Astăzi, Alina, mama și sora ei locuiesc într-un apartament din Brașov, după ce mama Alinei s-a angajat la o fabrică din oraș, iar fabrica le-a pus la dispoziție un apartament. Verișoara și mătușa Alinei au rămas la hotel.

Alina nu a locuit niciodată la CATTIA – centrul pentru refugiați al Primăriei Brașov, în parteneriat cu UNICEF. Cu toate acestea, în a cincea zi după ce a ajuns în Brașov, a decis să devină voluntar în centrul devenit, măcar temporar, acasă pentru mulți ucraineni fugiți din calea războiului.

Alina nu vorbește limba română, dar în lunile petrecute în România și-a perfecționat limba engleză. Imediat cum a ajuns la CATTIA, a început să cunoască oameni și să își facă noi prieteni.

La început, în primele luni, la CATTIA erau atât voluntari ucraineni, cât și români. Acum, în centru mai vin doar voluntari ucraineni. Singurii români de aici sunt angajați ai Primăriei din Brașov, detașați în centru.

Alina la centrul CATTIA din Brașov

În timpul verii, în vacanță, Alina a venit la CATTIA în fiecare zi, de dimineața până seara. A început să lucreze la bar, unde face cafea, vorbește cu oamenii care ajung aici și feliază fructe pe care le împarte copiilor.

În unele zile lucrează în supermarketul din centru, cum îi spune ea – un magazin social de unde ucrainenii pot ridica gratuit produsele de care au nevoie.

Tot la CATTIA, Alina a cunoscut-o pe Heather, o femeie din Noua Zeelandă care a ajutat-o să își perfecționeze limba engleză. Acum, la randul ei, Alina ajută cu lecții de engleză și alți refugiați.

Din toamnă, odată cu începerea școlii, Alina nu mai poate merge zilnic la CATTIA, dar vine în centru ori de câte ori îi permite timpul.

În afara de CATTIA, Alinei îi place să gătească, să se uite la filme, să danseze și să se plimbe prin noul ei oraș, Brașov. Dar gândurile ei zboară adesea acasă, la Nikolaev, de care îi este dor.

Alina este elevă în clasa a IX-a. Nu vorbește limba română, iar școlile din România nu pot pune la dispoziție cursuri în limba ucreaineană. Așa că Alina face, de luni bune, doar școală online – urmează cursurile școlii ei din Ucraina.

Alina la centrul CATTIA din Brașov

„Am ales să fiu voluntar pentru că mi-am dorit să ajut oameni”

Alina nu știe ce va fi mâine. Se bucură că are o locuință, că și-a făcut prieteni noi la CATTIA, iar mama și mătușa ei și-au găsit locuri de muncă în Brașov.

Sora Alinei, care are 21 de ani, s-a întors pentru scurtă vreme în Ucraina, profitând de faptul că, cel puțin pentru o perioadă, bombardamentele s-au mai calmat. Se va întoarce însă la Brașov, pentru că în Ucraina nu este deocamdată sigur.

Alina la CATTIA

În Ucraina au rămas tatăl lor și cele două bunici. Alina ține legătura cu ei, dar spune că nu are timp să vorbească cu ei zilnic – școala și activitățile de la CATTIA îi ocupă aproape tot timpul.

Acasă, în Ucraina, înainte de începerea războiului, Alina își dorea să studieze Dreptul și să devină procuror. Acum, spune că, „din păcate”, este nevoită deocamdată să facă școală online. Colegii ei de la școala din Ucraina sunt astăzi refugiați împrăștiați prin toate colțurile Europei. Alina nu și-a pus problema să rămână în România și să își continue studiile aici: „Deocamdată sunt în clasa a IX-a. După aceea mă voi gândi la studii ulterioare.”

Alina la CATTIA

Alina spune că a ales să fie voluntar pentru refugiații care continuă să vină pentru un adăpost la CATTIA deoarece „mi-am dorit să ajut oameni”. Asta după ce, la rândul ei, în primele zile ei zile în România, a primit ajutor de la aproape toți oamenii pe care i-a întâlnit: hrană, cazare, job-uri pentru mama și mătușa ei, bani și tot ceea ce ea și familia ei au avut nevoie atunci.

Alina recunoaște că ajutorul dat altor oameni este și o formă de terapie, chiar dacă nu folosește termenul „terapie”: a ajutat-o să uite de propriile probleme, temeri și tristeți, să primească în permanență o energie bună și să aibă un scop în noua ei viață.

Mărturisește că războiul a schimbat-o foarte mult, „mi-a deschis ochii la multe lucruri și m-a făcut să înțeleg care este cel mai valoros lucru din viață”.

Alina la CATTIA

Are multe momente când îi este dor de camera ei și de apartamentul ei din Nikolaev. Își dorește ca, după ce războiul se va sfârși, să se întoarcă acasă, la Nikolaev, dar nu știe ce va găsi acolo.

„Înțeleg că după război, viața nu va mai fi la fel ca înainte. Poate chiar va trebui să studiez în afara Ucrainei”, spune Alina.

„Rusia ne fură viața în fiecare zi, iar acest timp nu mai poate fi dat înapoi. Dar cred că într-o zi mă voi trezi cu vestea fericită că acest coșmar a luat sfârșit.”

CATTIA, locul unde refugiații ucraineni vin să fie aproape de cineva care vorbește aceeași limbă

Alina este unul dintre zecile de mii de refugiați ucraineni care au ajuns anul acesta în România și au ales să rămână aici, cel puțin temporar.

De la începerea războiului din Ucraina, 87.841 de cetățeni ucraineni au solicitat permise de şedere în România, iar 4.391 au solicitat azil politic în țara noastră, arată datele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne. În tot acest timp, 2,65 de milioane de ucraineni au tranzitat România.

Peste 8.000 dintre acești refugiați au trecut, din luna martie și până astăzi, pragul centrului CATTIA (Centrul de afaceri, transfer tehnologic și incubator de afaceri) din Brașov, unde Alina a ales să devină voluntar, declară pentru HotNews.ro Andreea Vrînceanu, coordonatoarea centrului.

Andreea Vrînceanu, coordonatoarea centrului CATTIA din Brașov

Centrul CATTIA a fost deschis inițial ca centru de afaceri al Primăriei din Brașov, iar în pandemie, a găzduit primul centru de vaccinare împotriva COVID-19 deschis în oraș – pentru că este ușor accesibil cu autobuzul din oraș, este un spațiu generos și are suficient de multe locuri de parcare, explică Andreea Vrînceanu.

Acum, situația în centru este mereu în dinamică – unii dintre refugiați rămân aici, dar cei mai mulți stau doar temporar, până găsesc o soluție mai confortabilă de cazare, cel mai adesea prin programul 50/20. Sunt însă și refugiați care au decis să locuiască în centru o perioadă mai lungă sau nu au avut alte opțiuni.

La începutul lunii noiembrie erau cazați la CATTIA 65 de oameni, iar în acest moment sunt cazați 12, după ce, în noiembrie, au devenit disponibile foarte multe spații de cazare în Brașov, spune coordonatoarea centrului.

CATTIA înseamnă însă, pentru mulți refugiați, un loc cu un pat cald, sigur și gratuit, unde să își tragă sufletul atunci când sunt în tranzit către o locuință, către alt oraș sau altă țară, povestește Andreea Vrînceanu.

Sunt și refugiați ucraineni care nu au locuit niciodată la CATTIA, dar și-au făcut obiceiul de a veni aici în fiecare zi ca acasă. Un ONG din Brașov sprijină CATTIA cu 50 de porții de mâncare caldă zilnic.

Alți refugiați vin pentru provizii de la magazinul social din centru – „supermarketul” unde Alina este, în unele zile, voluntar. Andreea Vrînceanu povestește că centrul CATTIA a avut grijă ca distribuirea ajutoarelor umanitare prin intermediul magazinului social să se facă „cu demnitate”, cu ajutorul unei aplicații – oamenii nu stau la coadă de la primele ore ale dimineții pentru a putea primi ceva. Totul se distribuie echitabil, pentru toată lumea. În luna septembrie, magazinul social din centrul CATTIA a avut peste 2.400 de beneficiari.

Andreea hrănind un pui de iepure găsit în curte la CATTIA de unul dintre voluntarii centrului

În jur de 150 de copii ucraineni vin la CATTIA pentru activități educaționale, iar Andreea Vrînceanu spune că centrul își va crește în curând capacitatea la aproximativ 270 de copii.

La CATTIA se distribuie, de asemenea, și haine și jucării și se organizează inclusiv spectacole și concerte pentru comunitatea de ucraineni.

Nu toată lumea vine însă la CATTIA pentru a primi hrană, provizii, haine sau jucării. Mamele ucrainence ajunse în Brașov vin pur și simplu cu copiii la CATTIA pentru ca ele să socializeze și să bea un ceai sau o cafea, iar copiii să se joace sau să facă teme împreună: „Este un loc al comunității. Unii dintre acești oameni vin la CATTIA doar ca să se întâlnească și să socializeze între ei, să fie aproape de cineva care vorbește aceeași limbă. Poți să vezi cum vin câte două-trei mămici, mămicile stau și beau un ceai sau o cafea și povestesc, iar copiii sunt la locul de joacă”, povestește Andreea Vrînceanu, coordonatoarea centrului.

Andreea Vrînceanu este angajată a Primăriei din Brașov. A fost la CATTIA din prima zi în care refugiații ucraineni au început să sosească aici. În primele săptămâni, Andreea nu a dormit în nicio seară la ea acasă, ci în centru.

Andreea nu își mai amintește exact momentul primei întâlniri cu Alina, pentru că, la vremea sosirii acesteia la CATTIA, în primăvară, „dinamica evenimentelor era fantastică”. În acea perioadă, erau zile când prin centru treceau și 500 de refugiați într-o singură zi.

Centrul CATTIA din Brașov

Alina este însă astăzi „unul dintre stâlpii voluntarilor. Este genul acela de om pe care dacă îl rogi ceva, poți avea baza că face acel lucru și că nu trebuie să îi spui de 10 ori. Dacă ea se ocupă de ceva, nu trebuie să îți faci griji”, spune Andreea Vrînceanu.

Acum, centrul CATTIA se pregătește pentru sărbătorile de iarnă: se va împodobi bradul, se va organiza Secret Santa. În centru va fi sărbătorit Craciunul de două ori: cel românesc, în decembrie, și cel ucrainean, pe 7 ianuarie.

CATTIA, centru Blue Dot UNICEF. 11 centre pentru refugiați din România beneficiază de susținerea UNICEF

CATTIA este unul dintre cele 11 centre pentru refugiați din România care beneficiază de susținerea UNICEF. 4 dintre aceste centre, printre care și CATTIA din Brașov, sunt centre Blue Dot. Cele 11 centre sunt situate în București, Brașov, Suceava, Maramureș, Tulcea, Vaslui și Iași.

UNICEF lucrează cu Guvernul României, autorități județene și locale, UNHCR, alte agenții ONU și societatea civilă pentru a sprijini refugiații ucraineni ajunși în România, inclusiv cu servicii de cazare și transport (în zonele de graniță), cât și pentru a-i ajuta să acceseze servicii de educație, sănătate, sprijin psihosocial și alte servicii (în zonele urbane și în alte locuri în care se află refugiați). UNICEF pune la dispoziție centre sigure pentru copii și familii, spații pentru mame și copii, în care copiii se pot juca, iar mamele pot inclusiv alăpta și își pot îngriji copiii.

Alina la CATTIA

Cel puțin 170.000 de refugiați ucraineni (majoritatea femei și copii) au avut anul acesta acces la servicii în centrele Blue Dot și în celelalte centre susținute de UNICEF în România, potrivit unei evaluări a UNICEF, pusă la dispoziția HotNews.ro.

„UNICEF mobilizează toate sectoarele și partenerii, inclusiv prin coordonatorii săi din teren, pentru a se asigura că abordările sectoriale sunt coordonate și se consolidează reciproc în domeniile care necesită intervenții convergente în dezvoltarea copilăriei timpurii, susținerea adolescenților, a copiilor cu dizabilități, a nevoilor legate de iarnă. În cazul nevoilor tuturor copiilor, atât români, cât și refugiați, UNICEF are o abordare integrată, care urmărește să ofere un răspuns eficient, adaptat și durabil printr-o coordonare a actorilor în zonele inter-sectoriale”, arată reprezentanții UNICEF.

Material realizat cu o bursă din programul „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a celor două organizații.