Partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) poate obține majoritatea absolută la alegerile regionale din Saxonia-Anhalt, care vor avea loc pe 6 septembrie. Programul său cultural atacă mișcarea Bauhaus, cultura comemorării Holocaustului și diversitatea în artă.
La un secol de la înființarea sa ca centru radical al designului modernist, școala Bauhaus a devenit o țintă a partidului de extremă dreapta AfD, care speră să ajungă la guvernare în landul Saxonia-Anhalt.
AfD vrea o „nouă politică culturală patriotică” menită să restabilească încrederea germanilor și respinge „gândirea modernă”.
Stabilirea școlii Bauhaus drept țintă ar putea părea mai puțin obișnuită pentru oamenii preocupați de alte probleme, inclusiv cele economice, dar explicația acestei alegeri a AfD este clară.
Potrivit documentului de campanie al partidului, AfD vrea să riposteze prin campania sa „deutschdenken” (gândirea germană) și promite o „nouă politică culturală patriotică”, precum și încetarea finanțării pentru „arta și cultura anti-germană”.
O țintă specială a AfD este Bauhaus, influenta școală germană de arhitectură, artă și design fondată în 1919, care are sediul în orașul Dessau, din Saxonia-Anhalt și pe care partidul de extremă-dreapta o pune în centrul acestei „gândiri moderne” germane.
Nu ar fi pentru prima oară: Bauhaus a fost nevoită să-și închidă porțile înainte de al Doilea Război Mondial, sub regimul nazist, care considera că ideile sale avangardiste și atitudinea deschisă față de modernitate sunt „negermane”.
AfD e gata de guvernare în Saxonia-Anhalt. Cum a ajuns aici?
Înainte de alegerile din 6 septembrie din Saxonia-Anhalt, AfD înregistrează peste 40% în sondaje.
Uniunea Creștin-Democrată (CDU), partidul conservator care a fost forța dominantă la guvernare în acest land încă de la reînființarea sa în 1990, se află cu mult în urmă, creditat cu 23%-26%.
Oficiul landului pentru protecția Constituției clasifică filiala AfD din Saxonia-Anhalt drept o organizație „extremistă de dreapta confirmată”, dar acest lucru nu a reușit să-i afecteze prea mult popularitatea în rândul alegătorilor.
Partidul și-a consolidat avantajul concentrându-se pe costul tidicat al vieții, temerile legate de imigrație și efectele economice și sociale ale dezindustrializării și depopulării, simțite în mod special în acest land est-german.
În anii care au urmat reunificării, un număr mare de locuri de muncă au dispărut, în special în industria minieră a lignitului și în industria chimică.
Germania în general traversează o perioadă în care s-a confruntat cu stagnarea sau chiar recesiunea economică, iar partidul de extremă dreapta conduce și în sondajele naționale.
Dincolo de diverse măsuri economice, AfD propune nu doar stoparea imigrației, ci și implementarea unei politici de deportare și de remigrație.
Dar atenție primesc și politicile culturale – iar școala Bauhaus reprezintă în mod deosebit o preocupare.
Ce este școala Bauhaus și de ce au desființat-o naziștii
Fondată în 1919 de arhitectul Walter Gropius în orașul german Weimar, școala Bauhaus promova funcționalitatea și minimalismul în design, ideea fiind cea a construirii unor spații ambientale funcționale, ieftine și practice.
Pornită ca un proiect social utopic, școala a contribuit la popularizarea utilizării betonului, sticlei și oțelului ca materiale de construcție în proiecte cu linii simple și drepte, care au transformat arhitectura mondială.
Ideile Bauhaus erau antiburgheze, avangardiste și experimentale, susținând în același timp o artă accesibilă tuturor și de care toată lumea să se poată bucura, explică Katrin Schreiter, lector universitar în limba germană și istorie la King’s College London, într-un text pentru platforma The Conversation.
Aceste practici au orientat mișcarea spre stânga, ceea ce a făcut-o vulnerabilă la atacuri ideologice pe tot parcursul Republicii de la Weimar, prima (și eșuată) democrație a Germaniei.
În 1925, școala s-a mutat de la Weimar la Dessau, în Saxonia-Anhalt, după ce și-a pierdut finanțarea – consecința unui conflict cu partidele politice conservatoare care conduceau orașul la acea vreme.
Când naziștii au preluat puterea în urma alegerilor locale din 1931, au cerut desființarea școlii.
Bauhaus s-a mutat din nou în 1932, de data aceasta la Berlin, unde și-a continuat activitatea ca instituție privată pentru a evita noi conflicte cu naziștii, care deveneau din ce în ce mai puternici. Când Adolf Hitler a preluat puterea la începutul anului 1933, școala și personalul său au devenit victime ale politicilor anti-socialiste ale naziștilor.
Școala Bauhaus s-a închis pe 20 iulie 1933, iar personalul său s-a dispersat. Mulți s-au îndreptat spre Statele Unite, unde au dus mai departe moștenirea „spiritului Bauhaus”, alăturându-se mișcării moderniste internaționale care a devenit estetica definitorie a Occidentului în anii 1950.
Amestecul de formă și funcționalitate al mișcării Bauhaus în arhitectură, artă și design industrial a modelat totul, de la stilul Ikea destinat maselor până la eleganța ușor de utilizat a produselor Apple.
Fundația Bauhaus, care își are sediul în orașul Dessau, din Saxonia-Anhalt, este cea care păstrează patrimoniul acestei școli de design.
De ce atacă AfD școala Bauhaus
În programul politic pentru Saxonia-Anhalt, AfD menționeză explicit criticile la adresa școlii.
„Guvernul landului desfășoară o campanie de imagine sub titlul „moderndenken” (gândirea modernă), care încearcă să deducă identitatea Saxoniei-Anhalt din mișcarea Bauhaus. Totuși, școala de arhitectură Bauhaus a fost tocmai cea care s-a străduit întotdeauna să evite orice aluzie la rădăcinile naționaliste”, spune documentul AfD.
„Campania «moderndenken» (gândirea modernă) duce astfel această politică a lipsei de identitate la extrem. AfD contracarează acest demers cu campania sa «deutschdenken» (gândirea germană), care subliniază faptul că Saxonia-Anhalt a adus contribuții semnificative la dezvoltarea națiunii germane”, adaugă programul politic, care se întoarce în Evul Mediu și trimite la personalitățile pe care vrea să le promoveze: Henric I și Otto I, la Luther, Bismarck și Nietzsche.
Walter Gropius, fondatorul școlii Bauhaus, în fața casei sale din Dessau. FOTO: Fine Art Images / Album / Profimedia
AfD atacase deja Bauhaus într-o moțiune din 2024, depusă în parlamentul landului de Hans-Thomas Tillschneider, purtătorul de cuvânt regional al partidului AfD pe probleme culturale, în perspectiva evenimentelor planificate cu ocazia centenarului mutării Bauhausului de la Weimar la Dessau.
Intitulată „Irrweg der Moderne” (calea greșită a modernității), moțiunea solicita o „analiză critică” a mișcării Bauhaus, susținând că estetica sa minimalistă a dus la „greșeli arhitecturale”, a promovat clădiri „reci” și „neprimitoare” și a subminat „noțiunile tradiționale și înrădăcinate cultural privind spațiile de locuit”.
Moțiunea acuză mișcarea că a șters „caracteristicile individuale și regionale” și sublinia „apropierea sa de comunism”.
Vorbind cu Reuters, Tillschneider a insistat că „Bauhaus reprezintă dezrădăcinarea”. „Bauhaus este arhitectura globalizării – a «oriunde-ului», ca să spunem așa”, a subliniat el.
„Criza de identitate va fi remediată”
Preocuparea AfD pentru cultură este mai amplă și arta este în mod explicit vizată.
AfD a anunțat că artiștii și instituțiile vor fi obligați să semneze o declarație prin care se angajează „să nu disprețuiască Germania și cultura sa” dacă doresc să obțină finanțare de la stat. Multe dintre aceste organizații și persoane fizice depind în mare măsură de aceste subvenții.
În programul politic, AfD vorbește despre tăierea fondurilor pentru „arta și cultura antigermane”, deși este neclar ce anume înseamnă asta.
Pe baza programului, muzeele, teatrele și instituțiile culturale din regiune afirmă că libertatea artistică se numără printre țintele partidului de extremă dreaptă.
AfD mai spune că „distrugerea tradițiilor, care își are originea în mișcarea din 1968 din Germania de Vest, a golit de conținut patrimoniul nostru cultural și a distrus astfel orice posibilitate de formare a unei identități naționale stabile”.
„Partidul AfD din Saxonia-Anhalt va remedia această criză de identitate printr-o politică culturală nouă și patriotică. Politica culturală trebuie să redea germanilor încrederea în sine”, spune AfD.
„Criticile aduse de AfD la adresa Bauhaus reiau criticile de acum 100 de ani”
Pregătiți pentru ce ar putea urma, actualii repezentanți ai fundației Bauhaus au observat pur și simplu că extrema-dreaptă consideră din nou mișcarea ca fiind prea modernistă și globalistă pentru „politica culturală patriotică” pe care partidul o are în vedere.
„Criticile aduse de AfD la adresa Bauhaus reiau criticile de acum 100 de ani. Formularea lor este similară”, a declarat Barbara Steiner, directoarea Fundației Bauhaus, pentru televiziunea DW.
În centrul criticilor extremei-drepte se află „acest stereotip foarte vechi, conform căruia Bauhaus nu aparține localnicilor, ci este apanajul elitelor globale”, a rezumat Steiner pentru Le Monde.
Miting AfD în Saxonia-Anhalt. FOTO: Hendrik Schmidt / DPA / Profimedia
Ea consideră că acest lucru este „atât adevărat, cât și fals”.
Din punct de vedere istoric, școala a angajat sute de meșteșugari locali, dar studenții veneau din întreaga lume, iar influența Bauhaus s-a extins mult dincolo de granițele Germaniei.
„Au fost comuniști; alții s-au alăturat naziștilor. Unii doreau să adopte o poziție politică; alții nu. Importanța istorică a școlii Bauhaus rezidă în faptul că a fost constant sfâșiat de dezbateri privind direcția pe care ar trebui să o urmeze. AfD dorește o reflecție critică asupra modernismului, dar tocmai acesta este esența Bauhaus”, a remarcat Steiner.
„Ei vor hegemonie culturală”
AfD respinge ferm comparațiile cu partidul nazist și cu Adolf Hitler.
Tillschneider a catalogat referințele istorice drept absurde, susținând că Bauhaus nu ar trebui să fie deasupra criticii și descriind arhitectura ca fiind „insuportabilă”.
Cu toate acestea, în programul său politică, partidul preia în mod regulat limbajul folosit în propaganda lui Hitler, minimalizează atrocitățile din perioada nazistă, contestă cultura memoriei din Germania și utilizează un limbaj încărcat de semnificații istorice, spun criticii.
Sloganul propus, „deutschdenken” (gândirea germană), este un exemplu în acest sens: „«Deutsch denken» se referă la un discurs ținut de Adolf Hitler în 1938” — „Reichenberger Rede”, a observat Steiner.
Deși instituția sa s-ar confrunta probabil cu reduceri de finanțare, preocupările sale mai mari vizează efectul de descurajare asupra dezbaterii publice, cooperării și inovării.
Într-o altă discuție, cu The Guardian, Steiner a afirmat că la fel ca acum un secol, cruciada anti-Bauhaus a AfD vizează inima societății deschise și liberale a Germaniei.
„Ei vor hegemonie culturală. Asta este cu adevărat amenințător”, a spus Steiner.
Problemele din Dessau
În prezent, campusul extins Bauhaus și un muzeu din sticlă și oțel din Dessau, inaugurat în 2019, atrag 180.000 de vizitatori în fiecare an.
Dessau nu se simte tocmai bine însă, iar acest turism nu îl ajută foarte mult.
Rata șomajului se situează la 10%, față de 8% la nivel de land și 6% la nivel național. Venitul gospodăriilor din Saxonia-Anhalt se află printre cele mai scăzute din Germania, potrivit The Guardian.
Complexul Bauhaus din Dessau. FOTO. JAN WOITAS / AFP / Profimedia
Cu o vârstă medie de peste 50 de ani, Dessau-Roßlau este unul dintre cele mai îmbătrânite orașe din țară.
Populația sa a scăzut la 75.000 de locuitori de la 130.000 în 1990, anul reunificării Germaniei, ca urmare a unui exod altinerilor cu studii superioare.
Partidul AfD, înființat acum 13 ani, a declarat că dorește să repopuleze Saxonia-Anhalt prin subvenții generoase pentru familii, cu surse de finanțare neclare, eliberând în același timp potențialul pierdut prin „eliberarea” germanilor de rușinea legată de Holocaust.
Și discursul prinde la alegători.
Liderul local are și el un merit. Este vorba despre Ulrich Siegmund, un deputat regional cu prezență telegenică, despre care se spune că are legături cu neo-nazisti cunoscuți.
El a participat la o întâlnire controversată în noiembrie 2023 pentru a discuta un plan de „remigrare” care viza deportări în masă.
