Cronica de carte: Adevărul despre Revoluție

În anul 2004, pe ultimii zeci de metri ai ultimului mandat prezidențial al lui Ion Iliescu și ai guvernării PSD conduse de Adrian Năstase, Parlamentul României adopta Legea 556 ce prevedea înființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. Condus o bună bucată de vreme tot de oamenii lui Iliescu, recrutați din rândul așa-numiților emanați ai Revoluției (recte de Gelu Voican Voiculescu), respectivul Institut nu a avut parte de ceea ce cheamă o presă bună. Principala lui misiune fiind percepută a consta în acreditarea acelui adevăr dorit de cei ce au preluat puterea la numai câteva ore de la fuga lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu.

În 2019, în vremea guvernării Orban, prin înțelegerea dintre PNL și USR, s-a decis desființarea organismului a cărui soartă părea a fi atunci definitiv pecetluită. Nu a fost să fie astfel, Curtea Constituțională decizând doi ani mai târziu cu totul altfel. Așa că IRRD a fost resuscitat, însă cu o nouă conducere ce l-a avut în frunte pe Andrei Ursu, nimeni altul decât fiul opozantului Gheorghe Ursu. IRRD dispunea până mai deunăzi de o nouă echipă de cercetători, de un nou Consiliu științific și are o susținută prezență în viața publică. Reflectată de prezența angajaților și colaboratorilor săi la reuniuni științifice de specialitate sau de publicarea unor articole în reviste academice. Iată însă că la finele lui noiembrie Andrei Ursu a fost înlăturat din motive birocratice (și nu numai) de la conducere.

Aceasta în pofida faptului că apariția Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare, editată în 2022 grație colaborării dintre Institut și editura ieșeană Polirom însemna un consistent rezultat al muncii de cercetare a angajaților IRRD.

În Nota introductivă publicată în volum, notă semnată de, acum, fostul director Andrei Ursu și de cercetătorul american Roland Thomasson, coordonatorii cărții, sunt, între altele, expuse succint direcțiile activității prezente și viitoare a instituției. Nu se dorește doar cercetarea circumstanțelor, a episoadelor până acum neclare ori controversate din Revoluție ca și din dosarul juridic al acesteia despre care se spune că nu ar fi chiar onest întocmit, unde mai pui că e ba închis, ba redeschis în funcție de interese politice clare ale celor ce dețin la un moment dat puterea, ci și plasarea Revoluției române în contextul mai amplu al răsturnărilor regimurilor comuniste din Estul Europei în anul 1989.

Citim în capitolul În loc de concluzii următoarele: “La mai bine de trei decenii de la execuția marelui bărbat de stat și omul politic făuritor de istorie plantate de fosta poliție politică încă acoperă crime împotriva umanității ”. E vorba, între altele, despre pernicioasa, strania menținere în viață a teoriilor conspirației, a poveștilor referitoare la un pretins amestec al așa-ziselor agenturi străine, idei puse în circulație între 16 și 22 decembrie 1989 de fostul dictator, despre istoriile cu teroriști de import, fie ei sovietici, fie arabi, despre numărul inexplicabil de mare de morți înregistrați atât în București cât și în alte orașe ale țării începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989. Și, mai ales, despre operațiunea de înnălbire a Securității și a mai marilor ei, în frunte cu ultimul ei șef, fostul general Iulian Vlad. Operațiune concretizată în articole de presă ori pretins științifice, în false, mincinoase monografii, în nenumărate talk-show-uri de radio ori de televiziune. Dacă Armata a fost consistent pusă la zid, cu totul alta a fost situația fostei poliții politice, despre care mai-mai că s-a acreditat legenda că ar fi fost principalul sprijinitor al revoluționarilor. Aceasta când, în realitate, așa cum o dovedesc cele 9 contribuții științifice semnate de Andrei Ursu, Roland Thomasson, Dumitru Lăcătușu, Andreea-Iuliana Bădilă, Luciana Marioara Jinga, Adrian Claudiu Stoica, Andrei Florin Sora, Mihai Dănilă, grupate în trei mari secvențe (I.România în 1989. Un popor sub teroarea Securității: opoziție, încercări de revoltă, represiune, disimulare, II. Lupta de rezistență a lui Nicolae Ceaușescu și Securității, Teatre de acțiune din București, III. Lupta de rezistență di alte orașe), lucrurile au stat cu totul altfel. Articole din revista cu circuit închis Securitatea i-au pregătit și instruit pe angajații poliției politice să reziste în cazul în care s-ar fi înregistrat tentative de răsturnare a regimului dictatorial comunist, a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, rezistența concretizându-se nu doar în tentativele de salvare ale cuplului dictatorial, ci și în acțiuni cu vădit caracter terorist, criminal. Despre care au avut știință Iulian Vlad și acoliții săi și după ce își exprimaseră, formal, adeziunea la obiectivele Revoluției.Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro