Cronica de film: Cum fu „Kung Fu Panda”

Po este un urs panda cu burta cat un balon, care, in loc sa viseze taietei, asa cum spera tatal sau – proprietar de restaurant -, viseaza maestri kung fu. Ideea e simpla si veche: esti ceea ce vrei sa fii, esti propriul tau erou tralala – dar e livrata intr-un ambalaj care fosneste la fiecare miscare elastica a eroilor. Cand nu plezneste sub picioarele „flacide” ale eroului.

Ma rog, elastic e si Po, doar ca in inertia de dinaintea aflarii Prevestirii, el se rezuma la a visa cu ochii inchisi sau deschisi si la a se manifesta ca un fan sadea al kung fu-ului. Filmul de animatie produs de DreamWorks, lansat la Cannes in luna mai si de vineri, 4 iulie si in Romania, are cateva atuuri pentru care merita si banii, si timpul. In primul rand, are un erou pe care nu poti sa nu-l placi atata vreme cat e uman pana in adancurile osanzei.

Po e un mare mancacios, e jovial, bun la suflet si rezistent ca un taur – dar fara a se incrancena. Pornind de la aceste trasaturi, povestea se construieste ca una clasica pentru un film de animatie (urmeaza-ti visul, poti deveni bucatar chiar daca esti sobolan, poti ajunge in lumea oamenilor chiar de esti albina etc. etc), dar mentine in permanenta un suras autoironic pe buze.

„Kung Fu Panda” e serios si e in acelasi timp satiric cu stilul serios-initiatic- new age-ist de buzunar. Replicilor de genul „Nimic nu e intamplator”, repetate de un maestru (pe nume Oogway), care e o broasca testoasa cu buzele cat pumnul (pentru ca e batrana si n-are proteza), filmul regizat de John Stevenson si Mark Osborne le pune in fata imaginea terre-à-terre a lui Po, care, iata, poate deveni Maestru Dragon, The Chosen One atata vreme cat crede ca poate si care il va sili pe Maestrul Shifu sa-si reevalueze sistemul de antrenament, adaptandu-l la realitate. Lui Po ii place sa bage in el pesmeti si fursecuri? Va fi motivat sa se antreneze cu pesmeti si fursecuri. Si va deveni un maestru adevarat.

O data ce eroul are scai la spectator, mare parte din batalie e castigata. Mutritele lui vor smulge zambetele spectatorului, chiar daca, la o prima privire, profilul sau nu pare deosebit din cale-afara. Dar Po e mereu in miscare, si insufletit de vocea lui Jack Black si de concertul celorlalte personaje, reuseste sa se impuna. Un mare avantaj sunt vocile actorilor – Dustin Hoffman, Lucy Liu, Angelina Jolie, Seth Rogen si chiar Jackie Chan.

„Kung Fu Panda” nu e rupt din soare, dar e un film agreabil care te cucereste prin glumele lui de bun-simt, prin efecte spectaculoase dar veridice si printr-o buna dispozitie care adoarme simtul critic al cinefilului obosit probabil de atatea animatii cu sentimente frumoase si eroi atotputernici.

P.S. Cuvantul „flacid” a fost preluat din traducerea filmului. El e un calc nefericit preluat din engleza, unde „flaccid” inseamna „flasc”. Nu poti sa nu modifici in gand versurile celor de la Timpuri Noi – „Oile flacide s-au asternut la iernat…”)

Trailerul „Kung Fu Panda” – aici