Cronica de film: „Sarpele” de la cap se impute, dar pe urma ii trece 

Cineastul francezul Éric Barbier a debutat in 1991 cu un film ambitios, „Le Brasier”, saga unei familii poloneze care in anii 30 emigreaza in Franta, dar filmul n-a iesit cum si-a dorit. Amarat, a stat 10 ani pe bara, dupa care a revenit cu „Toreros”, iar in 2006 a urmat„Le Serpent”, un thriller care ajunge pe 5 septembrie si pe ecranele noastre. Dupa un inceput foarte subred, filmul capata tot mai multa consistenta. Nu e o capodopera a genului, clar, dar e „vazubil”.

Éric Barbier ecranizeaza romanul scriitorului american Ted Lewis, care si-a mai vazut romanele puse pe ecran (de pilda, „Get Carter”, ecranizat in 1971 si 2000, avandu-i ca protagonisti pe Michael Caine, respectiv Sylvester Stallone). Dar Barbier a mai modificat pe ici-pe colo romanul, unde i s-a parut ca e nevoie.

Nu e o problema ca a incercat sa echilibreze duetul erou pozitiv-erou negativ, absolvindu-l pe eroul pozitiv de o crima, pentru ca, vazand filmul, veti fi poate de acord ca optiunea cineastului era justificata dramaturgic.

Si nu e rau nici felul in care se descurca cei doi actori – Yvan Attal si Clovis Cornillac, primul ducandu-si foarte bine personajul si scuturandu-l de lasitate pe drum (mai ales ca-l ajuta si fizicul de om absolut normal), al doilea inchizandu-se intr-un erou de fonta, in care ura e atat de tasata incat il arunca din regn.

Ce e rau este ca scenariul e defectuos. Asta face ca primele 20 de minute, cel putin, sa fie ca rupte dintr-un policier de televiziune filmat in doua zile sau ca si cum ar fi fost gandite de vreo casnica la Scoala populara de arta, sectia Scenaristica.

Totul e schema tare ca stanca, toate replicile vin ca sa explice ceva ce e deja evident, toate situatiile sunt exact cele pe care le asteptam pentru ca deja le-am mai vazut de taspe mii de ori.

Daca nu te apuci sa zgarii scaunul cand vezi ca, inevitabil, cel care iese cu un pahar de plastic in mana e politist, stai si astepti sa vezi ce se mai intampla.

Si se intampla ca lucrurile evolueaza. Eroul bun (o sa-i spunem asa), cel care incepe sa fie hartuit de eroul rau, nu e nici el atat de bun, dar i se trezesc simturile si incepe sa dea din manute ca sa-si salveze pielea si copiii. Iar raportul de forte se schimba si cel urmarit preia controlul.

Multumita actorilor si povestii imaginate de autorul american, povestea de pe ecran capata adancime pe masura ce intri tot mai adanc in trecutul personajelor.

E drept, meritul principal ii revine lui Ted Lewis. Un alt regizor, care ar fi cautat un scenarist cu mai multa experienta sau cu mai multa imaginatie, ar fi reusit sa evite multe situatii dubioase – stereotipe, ilogice sau pur si simplu facile – si ar fi putut scoate un film foarte bun. Avea din ce.

„Sarpele”/”Le Serpent” – 2006, regia Éric Barbier, cu: Yvan Attal, Clovis Cornillac, Pierre Richard, Simon Abkarian. Pe ecranele romanesti din 5 septembrie.