Cronica de film:"Coraline" 

„Buna!”, se aude in romana prima replica din film. „Aaaaa”, face sala 9, plina, de la Movieplex, care nu stia ca filmul lui Henry Selick ruleaza intr-o singura copie, dublata . Dupa ce vezi filmul te intrebi daca chiar e pentru copii asa de mici incat sa nu stie sa citeasca. Dar „Coraline” e superb, mai spectaculos si mai „artistic” decit „Calatorie spre centrul Pamantului”. Profunzimea lui nu e doar fizica. 3D-ul nu face decat sa puna in perspectiva o poveste inteligenta.

Henry Selick, autorul printre altele al lui „Nightmare Before Christmas” (da, de aceea „Coraline” seamana cu Tim BurtonJ), a intuit perfect beneficiile 3D-ului si a stiut ce sa faca cu el, ajutat de o armata de 450 de animatori, graficieni si digital designeri.

Nuvela lui Neil Gaiman se preta foarte bine perspectivei 3D. Gaiman a avut noroc in plina era Harry Potter, scotand-o pe piata intr-o pauza de publicat a lui J.K. Rowling.

Cartea a ajuns in topul „The New York Times” si a deschis o serie care a cuprins un graphic novel, un scurtmetraj, un spectacol de marionete, un spectacol de teatru in Suedia si o piesa care va fi in curand jucata off-Broadway.

„Coraline” s-a vandut in peste un milion de exemplare si a fost tradusa in 30 de limbi. Un succes cu mult peste asteptarile scriitorului care a plecat de la o promisiune facute fiicei sale mai mari, Holly.

De fapt, Holly sta la baza cartii, fiind prima autoare a unor mici istorii despre mame rapite de vrajitoare care le furau chipul.

Ce vedem acum pe ecran e o poveste care ar fi fost la fel de bogata si daca ar fi ramas in doua dimensiuni, dar care devine si mai frumoasa in adancime, si mai hipnotica.

Ar fi greu sa nu fii fascinat de perspectiva trecerii dintr-o lume intr-alta (in Cealalta Lume) printr-un coridor care arata ca un mat de panza mov care se misca de parca ar sta pe aer.

Cati dintre noi nu ne-am imaginat cand eram copii astfel de chestii trasnite? Acum,

3D-ul face ca imaginatia – a noastra si a creatorilor – sa para aproape reala. Da, exista cai de acces spre Lumea Cealalta si, dupa cum se vede, si spre mintea omeneasca.

Realizatorii ajung parca mai usor azi la „Lumea Cealalta” – vezi si „Labirintul lui Pan” in care evaziunea dintr-o realitate neplacuta era mai justificata din punct de vedere istoric, dar si filmul spaniol „Orfelinatul”, in care mama trecea pana la urma dincolo, la copilul disparut.

Lumea pe care o creeaza Selick si armata lui e fascinanta si nu foarte morbida pentru un matur. E adevarat ca asemanarile cu „Alice in Tara Minunilor” exista, dar nu cred ca deranjeaza pe cineva, la fel cum nu cred ca exista azi prea multe fantasy-uri care sa n-aiba nicio legatura cu Lewis Carroll.

Chestia e ca filmul lui Henry Selick poate functiona bine-mersi si in cheia lui cea mai fizica, dar si in cheie metaforica, alegorica, initiatica tralala (asa cum o fac si scrierile lui Lewis Carroll.).

Insa 3D-ul iti da senzatia ca orice devine posibil. Flori care se deschid sub picioarele eroinei, dar pe care le vezi langa tine, in toata carnalitatea. Peisaje inecate in fum alb in care aproape ca te pierzi. Zone din Lumea Cealalta in care ai senzatia unui gol de aer, pentru ca imaginatia se termina si ele devin albe (ca nimicul din „Neverending Story”).

„Coraline” e un film frumos in fiecare cadru al lui. Grija pentru fiecare detaliu merge pana la grimasele fulgurante ale eroinei, la fel de expresive ca mutrele pe care le face motanul negru si slabanog care vorbeste doar dincolo (normal, ca orice pisica).

Iar filmul are un umor delicat si inteligent care poate ca nu e de nivelul celor care se tin de burta la „Paul, politist la Mall”, dar care poate fi mai usor gustat de copiii nu foarte mici si inca nepervertiti.

Dupa cum spuneam, la inceput e deranjant sa asculti replicile in romana, mai ales ca nu o poti auzi pe Dakota Fanning. Dar, dupa mai multi „Super!”, dai peste o poezioara draguta, peste un cantecel haios si treptat interpretarile ti se par chiar simpatice.

Ma rog, e tot ce se putea face. Desi prefer doua randuri de mamici citind in spatele meu replicile decat un film dublat in romana si pierzandu-si un sfert din savoare.

„Coraline” – regia Henry Selick. Voci (varianta originala): Dakota Fanning, Teri Hatcher, Keith David, Jennifer Saunders. Vori (varianta dublata): Andra Margineanu, Isabela Neamtu, Florian Ghimpu, Eusebiu Stefanescu, Florina Luican, Anca Sigartau. Ruleaza in Romania din 1 mai.