Cronica stelara: Astra a stins Steaua (de Alin Th. Ciocarlie)

Timp universal: 23 noiembrie 2009. Quadrant galactic: Ploiesti, Romania.

Meci eroic facut de razboinicii luminii de la Steaua in fata Astrei Ploiesti, echipa care a castigat nenumarate trofee romanesti, europene, intercontinentale si interplanetare. Dupa o prima repriza in care si-a surprins adversarul prin combativitate si fantezie, Steaua conducea la pauza cu 1-0 prin golul reusit devreme de Kapetanos.

Grecul a trimis cu capul in plasa un balon trimis in fata portii, tot cu capul, de Szekely, dupa o centrare impecabila venita de la Nicolita de pe aripa stanga. Marele spectacol avea insa sa inceapa din minutul 46. In repriza a doua, stelistii au rezistat incredibil presiunii uriase exercitate de faimosii lor adversari. Acestia au trebuit sa faca apel la intreaga lor valoare si experienta acumulata in liga a II-a (care nu e a lui Mitica) si la echipele-sateliti ale celor din Liga lui Mitica.

Cu toate acestea, n-au reusit sa marcheze decat atunci cand fundasii stelisti vorbeau la telefoanele mobile in propriul careu, raspunzand apelurilor de incurajare ale miilor de fani care n-au mai gasit bilete la meci si-i rugau pe jucatori sa transmita patronului lor cele mai frumoase ganduri. In fata unui adversar care-i poate umple de ridicol pe Real Madrid, Chelsea sau Inter Milano si care a dovedit o crasa impolitete sutand la poarta atunci cand partenerii de intrecere erau ocupati cu telefoanele, stelistii au adoptat in continuare o tactica de o inteligenta sclipitoare si de un rafinament tehnic desavarsit.

Le-au adormit vigilenta adversarilor printr-un joc taios, derulat cu rapiditate de-a latul terenului, concretizat magistral prin absenta totala a suturilor pe spatiul portii. Nicolita si Surdu aveau sa aduca la rang de arta centrarile pe dupa linia de fund a terenului. Mai mult decat atat: proaspat intrat pe teren, odihnit, columbianul Dayro Moreno a aratat din nou de ce este favoritul patronului, sutand napraznic mult peste plasa aflata in spatele portii ploiestenilor.

Aflat nemarcat in centrul careului, Kapetanos a aplaudat indelung aceasta realizare menita sa-i arunce in deruta pe adversari. Invidios pe virtutile tehnice ale columbianului, Bogdan Stancu nu s-a lasat mai prejos si a luftat cu gratie desavarsita de doua ori in pozitii foarte bune, iar o lume intreaga a putut sa constate din nou ca in Liga lui Mitica si in mandatul nasului Sandu abunda talentele autohtone.

Cand toata lumea credea ca Steaua va repeta performanta de la Sevilla din 1986, terminand la egalitate cu cea mai in forma echipa a fotbalului mondial, Zapata a confundat mingea sutata cu sete de un adversar cu o musca ce-i ameninta scafarlia, prinzand musca si nu mingea. Chiar si asa, scorul de 1-2 in fata unui adversar de o asemenea valoare este o mare izbanda pentru fotbalistii din Ghencea. Cu calmul si competenta unanim apreciate, patronul Stelei a declarat dupa meci: “Echipa a jucat exceptional in prima repriza.

Astra a avut un noroc nebun dupa pauza, numai din cauza ca io nu ma bag peste antrenor. Daca io ma bagam, baietii ii alergau in repriza a doua de le ieseau ficatii. Asa trebuia: sa le iasa ficatii. Era simplu: ei au jucat si in Cupa, asa ca le ieseau ficatii. (…) Dupa ce le ieseau ficatii, le bagam doua-trei goluri, asa, la misto. Da’ io nu ma bag”. Concis cum il stim, n-a zis ca “le ieseau ficatii” decat de vreo 18 ori.

Sa fim si noi concisi si sa incheiem. Punct, ca ne-au iesit si noua ficatii!