Cât costă revenirea la școală a celor mai săraci copii din lume – studiu

Temerile că vom avea o generație pierdută în cele mai sărace țări din lume pot fi înlăturate prin investiții de 50 miliarde de dolari, o garanție că 136 milioane de copii se vor putea întoarce la școală, potrivit unui studiu al Salvați Copiii. Aceasta înseamnă un cost de 370 de dolari pentru fiecare elev, cel puțin în 59 dintre cele mai sărace țări din lume.

Aceste noi cifre vin în contextul în care cercetările Salvați Copiii de anul trecut arată că aproape 10 milioane de copii nu se pot întoarce niciodată la școală, cu mențiunea că este probabil ca numărul să fie sensibil subestimat.

Întrucât multe țări nu își pot permite acest cost, mai ales că guvernele acordă acum prioritate asistenței medicale pentru a face față noilor provocări ale pandemiei, donatorii internaționali trebuie să colaboreze cu guvernele naționale pentru a finanța integral un plan de întoarcere în siguranță a tuturor copiilor în școală. Prioritare ar trebui să fie categoriile cele mai sărace și cele mai marginalizate, cum ar fi fetele, refugiații și copiii strămutați, precum și copiii cu dizabilități, afirmă reprezentanții organizației.

Cercetarea Salvați Copiii a constatat că refugiații abandonează școala la o rată mult mai mare decât ceilalți copii, din cauza dificultăților economice și pentru că sunt lăsați în afara planurilor educaționale naționale.

Într-un sondaj recent făcut în taberele Al Hol, Roj și Areesha din nord-estul Siriei, unde cel puțin 5.500 de copii au încetat să mai meargă la școală, 79% dintre profesori au spus că acest lucru este cauzat de presiunea de a lucra pentru a-și sprijini financiar familiile.

Chiar înainte de pandemie, UNHCR estima că în țările în care aveau date suficient de riguroase, aproape jumătate dintre elevii refugiați de vârstă școlară erau în afara școlilor.

Ce se întâmplă cu copiii care nu mai pot merge la școală

Pe lângă pierderea dreptului la educație, copiii care se află în afara școlii sunt, de asemenea, vulnerabili la a fi victime ale unor practici precum munca forțată, căsătoria infantilă și alte forme de abuz.

Ca urmare a impactului economic al crizei COVID-19, Salvați Copiii a avertizat cu privire la o creștere dramatică a căsătoriei cu minori și a sarcinii la adolescente, estimând o creștere cu 2,5 milioane de fete aflate în zona de risc de căsătorie forțată pe parcursul următorilor cinci ani, precum și o creștere a sarcinilor minorelor cu până la un milion.

În Uganda, deși unele școli au fost redeschise, peste 13 milioane de copii au rămas în afara școlilor de la sfârșitul lunii martie a anului trecut, inclusiv 600.000 de copii refugiați. În districtul Nwoya din nordul Ugandei, cifrele poliției și ale Ministerului Sănătății (HMIS) arată că s-au dublat atât cazurile de sarcini la adolescente, cât și căsătoriile cu minori, iar procentul copiilor care muncesc s-a triplat între aprilie și iunie anul trecut, în timp ce copiii nu mergeau la școală.

Din cauza dificultăților de raportare a acestor probleme, imaginea reală este probabil să fie mult mai serioasă.

Mărturia lui Jonathan, un refugiat sud-sudanez în vârstă de 15 ani

Jonathan, un refugiat sud-sudanez de 15 ani care locuiește într-o tabără din estul Ugandei, a spus că îi lipsește mersul la școală și că își face griji pentru prietenii săi.

• “Lucrurile s-au schimbat mult din martie anul trecut. Ceea ce mă îngrijorează acum este că printre prietenii noștri sunt fete care rămân acum însărcinate din cauza închiderii școlii și multe vor abandona școala pentru că s-au căsătorit acum. Și unii dintre băieți vor ajunge să lucreze pe la ferme sau la piață. Unii dintre ei au făcut munci grele și nu au fost hrăniți cum trebuie – așa că la sfârșitul lunii descoperă că sunt mult mai slabi și că au probleme de sănătate”, spune adolescentul.

„Cu cât copiii se îndepărtează mai mult de școală, cu atât este mai puțin probabil să se întoarcă”

• „Cu cât copiii se îndepărtează mai mult de școală, cu atât este mai puțin probabil să se întoarcă, deoarece copiii din familiile mai sărace prezintă un risc crescut de a fi trimiși la muncă sau căsătoriți. Anul trecut ne-a aruncat într-o criză economică și medicală, dar și în cea mai mare situație de urgență educațională pe care am văzut-o vreodată. Este esențial ca donatorii internaționali și guvernele naționale să acorde prioritate educației a milioane de copii de pe tot globul”, spune Inger Ashing, CEO Salvați Copiii.

Cinci măsuri urgente

Salvați Copiii îndeamnă guvernele și donatorii să ia cinci măsuri urgente pentru a se asigura că toți copiii care erau la școală înainte de închiderea din cauza COVID-19 se pot întoarce în siguranță:

• 1) Sprijin financiar pentru cele mai sărace familii, astfel încât acestea să își poată trimite copiii la școală și să-i mențină sănătoși;
• 2) Cursuri de recuperare educațională pentru elevii care reintră în sistemul de educație;
• 3) Asigurarea facilităților legate de alimentarea cu apă, de salubrizare și de igienă din școli, pentru a le face COVID-19 sigure pentru elevi, profesori și familiile acestora;
• 4) Campanii naționale de comunicare pentru întoarcerea la școală, pentru a informa comunitățile că este sigură trimiterea copiilor;
• 5) Pregătirea eficientă a cadrelor didactice pentru a menține regulile de siguranță în timpul pandemiei COVID-19.

Problemele copiilor din familii sărace, în date statistice

Anchetele sociologice ale organizației Salvați Copiii România realizate în 2020 au demonstrat dificultățile cu care se confruntă copiii și familiile lor:

• 36% dintre familii dezavantajate economic nu au putut procura produse sau alimente de strictă necesitate în timpul crizei sanitare. Aprox. 500.000 de copii au fost afectați în mod direct.
• Peste 1.000.000 de copii din învățământul primar, gimnazial și liceal/profesional au putut folosi doar telefonul mobil pentru participarea la cursurile online în timpul stării de urgență, situație confirmată recent în Planul Național de Reziliență și Redresare2.
• Copiii de vârste mici, în special din ciclul primar de studii, au resimțit cel mai puternic impactul negativ al izolării, iar jumătate dintre părinți, elevi și cadre didactice apreciază că, în prezent, calitatea actului didactic din școală este mai slabă decât cea dinaintea crizei COVID-19.
• Patru din zece cadre didactice, adică aproximativ 1.000.000 de învățători și profesori, au avut probleme în derularea cursurilor on-line, fie din cauza lipsei dotării corespunzătoare a școlii cu tehnica digitală necesară și o conexiune adecvată, fie pentru că nu dispun de materiale didactice adaptate mediului online.