Cum a ajuns Hiroshima din Muntii Apuseni polul crizei mondiale

Daca Dumnezeu ar fi imaginat cel mai sumbru scenariu pentru vremurile de criza si i l-ar fi dat cuiva ca destin, atunci sigur el este trait acum intr-un orasel de munte, la 30 de kilometri de Alba Iulia. I se spune Hiroshima. Locul este poluat, sarac, pustiit, izolat de drumuri proaste si de inchiderea liniei ferate. La „Hiroshima” din Munti, rata somajului era de 90%. Pina zilele trecute, cind si fabrica de pantofi le-a dat preaviz ultimilor muncitori. Acum somajul e de 95%. „Poate chiar 98”, spune viceprimarul liberal care nu-l inghite pe primarul pedelist, plecat cu treburi la Paris sau la Viena.

Doar ei, cei din Primarie si consilierii mai au salarii sigure in Zlatna. A, dar sa nu uit, si alti 15 angajati ai unui chinez care a venit sa faca padurea betisoare si sa o trimita in China lui. Motii spun ca si-a adus si ciinii, unii mai aparte, ca sa-i manince. Dar nu vorbesc despre asta prea tare, ca n-ar vrea sa-i auda chinezul si sa plece si el. Ar fi ultimul.

In rest? Cladiri sumbre, fostele fabrici si uzine au astazi toate geamurile sparte, se uita cu orbitele goale spre munte, furnalele lor sint complet sterpe, pe ele n-a mai iesit un fir de fum de multa vreme. Funicularul nu mai urca pe deal, intrarile in mina sint ferecate, apele curg bolnave, galbene ca sofranul, nici animamele nu se apropie sa bea. De acolo de unde e, Zlatna ar putea sa dea cele mai bune lectii de supravietuire occidentalilor inspaimintati de criza.

Dupa revolutie se spulbera tot. Mina, dar si uzina intra in faliment. Intr-o zi se opreste funicularul si in alta fumul de la uzina. Ramin pe drumuri 3300 de angajati de la uzina si 2200 de la mina. Zlatna incremeneste.

De ce au dat faliment

Zlatna Foto: HotNews.ro

„De prostie si hotie! Am fost si eu director acolo, dar pe vremea mea uzina mergea. Eram singurii producatori de sulfat de cupru din tara! Cum sa se opreasca? Si iata ca au oprit-o! Mai intii au inceput sa le vinda pe bucati. Ultima data uzina era a unui indian, asa a murit, pe mina unui indian… Cum Dumnezeu s-a ajuns in halul ala de bataie de joc nu stiu! Mina la fel. S-a furat din mina, s-a furat din uzina, s-a furat ca-n codru! S-a furat si codru!

Ca stiti, avem o vorba: «Cresti padure si te-n-deasa/ ca raritu-i treaba noastra»! Vai de mama noastra! Am ajuns sa lucram doar noi, astia de prin Primarie si aia de la salubritate. Erau unii cu fabrica de papuci, zilele trecute au dat preaviz la muncitori, aveau vreo 150 de oameni, dar nu mai au comenzi de la export! E gata! Aveam somaj cam 90%, acum avem 95 ca sa nu zic 98%!”, prezinta succint viceprimarul Daniel Negrea situatia la zi din fosta „Hiroshima”.

„In ‘89 eram primii pe Hunedoara ca productie, desi aici aveam Cugirul, Calanul, Hunedoara! Veneau muncitorii dimineata de pe toate vaile astea, veneau din Alba Iulia, din Orastie, din Hateg”, rememoreaza Negrea. Acum nu mai vine nimeni, nici turistii nu mai vin. Din cind in cind vine cite un artist sa fotografieze uzinele („poate ca le da tema la scoala!”).

„Trecem in fiecare zi pe linga halele goale, e dureros. Acum avem un program de ecologizare a zonei. Am intrat la prioritati la Banca Mondiala cu 7 programe, ca zona fierbinte, datorita poluarii. Vor veni bani, trebuie insa sa-i gestionam ca lumea, ca daca facem si cu ei cum am facut cu uzina si cu ce am avut, nu ne mai da nimeni nici o sansa!

Eu zic asa, daca se curata locul, se epureaza apele si se face canalizare, asa cum e prevazut in proiectele astea, poate vin si investitorii. Noi am scos la concesionat parcele din viitorul parc industrial. Au venit trei sau patru doritori, sau patru au zis, doar doi au licitat, cam asa ceva… Le dam la preturi simbolice, cu un euro pe mp pe an. Ca nu era legal sa-l dam gratis. Dar vrem sa se creeze locuri de munca, va dati seama. Cu criza asta nu prea avem noroc.

Erau unii care vroiau sa recicleze uleiuri, niste spanioli, Ne-am inteles cu ei sa le dam teren, ca facem parteneriat public-privat. Dar nu mai vin! Nu mai au bani sa investeasca, luau de la o banca, banca nu mai are, ei nu mai vin. Ce sa facem? Mergem cu ecologizarea asta mai departe. Dar vedeti, asta e primul pas. Vin firme specializate, escaveaza, neutralizeaza, planteaza. Niste austrieci. Mai dau de lucru la oameni, desi nu cine stie ce. Sa zicem ca e un progres. Dar tot nu este asta solutia la saracie. Ne trebuie investitori si, iata, depinde de cum se rezolva criza lor, ca noi am inceput-o demult!”

PR la sosea, in cizme de guma: Sa nu fie de negru!

Achim si Gherghita Foto: HotNews.ro

In Sicilia exista un oras construit din lava vulcanului care l-a acoperit de citeva ori. In piata centrala oamenii au ridicat un monument din roca vulcanca ce simbolizeaza renasterea orasului chiar din lava.

Zlatna, daca ar vrea sa renasca din propria zgura i-ar fi imposibil: este toxica. Muntele trebuie intors cu fata in jos, pe el trebuie pus sol fertil si apoi sadita iarba. Si pentru asta au dat cei de la Banca Mondiala bani. Si pentru extinderea retelei de canalizare, si pentru reabilitarea fostei albii a riului Ampoi si pentru reabilitarea ecosistemului grav afectat.

In total cam 53 de milioane de euro, investitii aflate in curs de derulare. Inca nu se vad efectele acestor lucrari. Din casa lui Viorel Lupu, fost paznic la depozitul de explozivi din Zlatna, lucreaza doar baiatul cel mare. La Pianu de Jos. Ceilalti, „cu ziua pe ici pe colo”. Din tot satul lui Viorel Lupu mai lucreaza doar doi sau trei oameni.

Almasu Mare avea la revolutie 4000 de locuitori. In 2002, la recensemint mai erau 1700. Acum, au iesit la numaratoare doar 1200. „Copiii au plecat la oras ca de unde sa le pun o pita in mina acolea, la noi? Altii or plecat in strainataturi la lucru, care pe unde! Am mai ramas, ni aicea, eu cu domnu Gherghita care o fost si primar la comuna. Eu ma ocup cu treaba prin gospodarie. Dar am raspundere si cu imaginea la Almas, ase ca sa nu scrieti di negru! Ca treaba s-o stricat de la cap, ca or dat legi proaste! Ar fi fost bine sa dea legi bune, ca sa vina investitorii, sa faca oleaca de rost de locuri de munca, ca ne-or pleca tati ficiorii!” cere, cu sirguinta, nea Achim, responsabil cu PR-ul la Almasu.

Traiesc singuri

Locuitorii de pe valea Zlatnei traiesc din ce produc in gospodarie, din cite o pensie, iar pensia medie e de 380 de lei, traiesc din ce mai trimit copiii din strainatate, sau din ajutorul de somaj. Femeile mai cos cite o fata de masa, o basma sau o „camese”, sint comercianti care vin si comanda, apoi iau marfa si o vind in tirguri. Cresc animale, cam 3-4 vaci de gospodarie, oi, porci. Cultiva pamintul mai sus, spre creasta muntelui unde e mai bun.

Iarna, zapada se aseaza la fel pe huma cu steril sau pe cea rosie, cu minereu, parca imbibata cu singe. Sub stratul alb si pur, muntele este din nou cum a fost, frumos. Ca o mireasa vaduva, asteapta.

Peisaj industrial mort Foto: HotNews.ro

Asteapta o mina puternica, in stare sa adune toata Tara Motilor „intr-un desen pe hirtie, ia de aici si pina colo, facem si dregem! Nu trebe sa ne mai rasipim in nimicuri, ne trebe o minte luminata sa ia tat ce-i bun si sa vada ce-a mai ramas de folos pentru viitorul nost si-n muntele aista!” crede tusa Viorica, femeia care a stat linga radio toata ziua de miercuri, pina pe la amiaz cind s-a anuntat premierul Romaniei. Atunci a iesit pe dimbul din fata casei si a strigat-o pe vecina: „Tulai, Anaaaaa, avem premier!”

Criza a inceput imediat dupa caderea imperiului roman

• Romanii au luat in stapinire localitatea cu minele ei de aur, au trecut-o in rindul municipiilor si au organizat exploatarea sub indrumarea unui procurator numit direct de imparatul Traian. Atunci orasul Ampelum a devenit cel mai important centru din Muntii Apuseni. Bogat si bine organizat, municipiul cunoaste perioada lui de inflorire. Dupa caderea Imperiului incepe sa decada si Ampelum.

• In Evul Mediu se mai trezeste un pic la viata, se construies topitorii si steampuri puse in functiune de forta apei. Aici se foloseste pentru prima oara in Transilvania masina cu aburi: o locomotiva. Zlatna intra in virtejul miscarilor sociale si-n toate manualele de istorie. Motii sustin miscarea calugarului ortodox Sofronie la 1757, dar si rascoala lui Horea, Closca si Crisan.

• In 1771 avea Scoala montanistica si Gimnaziu Craiesc unde se formeaza oamenii de cultura ai Muntilor Apuseni. Un avocat din Zlatna, Petru Dobra ii aduna pe intelectuali in jurul lui si devin fermentul miscarilor de la 1848. Aveau publicatii, biblioteci, au emis documente si au purtat discutii diplomatice cu reprezentantii altor tari. Au mers la Marea adunare Nationala de la Blaj, dar si la Viena in delegatia care a dus „Proclamatia” natiunii romane.

• De la tratative se ajunge la revolte cu arma in mina. In 1849, trupele lui Kemeny ard vechile topitorii de aur. Dupa revolutie, Zlatna isi revine cu greu. Dar spre sfirsitul secolului 19 orasul continua sa se dezvolte. Se fac drumuri, cai ferate. La inceputul secolului 20 se infiinteaza o Scoala de arte si meserii. Aici exista o traditie a cioplitorilor in lemn si piatra si aici s-au nascut mari sculptori.

• Motii din Zlatna sint si in centrul miscarilor pentru Unire de la 1918, 1500 de munteni coboara la 1 Decembrie pe Cimpia de la Blaj. Dupa ce statul roman devine stapin al minelor de la Zlatna, activitatea industrala se face in doua uzine, metalurgica si chimica. De acolo s-au scos minereuri intre cele doua razboaie si in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Zlatna avea sute de muncitori si un ziar local “Detunata”

• In perioada comunista a inceput exploatarea abuziva si poluanta. Tot mai multi oameni intrau in mina si-n uzina metalurgica. Dar la Zlatna se respira aer toxic, se bea apa poluata. Plantele sint si ele infestate. Omului nu-i mai ramine nimic curat. Poate doar salariul.