Cum ajunge un copil de 3 ani să spună: „Nu mă joc cu tine, ești țigan!” Rasismul se învață acasă, la școală, în parc

”Nu mă joc cu tine pentru că ești țigan!” Mi-a stat inima în loc când l-am auzit pe un băiețel de numai trei anișori spunând asta unui copil de aceeași vârsta. Nici unul dintre ei nu era al meu, și până la urmă, de ce mă miram? Ar fi trebuit să fi aflat până acum că asta e lumea în care trăim. Și, totuși, cum devine un copil rasist la numai trei ani? Am să reformulez întrebarea: de ce ne-am dori un copil ne-rasist, un copil tolerant și cu capacitatea de a discerne între etichete și sufletul omului? Cum s-ar îmbunătăți viața noastră și a copiilor noștri dacă nu am sădi noțiunea de discriminare în sufletele lor de mici, dacă le-am arăta diversitatea lumii și i-am lăsa să o cunoască? O lume mai bună nu se naște închizând ochii, ci deschizându-i larg, cât mai larg.

Cine sunt cei pe care îi respingem? Țigani, români, bolnavi?

Am să revin totuși la întrebarea simplă, dar îngrijorătoare, de mai sus. Cum devine un copil de trei ani rasist? E simplu: învață asta de la părinții lui, de la educatori, de la ceilalți copii. Cel mai probabil, copilul din povestea de mai sus a fost instruit de mama lui înainte de a pleca în parc: ai grijă să nu te joci cu vreun țigan, sunt murdari și îți fură jucăriile. Un scenariu trist dar, din păcate, atât de plauzibil.

Atitudinea noastră, uneori explicită, alteori subtilă, dar imediat sesizată și imitată de copii, în gesturi, priviri, strâmbături din nas, îi transformă pe cei mici în niște goarne ale rasismului părintesc. Dar v-ați gândit vreodată cum se simte celălalt, copilul respins cu care nimeni din parc nu se joacă doar pentru că s-a născut într-o familie de romi? Vă mirați că devine agresiv, că aruncă jucăriile altor copii, că le strică pentru că nu se poate juca cu ele? Copilul tău nu ar face la fel?

Dacă noi ne-am muta la un moment dat, să zicem, în Franța? Dacă, la locul de joacă, copilului meu i se va spune Nu mă joc cu tine, ești român! Cum m-aș simți atunci? Cum s-ar simți el atunci? Cum să îi explic că este victima unei prejudecăți și că asta nu spune nimic despre el ca om?

Articolul poate fi citit în întregime pe www.totuldespremame.ro