Cum am învățat că nu e despre cel care a plecat, ci despre cel de la care am aflat că oamenii pleacă
I
M-am învârtit pe toate părțile, am vrut să mă ridic, am mai stat, am plâns, am numărat respirații, iar într-un final m-am ridicat. Am alunecat ca o pisică și m-am dus în camera cealaltă, unde m-am apucat să-i scriu o scrisoare iubitului meu, care doarme în patul nostru, senin, fără vise. Trebuie să-i spun adevărul. I l-am mai spus unei prietene, dar nu-i e familiară această fericire de cântec pe care vrei să dansezi toată viața, perturbată de gânduri ca niște ace înfipte-n ochi, gânduri intruzive, tone de gânduri, gânduri pe care, dacă le bagi în seamă, se înmulțesc la infinit.
Trebuie să-i spun că numele fostului îmi apare în minte de zeci de ori pe zi, când deschid ochii, când mă spăl pe dinți, când mănânc, când el mă ia în brațe, când ne punem la somn. Că mă gândesc la el, dar nu vreau să mă gândesc, nu mi-l doresc, deși mi-ar plăcea să-mi ceară iertare. Trebuie să-i spun iubitului meu că mă simt vinovată, că e mult mai grav decât i-am dat de înțeles, că nu știu cum de are atâta răbdare cu situația asta.
Să-i amintesc că mă gândesc la fel de mult la noi bătrâni, în leagăn sau pe prispa casei la care visăm, tremurând în timp ce ducem la gură bucăți de pâine cu dulceață făcută de noi, de mere sau de prune cu nuci, așa cum am făcut toamna asta. Că-mi imaginez că ne uităm la copacii pe care i-am plantat și poate avem și-un copil care ne vizitează uneori, care e mândru de noi pentru că l-am crescut cu grijă, l-am iubit, dar am pus iubirea noastră mereu înainte – monada fără de care nimic nu se poate.
Recitesc și-apoi mi-l imaginez pe el citind, ținând scrisoarea cu mâinile albe și reci, căutând magneziul în dulăpiorul roșu, întinzând într-un final mâna către a mea. Tot ce-mi doresc e să întindă acea mână palidă spre mine, să-mi ofere prin ea șansa de a mă apăra, să nu mă privească ca pe o piatră de moară care-l va trage la fund. Să mă curețe confesiunea, să mă lase curată ca ploile de vară.
Citește continuarea pe platforma editorială UNFINISHED LOVE STORIES.
Acest text face parte din proiectul UNFINISHED LOVE STORIES – o platformă editorială ce publică povești reale despre iubire în sens larg. În fiecare duminică dimineață, vei putea citi pe Hotnews.ro și pe unfinishedlove.ro o nouă poveste ce dă iubirii o nouă valență. Dacă ai și tu o întâmplare adevărată, unică și imperfectă, care explorează universul relațiilor contemporane, trimite-o către echipa editorială.
Articol scris de Ioana Scorțanu
Parteneriat media