Îl cunosc pe George Simion, ca jurnalist sportiv, de dinainte ca el să devină politicianul de azi. Avea 17 ani în 2004.
Nu suntem amici, dar am informații de ziarist și cunosc oameni din apropierea lui.
Episodul din Parlament nu a venit din senin. Alegătorii din România au o nevoie disperată de un nou fel de a se face politică. Iar George Simion și AUR știu să le satisfacă această dorință.
Dar nu e singurul care o poate face.
Dacă lăsăm deoparte, pentru câteva minute, așa cum ne-a îndemnat Kelemen Hunor, judecățile noastre de valoare, cum arată cei care se pot opune valului AUR?
Nu am știut ce se va întâmpla în Parlament. Abia când Petrișor Peiu a vorbit de la tribună, atrăgând atenția asupra slăbiciunii economice a României, iar George Simion nu mai putea sta pe scaun, de surescitare, am simțit că vom asista la un moment dur.
Urma să ia cuvântul președintele AUR. El nu mai avea răbdare. Simion făcea doi metri în spate, se așeza două secunde, apoi se ridica. Își netezea poalele sacoului. Timpul moderației era perimat. Adio centrului politic. „Lucruri se destramă, centrul nu se mai susține; Anarhia pură vine spre lume”, vorba lui W.B. Yeats, că tot a citat George Simion din Adrian Păunescu.
Când a urcat la tribună, Simion arăta ca un atacant în fața unui penalty. Urma o lovitură de pedeapsă pe care se antrenase s-o execute cu sete. Gesturile îmi erau cunoscute.
Simion la 17 ani
S-a întâmplat ca la prima deplasare a lui George Simion ca suporter, pe când avea 17 ani, ziarul Gazeta Sporturilor, la care lucram atunci, să relateze despre suporterii tineri care au venit din țară cu echipa națională.
Era 2004, în Andorra. Europa se traversa greu, cu bani puțini. Cursele low-cost nu luaseră viteză. Ryanair avea 70 de avioane. Azi are 700. Wizz Air abia apăruse și nu intrase în România. Dar Simion știa ce vrea.
În deceniile care au urmat, i-am urmărit traseul. Am fost curios, ca jurnalist, ce rută va urma. A avut tot felul de inițiative legate de Moldova.
A rămas legat și de sport. A lucrat, și în politică, la firul ierbii.
Pe stadioane continua să se înfrunte cu jandarmii. Uneori erau brutalități, alteori negocieri. Ca lider de galerie, ai o relație mixtă cu autoritățile. Le înfrunți, însă există permanent și canale de comunicare deschise între ultrași și Jandarmerie.
I-am dus o cafea, mi-a blocat telefonul
Pe parcursul anilor, nu ne-am văzut des. Dar l-am urmărit, de la distanță, în aparițiile publice. Când ne-am văzut, a fost întotdeauna într-un spațiu profesional, fie la redacție, fie la sediul partidului lui. O singură dată i-am dus o cafea takeaway la sediul AUR că era dimineață și aparatele lor nu erau dezmorțite.
Acesta a fost singurul schimb între noi: i-am dus o cafea și mi-a blocat telefonul câteva luni mai târziu.
S-a întâmplat în campania electorală din primăvara lui 2025. Simion a procedat la fel cu toți colegii de la HotNews.
”Dușmanii națiunii”
Candidatul AUR n-a rezistat presiunii, asta credem noi. Își imagina numai dușmani și comploturi peste tot. Ce crede el, nu știm. Probabil că suntem „dușmanii națiunii”.
E important de spus: am informații, cunosc oameni din apropierea lui, dar nu suntem apropiați sau amici așa cum nu sunt amic cu cei despre care scriu. Specificul jurnalismului e că-ți pierzi și prietenii vechi, darămite să-ți faci alții noi.
A „trântit” meciul cu Nicușor Dan?
Nu cred că „a trădat” în primăvara lui 2025, în sensul că ar fi pierdut intenționat alegerile. Gafele acelea au fost gafele lui. Nu am sentimentul, cât l-am cunoscut, că poate să mimeze propria înfrângere. Să faci blat, cum se zice în fotbal, e o manieră de a fi, nu doar un aranjament de moment.
Cred, mai degrabă, că toți avem limite și că George Simion și le-a atins pe ale lui în campania prezidențială. Nicușor Dan a câștigat meciul, nu „l-a trântit” Simion.
E adevărat că președintele AUR a părut debusolat și singur. Pentru că e destul de singur. Aici seamănă cu Nicușor Dan, de care altfel îl separă enorm de multe. Amândoi sunt solitari. Simion nu are încredere în colegii săi de partid. Și nici în echipa restrânsă.
Sigur, Simion vorbește cu oamenii din jur mult mai mult decât președintele. Își mobilizează echipa. Dar, fundamental, liderul AUR e suspicios și neîncrezător.
Crede că în politică regulile nu pot fi respectate
Înainte de a pica guvernul Veștea, Simion a fost sincer când a insultat Parlamentul, numindu-l un spațiu al trădării. Cam așa vede președintele AUR lumea politică. Ca pe un teatru al măgarilor.
Nici nu-l ajută să fie optimist unele dintre vecinătățile sale. Când faci parteneriate cu patronul Realitatea Plus, Maricel Păcuraru, e mai greu să crezi în virtuțile pieței libere sau ale democrației.
Dacă dai din banii AUR un milion de euro pentru o zi de emisie la Realitatea Plus, e firesc să crezi că totul pe planeta asta e aranjat. Ai nevoie de un alibi mental, de tipul: „Toți fac șmecherii în politică, cum putem să ne luptăm altfel cu ei?”.
Momentul său de glorie
Luni, Simion a dat o lovitură de grație în Parlament. Cu o bilă a doborât câteva popice. Liderul AUR e, din nou, sus de tot. E epoca în care „centrul nu se mai susține”, în care rentează să fii radical, nu moderat.
Cine îl poate concura pe scena politică în această perioadă? Care e portretul celor care pot stăvili valul galben al AUR?
În niciun caz Simion nu poate fi concurat de Veștea, Ivan sau Câmpeanu. Ei au fost triada prezentă în sediul AUR la negocierile catastrofale de dinainte de vot.
Mai mult de jumătate dintre români consumă din economii
Când au ieșit de la discuții, liberalii și social-democratul nu înțeleseseră nimic. Se întâlniseră cu un carnasier care tocmai le ronțăise tibiile și ei credeau că pleacă să alerge maratonul. Imaginile vor intra în istorie.
Defilarea acestor bombastici are loc într-o țară unde 8 din 10 români consideră că nivelul taxelor este excesiv, iar peste jumătate spun că în ultimul an au fost nevoiți să își consume economiile sau au rămas fără rezerve financiare, potrivit unui studiu realizat de Centrul de Formare APSAP.
Ce nu s-a văzut din Parlament
Primii doi, Veștea și Ivan, arătau în transmisia TV din fața sediului AUR așa cum sunt: două profile promovate de cine știe ce interese.
Iar al treilea, Sorin Câmpeanu, e un politician cu o carieră lungă, dar a cărui epuizare a fost vizibilă încă de la audierile din Parlament.
Am urmărit pe video câteva dintre audierile noilor miniștri: dezvoltare, agricultură, apărare. Indiferent de partidul din care fac parte, parlamentarii au fost sensibil mai bine pregătiți decât miniștrii.
Cîmpeanu a creat perplexitate
La audieri, într-un moment de sinceritate absolută, Sorin Cîmpeanu, parașutat la Ministerul Apărării, a spus că era mai bine pentru el dacă era nominalizat la învățământ. Păi mergeți acolo, i-au răspuns parlamentarii, stupefiați.
La rândul său, aparatul tehnic al experților Parlamentului era net superior celui al Guvernului.
Parlmentarii i-au făcut harcea-parcea pe miniștri, chiar și când le-au dat, în final, aviz pozitiv. Într-o țară care-și prețuiește resursa umană, aparatul tehnic al Parlamentului ar merita o primă.
Cei fără convingeri nu câștigă
După audierile catastrofale, Sorin Cîmpeanu, alături de Ivan și Veștea, au mers să discute cu Simion. E simbolic momentul. S-au întâlnit două epoci.
Bogdan Ivan (PSD), Adrian Veștea (PNL) și Sorin Cîmpeanu (PNL) la sediul AUR după ce au negociat cu George Simion. Inquam Photos / Octav Ganea
În timp ce Simion are o intensitate înfocată, cei din fața lui au fost lipsiți de orice convingere.
Nu aceștia sunt politicienii care pot să lupte de la egal la egal cu AUR. Și nici cei de la masa de la Bruxelles. Dacă te uiți la distribuția de lângă președinte, în restaurantul din capitala Belgiei, te gândești că acesta e raportul promis de Nicușor Dan despre anularea alegerilor din 2024. Guvernul Veștea este raportul comisiei prezidențiale.
Centrul nu se susține cu personaje ambigue
Urmează zile de negocieri, apoi luni de nouă guvernare și ani de luptă politică, firească. Ce e mai puțin obișnuit, la noi, este deplasarea competiției spre extremele politice. Centrul nu se mai susține, deși președintele Nicușor Dan face eforturi disperate. Dar cu cine?
Dacă luăm fiecare personaj vizibil din tabăra lui Nicușor Dan din aceste zile, de la Adrian Veștea și până la Rareș Bogdan, de la generalul Lucian Pahonțu și până la Sorin Grindeanu, câți, în mod onest, au vreo șansă să facă față valului AUR? Ei sunt mai degrabă trambulinele peste care sare Simion decât posibilități de a-l concura.
Unde Simion e autentic, ei sunt prefabricați. Unde el este energic, ei sunt goliți de capacitatea de a mobiliza fie colegii din propria echipă, fie electoratul.
Autentici sau pierzători
În schimb, George Simion poate fi înfruntat de o variantă autohntonă și combativă a lui Bernie Sanders. Lăsăm deoparte judecățile de valoare, pentru o clipă.
Ar putea fi „genul Crin Atonescu”, politicianul cu plete de la finalul anilor 90. Sau „genul Ana Ciceală”, ca să dăm un alt exemplu, care însă ar avea mari probleme să treacă dincolo de granița Bucureștiului.
Oricum ar fi, competiția se poartă doar de către cineva care are convingeri, e autentic și nu-și cere scuze pentru felul de a fi. E un exemplu de tipologie, nu mai mult de atât.
„Contabilul” Bolojan
Există și alte temperamente pe scena politică care pot duce lupta. Genul Ilie Bolojan, de pildă. Să fii sobru nu îți interzice să fii captivant. Cineva care a probat că e călit „în realitatea cu soluții” are un avantaj în ochii unei părți a publicului care nu suportă panglicarii, de nicio orientare politică.
În SUA, după decenii de guvernare woke dezastruoasă, când o toaletă stradală ajunsese să coste milioane, San Francisco încearcă să-și găsească echilibrul bugetar sub administrarea unui primar care are drept slogan doar atât: „Bunul simț”.
Cu siguranță că și PSD și UDMR și USR au la rându-le personaje care pot să aducă o schimbare de curs. Dar o schimbare nu se poate semnala fără fețe noi și oameni noi.
Ideea e însă, înainte de orice, legată de autenticitate și de credința sinceră în ceva. Bombastic, fantastic, „nucleara”, „marș” – aceste vremuri au apus de mult.
Indignarea de dragul indignării nu câștigă alegerile. Iar președintele AUR a învățat-o pe propria piele. Dacă lista de mai sus ni se pare iluzorie, să mai notăm un nume: George Simion este, deocamdată, cel mai puternic adversar al lui însuși.
