Cum arată viața unei mame cu șapte copii, dincolo de „Vai, săraca de ea!” și „Sigur se cresc unii pe alții”
Alexandra Cârneală locuiește lângă Suceava, are 36 de ani și este mama a șapte copii, patru băieți și trei fete, cu vârste între un an și 11 ani. A studiat Literele și comunicarea didactică, iar acum se pregătește să devină doula postpartum (persoană care oferă sprijin femeilor după naștere). Soțul său are o firmă de producție publicitară și lucrează într-un atelier din localitatea vecină, cu un program pe care îl așază printre drumurile copiilor la școală, la activități sau la medic.
Într-o casă cu șapte copii, liniștea vine doar la ora prânzului, când cei mici dorm, iar cei mari citesc. Alexandra și-a dorit de când se știe o familie numeroasă, mai ales că ea e a crescut fără părinți și frați, dar nu ascunde faptul că zilele ei sunt deseori copleșitoare.
Pentru o vreme, a vrut să fie „mama perfectă” pe care și-o imaginase în copilărie. Părinții Alexandrei s-au despărțit când ea abia începea școala, așa că a locuit mai întâi cu bunicii, apoi a crescut în plasament. Ani la rând și-a imaginat cum ar fi reacționat mama sa în diferite momente ale copilăriei și adolescenței. Abia după ce a avut propriii copii a înțeles că încerca să dea viață acelei mame și că „mama perfectă” nu există.
„Simțeam un dor de copiii pe care nu îi aveam”
Alexandra și soțul său au vorbit despre o familie numeroasă încă înainte să se căsătorească. Sunt creștini ortodocși practicanți, iar credința a avut un rol important în felul în care și-au întemeiat familia. Până să devină părinți, au trecut însă prin mai multe încercări.
„Primul copil a venit după câteva sarcini pierdute. A fost greu, mai ales că nu aveam copii și ne durea foarte mult. Față de alte cupluri care își doresc un copil și nu reușesc, la noi primul copil a apărut la aproximativ un an și jumătate de la căsătorie, deci nu după foarte mult timp. Dar, pentru că dorința era mare, am simțit altfel pauzele acestea, pierderile și tot ce s-a întâmplat…”
După venirea primului copil, familia lor a crescut repede. Privind în urmă, Alexandra se gândește la copiii pe care poate nu i-ar fi cunoscut dacă ar fi așteptat un moment mai potrivit. „Știam că dacă Dumnezeu o să ne dea mulți copii, noi nu o să încercăm să schimbăm planul Lui. Am spus că o să fim mulțumiți așa cum le așază Dumnezeu pentru noi și așa a fost. Privind în urmă, dacă m-aș fi gândit să iau o pauză, aș fi ratat unul sau doi dintre ei.”
Citește continuarea articolului AICI.