Cum e viața în cămine în timpul pandemiei de coronavirus și ce spun studenții despre cursurile online
Am vorbit cu câțiva studenți care, după închiderea universităților, au preferat să rămână în cămine, despre cursurile online și despre cum se protejează în această perioadă împotriva infectării cu coronavirus.
Pe data de 11 martie, marile universități din România au decis suspendarea cursurilor „față în față” din cauza epidemiei de Covid-19 până pe data de 31 martie, cu posibilitatea prelungirii perioadei în funcție de evoluția situației.
În timp ce mulți studenți au decis să se întoarcă acasă și să stea în autoizolare în orașele de reședință, alții au rămas în căminele studențești. Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei pentru a afla de ce nu au decis să plece, ce presupune autoizolarea la cămin, dar și cum decurg cursurile în sistem online. Interviurile au fost realizate prin telefon.
CRISTINA, 19 ani, din Brașov, studentă la Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș Bolyai, Cluj: „E ca și cum ai lua un fotbalist profesionist care se antrenează zilnic și l-ai pune să stea în casă câteva luni”
Imagine din căminul C, Grozăvești
De ce ai decis să stai în cămin și cum este viața acolo?
Am preferat să mai stau câteva zile în Cluj, dar nu m-am gândit că o să se extindă atât de mult panica și epidemia. Am vorbit cu părinții mei și am ajuns la concluzia că e mai bine să stau aici în carantină pentru că intru în contact cu mai puține persoane decât dacă aș lua trenul, apoi microbuzul până acasă.
E destul de gol în cămin acum. La magazinul de lângă campus au pus la casa de marcat dezinfectant de mâini, șervețele umede, produse de igienizare pe care clienții să le poată folosi.
Portarul are o sticlă de spirt jos, chiar și el a zis că ar fi bine să dăm și pe clanța ușii. Mie mi se pare destul de periculos, pentru că totul e la comun: dușuri, toalete, etc, dar am grijă să merg de fiecare dată cu dezinfectantul după mine și am grijă să mă igienizez cum trebuie.
Cum te descurci cu cursurile online?
Noi facem acum dramatizări, ceea ce presupune prelucrarea unui text în proză pentru a putea fi reprezentat pe scenă. Asta este tot ce putem face deocamdată, cât mai multe dramatizări pe care să le trimitem profesorilor noștri. Profesorii iau legătura cu noi o dată la câteva zile pe Skype, să vadă ce facem, cum suntem, să ne mai dea bibliografie, autori, să ne mai dea sfaturi pentru dramatizări, și-așa mai departe.
La actorie este singurul lucru care se poate face în contextul actual pentru că acest domeniu presupune foarte multă practică. Din 11 materii avem doar trei de teorie, restul sunt practice.
Ne afectează mult această perioadă de carantină. E ca și cum ai lua un fotbalist profesionist care se antrenează zilnic și l-ai pune să stea în casă câteva luni. Nu ni s-a mai întâmplat să trebuiască să oprim activitatea pentru o perioadă atât de lungă de timp.
Cred că nimeni nu era pregătit pentru un astfel de scenariu. E foarte important pentru noi în perioada aceasta să nu ne pierdem antrenamentul fizic, vocal, să ne studiem corpul, personajele. Noi lucrăm zilnic la conexiunea cu partenerii, și în sensul acesta nu putem lucra acum.
Unii dintre profesori sunt foarte implicați în perioada aceasta, ne sună, ne trimit suport scris, dar ceilalți, nu că nu ar dori, dar sunt legați de mâini și de picioare. Am ore precum balet, coregrafie și sport, dar profesorii nu au ce să facă, poate ne mai trimit câteva informații teoretice. În mare, mi se pare că există o atmosferă de întrajutorare, și chiar cred că se încearcă.
CLAUDIA, 22 de ani, din Câmpina, studentă la master, Facultatea de Biologie din cadrul Universității din București: „Ne-am dat seama că se pot face cursuri online lejer, chiar sunt mulțumită”
De ce ai decis să stai în cămin și cum este viața acolo?
Eu lucrez și este posibil să fi intrat în contact cu virusul. Nu este sigur, nu am făcut un test, dar decât să mă duc acasă la ai mei prefer să rămân aici, să-i știu în siguranță. Am avut o zi în care strănutam foarte puțin, dar atât, nu am mai avut nici un simptom de atunci.
Lucrez în comerț și am avut contact cu foarte mulți oameni. Momentan am concediu. Am rămas aici pentru a nu răspândi mai departe, o consider a fi o acțiune responsabilă.
Acum la cămin este foarte liniște, mult mai liniște decât de obicei. Nu e nimeni pe holuri, mai sunt foarte puțini studenți care au rămas. Nu am mai ieșit decât la supermarket seara, când era foarte gol.
În Carrefour-ul de lângă am văzut că au scos toți paleții cu făină și ulei fix pe centru și sunt la îndemâna oricui.
Cum te descurci cu cursurile online?
Până acum am făcut doar un curs online, restul profesorilor ne trimit materialele în format PDF. La cursul online a fost puțin dificil la început, pentru că nu folosise nimeni platforma respectivă, Zoom, dar după ce ne-am dat seama cum funcționează a fost foarte ok.
Ne-am dat seama că se pot face cursuri online lejer, chiar sunt mulțumită. Îl vedeam atât pe profesor cât și ceea ce scria el pe laptop, vedeam ca pe tablă, la facultate. Era și un chat mic în aplicație prin intermediul căruia puteai scrie întrebări pentru profesor. Mi se pare mult mai comod așa și chiar aș prefera să fac cursurile online.
ANASTASIA, 18 ani, din Bârlad, studentă la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București: „Dacă, Doamne ferește, sunt infectată duc virusul și în Bârlad, așa că am decis să rămân aici”
De ce ai decis să stai în cămin și cum este viața acolo?
Îmi place la cămin, mă simt bine, și nu am vrut să plec pentru că e toată nebunia cu Covid-19 și m-am gândit logic: n-am cum să știu dacă am virusul sau nu pentru că perioada de incubație e lungă, și dacă, Doamne ferește, sunt infectată duc virusul și în Bârlad, așa că am decis să rămân aici.
Și, în general, mi se pare că așa se transmite virusul, crezând că nu ești infectat și plimbându-te prin toată țara.
Campusul e mult mai gol, s-au închis și cele două localuri de lângă, nu mai vezi prea multe uscătoare pe holuri. Totuși, au rămas în cămin mai mulți oameni față de cât mă așteptam. Nu mă simt singură, că mă mai întâlnesc cu o prietenă din căminul de lângă.
Cum te descurci cu cursurile online?
Mie cursurile online mi se par o variantă foarte bună. Ce-i drept, dacă ai un internet slab se întrerupe destul de mult, ceea ce e neplăcut, și-ți pierzi mult mai ușor concentrarea. Dar, în rest, mi se pare cea mai bună metodă posibilă.
Se pot pune puncte pe activitate, poți să vorbești cu profesorul, este și o variantă de screen sharing în care profesorul poate prezenta un text și scrie ca pe tablă. Până acum am făcut cursurile pe Zoom și Google Meet.
Unii profesori au avut ceva probleme la început cu tehnologia, dar a mers bine până la urmă. Câțiva dintre profesori ne vor transmite suporturile de curs în scris. Atmosfera mi se pare foarte lejeră. Partea asta îmi place foarte mult, pentru că pot să ascult cursul în timp ce mănânc și să îmi opresc camera oricând vreau.
Nu pot spune că îmi place mai mult așa decât cursurile față în față la facultate, interacțiunea directă cu profesorul are alt impact față de o conversație în online, dar are și internetul avantajele lui. Momentan nu văd o variantă mai bună.
FLORIN, 25 de ani, din Buzău, student la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București: „Acum pot să mă conectez de acasă și nu mai pierd timp cu mersul până la facultate”
De ce ai decis să stai în cămin și cum este viața acolo?
Eu lucrez de acasă și am preferat să rămân la cămin pentru că sunt singur, colegul meu de cameră a plecat, și e mult mai liniște decât acasă. Mai sunt studenți care lucrează și au rămas, dar majoritatea au plecat acasă, e pustiu.
E mult mai liniște pe holuri decât de obicei, dar se păstrează curățenia, doamnele de serviciu își fac treaba. Atmosfera e puțin dezolantă în București, deși mai sunt câțiva oameni pe străzi, dar nu mai e aglomerația dinainte în trafic și la metrou.
Cum te descurci cu cursurile online?
Am avut câteva cursuri online până acum. Metodele diferă de la un profesor la altul, dar, în principal, am folosit Skype și Zoom. Am mai avut și zile în care profesorii ne trimiteau materialele scrise, iar noi le trimiteam răspunsurile pe mail. Nu se compară cu cele față-n față, dar este o soluție de compromis.
Înainte nu puteam să particip la toate cursurile și seminariile, dar acum pot să mă conectez de acasă, și nu mai pierd timp cu mersul până la facultate. S-a mai întrerupt conexiunea și ne-am auzit mai greu, dar în rest profesorii și-au luat în serios treaba.
ANDREEA, 19 ani, din Baia Mare, studentă la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București: „Cursurile online sunt o binecuvântare și în același timp o provocare”
De ce ai decis să stai în cămin și cum este viața acolo?
M-am plimbat destul prin București în ultima perioadă, astfel încât să existe posibilitatea de a fi avut contact cu virusul. Eu stau în Baia Mare, iar în 12 ore pe tren i-aș fi pus pe mulți în pericol. Am ales să nu-mi pun nici familia în pericol și să stau în carantină la cămin.
Căminul în perioada aceasta e gol, liniștit, chiar plăcut. Nu s-au schimbat foarte multe, dar cred că e mai curat și se face economie la lumină, pentru că au stins becurile de pe hol.
Resimt lipsa de activitate culturală, nu mai pot ieși nici la teatru, nici la film, nicăieri. În rest e trăibil.
Cum te descurci cu cursurile online?
Cursurile online sunt o binecuvântare și în același timp o provocare. Primele dăți mi s-au părut groaznice, pentru că era o metodă nouă cu care trebuia să mă obișnuiesc, lucrurile erau incerte. După aceea am realizat că e mult mai comod decât să merg la facultate și chiar ne auzim mai ușor decât într-o clasă.
Credeam că o să fie un haos și nu a fost, am fost foarte bine organizați. Profesorii își fac treaba foarte bine, iar eu pot sta în pat și să-mi iau notițe, ceea ce e mult mai comod.
Credeam că o să fie un fel de vacanță în care am mult mai mult timp liber, și în mod surprinzător nu am mai mult timp liber decât înainte, pentru că primim mai multe teme scrise și facem toate seminariile după programul normal.
În online relația cu profesorii e mai ușor de stabilit, pentru că e un mediu mai puțin academic și ne permitem să fim puțin mai relaxați, dar discuțiile sunt la fel de serioase.
INTERVIURILE HotNews.ro