Skip to content

Avantajul pe care China îl are în fața Occidentului, într-un domeniu vital / Explicațiile unei experte care a studiat în China

De origine din Republica Moldova, dar stabilită în Italia, Mihaela Gaglioti-Verlan a obținut un doctorat la Copenhagen Business School, cu o teză despre strategia chineză în domeniul pământurilor rare, după ce a petrecut 18 luni în China, făcând cercetare pe teren și interacționând cu oameni de știință, companii private și factori politici relevanți. În ediția de mâine a newsletterului „Rațiunea, înapoi!”, veți putea citi principalele idei ale discuției cu experta din Italia, într-un domeniu care, în ultimii ani, a devenit un instrument geopolitic important: pământurile rare. Pentru a primi newsletterul, trebuie să vă abonați aici: 

Dacă nu ar exista pământuri rare, laptopurile de pe biroul nostru ar fi cu aproximativ 50% mai mari și de două ori mai grele. Smartphone-ul din buzunar conține, în medie, un gram de pământuri rare, în timp ce într-o turbină eoliană pot intra până la două tone. 

Un Ford Sedan pe benzină sau motorină are nevoie de aproximativ jumătate de kilogram de pământuri rare, în timp ce o mașină hibridă, cam între 1 și 4,5 kilograme. O Toyota Prius conține 1 kilogram de neodim și 100-200 grame de disprosiu. Aceste informații le-am găsit într-un studiu publicat de profesorul Andy Hira de la Simon Fraser University Burnaby din Canada

Am făcut această punere în context, pentru a sublinia cât de important este acest domeniu, despre care am vorbit zilele trecute cu experta Mihaela Gaglioti-Verlan. 

Ce sunt „pământurile rare” și care e deosebirea dintre acestea și „mineralele critice”

Când vorbim despre „pământuri rare” ne referim, de fapt, la 17 elemente chimice, din care cele mai importante sunt neodimul și disprosiul. Acestea se folosesc foarte mult în tehnologiile verzi și în domeniul securității, explică Mihaela Gaglioti-Verlan. 

Continuarea poate fi citită în ediția de mâine, 28 aprilie, a newsletterului „Rațiunea, înapoi!”, trimis în fiecare marți pe mail de jurnalistul Gabriel Bejan.