Cum funcționează „fabrica de bani” de la Cannes

Festivalul are un buget anual de peste 25 de milioane de dolari și generează venituri directe de aproximativ 50 de milioane de dolari, cu un impact economic total de peste 300 de milioane de dolari. De la începuturile sale modeste din 1946, când a fost înființat pentru a concura cu Festivalul de Film de la Veneția, Cannes s-a transformat într-o adevărată putere economică.

Marché du Film – motorul comercial

La umbra competiției artistice există una dintre cele mai mari piețe de film din lume. Marché du Film reunește anual peste 12.500 de profesioniști din industrie, care prezintă circa 4.000 de filme și proiecte, generând tranzacții de sute de milioane de dolari — cu un rulaj total estimat între 600.000 și 1 miliard de dolari.

Aici se negociază drepturile de distribuție pe teritorii, co-producții și finanțări. Practic, este unul dintre cele mai mari târguri globale unde se cumpără și se vând drepturi pentru filme, se caută finanțare pentru proiecte noi, se negociază distribuția internațională, se întâlnesc producători, platforme de streaming, investitori, distribuitori și agenți de vânzări.

De exemplu: un producător român poate veni cu un proiect neterminat și căuta investitori; un distribuitor japonez poate cumpăra drepturile pentru Asia; Netflix poate licita pentru drepturile globale; un agent de vânzări poate încerca să vândă un thriller italian în 20 de țări diferite.

Economia reală a Cannes-ului se întâmplă la Marché du Film, nu doar pe covorul roșu. Mulți spun chiar că festivalul este vitrina glamour, iar Marché du Film este adevăratul motor economic.

Impactul asupra „Efectului Cannes”

Prezența la festival poate schimba radical soarta unui film. Iar un premiu luat acolo poate crește încasările de box office cu 300%, scrie Variety. De asemenea, o primire rece poate declanșa o prăbușire financiară rapidă.

Economia locală și turismul de lux

Festivalul funcționează ca unul dintre cele mai puternice motoare de turism de lux din lume. Cazările din hotelurile de pe Riviera se epuizează cu luni înainte, iar o singură săptămână poate influența semnificativ profitabilitatea anuală a unui hotel.

Datele Mastercard Economics Institute arată că în 2024 cheltuielile în restaurante au crescut cu 198%, iar în baruri cu 90%, în raza de 10 km față de centrul festivalului, pe parcursul celor 11 zile.

Valoarea de impact media (branduri și fashion)

Festivalul din 2025 a generat 1,1 miliarde de dolari în Media Impact Value (MIV). Media Impact Value (MIV) este un indicator folosit în special în modă, lux, entertainment pentru a estima câtă „valoare media” a generat o apariție, o campanie sau un eveniment.

Conceptul a fost popularizat de compania Launchmetrics, iar ideea de bază este: dacă o vedetă apare la Cannes Film Festival purtând o rochie de la Dior, iar imaginile ajung în Vogue, Instagram, TikTok, televiziuni, brandul primește expunere uriașă.

MIV încearcă să transforme această expunere într-o valoare estimată în bani. Nu înseamnă desigur, „vânzări directe” ci mai degrabă „cât ar fi costat să obții vizibilitate similară prin publicitate clasică?”. Brandurile de modă și bijuterii, precum Chopard, investesc masiv pentru a-și asocia imaginea cu evenimentul.

„Două săptămâni m-am culcat și m-am trezit cu cifrele în minte”: Anca Dragu, despre dobânzi, premier tehnocrat și dacă Moldova e pregătită pentru aderarea la UE

Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei vorbește despre cea mai dificilă decizie de politică monetară din 2026, despre reforma fiscală, inteligența artificială în banca centrală și despre ce poate – și ce nu poate – să spună despre politica din România.

Vezi aici discuția integrală

Ce merită citit

Unde sunt banii? Deși tot mai puțini oameni folosesc numerar, valoarea bancnotelor în circulație a crescut dramatic. În SUA, există 7.357 de dolari în circulație pentru fiecare cetățean, deși americanul mediu deține doar 418 dolari. Nimeni nu știe cu certitudine unde se află restul, dar răspunsul cel mai probabil este: în tranzacții ilegale. Concluzia este sumbră: guvernele nu acționează fie din comoditate, fie pentru că profită indirect din tipărirea monedei, fie pur și simplu pentru că habar nu au care e amploarea reală a problemei. (London reviews of books)

Înainte de a investi în criptomonede, vizionați acest film : Articolul este un interviu cu actorul Ben McKenzie – cunoscut din serialele The OC și Gotham – care a devenit unul dintre cei mai vocali critici ai industriei criptomonedelor. În timpul pandemiei, un prieten i-a sugerat să investească în Bitcoin. Sceptic din start, McKenzie a decis să cerceteze domeniul în profunzime și a ajuns la concluzia că întreaga industrie este în esență o înșelătorie. A scris o carte pe această temă în 2023 și a lansat recent un documentar de 90 de minute intitulat Everybody’s Lying to You for Money. Ben McKenzie arde de râpă cultul criptomonedelor. (Mother Jones)

Vezi aici alte articole care merită atenția ta

Citate amuzante

• „Un bărbat de succes este cel care câștigă mai mulți bani decât poate cheltui soția sa. O femeie de succes este cea care poate găsi un astfel de bărbat”. (Lana Turner- actriță americană).

• „Am avut rezultate slabe la examenele pentru funcția publică. Evident, știam mai multe despre economie decât examinatorii mei!”.J.M. Keynes, economist american.

• „Problema cu socialismul este că, în cele din urmă, rămâne fără banii celorlalți.”- atribuit lui Margaret Thatcher, fost premier britanic

• „Un zgârcit se îmbogățește părând sărac; un om extravagant sărăcește părând bogat.” atribuit lui William Shenstone, poet englez și unul dintre primii practicanți ai grădinăritului peisagistic.

„În fiecare zi îmi acceptam naveta spre București ca pe o pedeapsă”. Câte persoane fac naveta în România

„În fiecare zi- ne scrie un abonat- îmi acceptam naveta spre București ca pe o pedeapsă pentru anumite decizii de viață care m-au făcut să îmi doresc bani cât mai mulți. Mergeam alături de ceilalți locuitori până la gară, apoi mă urcam într-un vagon cu conductori cărora li se acordaseră atât de puțină atenție încât nimeni nu se obosise să le actualizeze uniformele în ultima jumătate de secol. Când trenul întârzia, ceea ce se întâmpla adesea, un gâfâit colectiv se revărsa pe peron, apoi o avalanșă de apeluri telefonice și e-mailuri pentru a ne cere scuze și a reprograma întâlnirile și, bineînțeles, a blestema CFR-ul. Uneori, încercam să folosesc călătoria într-un mod constructiv, citind”

Potrivit datelor INS, aproape două milioane de români fac naveta, circa o treime din ei în alt județ decât cel în care locuiesc, iar două treimi în altă localitate din județul în care au locuința. Bărbații sunt puțin peste un milion, iar femeile- circa 750.000. Pe lângă asta, mai avem peste 500.000 de oameni care nu au job și o rată a șomajului care a trecut de 6%. Una peste alta, numărul navetiștilor a crescut cu 300.000 în ultimii 10 ani.

În Ilfov, navetiștii reprezintă aproape jumătate din totalul lucrătorilor

În Ilfov, navetiștii reprezintă aproape jumătate din totalul lucrătorilor, cel mai probabil aceștia venind la muncă în Capitală. Urmează județul Dâmbovița, unde navetiștii reprezintă peste 44% din populația ocupată, potrivit Statisticii. Giurgiu și Ialomița sunt următoarele „bazine” de navetiști.

Agricultura, construcțiile și comerțul cu amănuntul sunt principalele ocupații ale celor care au optat să facă naveta. Costurile navetei pot ajunge la 22 de zile pe an petrecute pe drum.

O persoană care face până la job o oră la dus și una la întors petrece așadar două ceasuri pe zi în mașină sau în mijloacele de transport. Asta înseamnă 10 ore/săptămână sau 520 de ore într-un an. Sau, aproape 22 de zile anual pe care le petrece pe drum.

Cum stau lucrurile în Europa

1 din 5 lucrători europeni își petrece 90 de minute sau mai mult în drum spre și de la locul de muncă. În medie, lucrătorii europeni petrec 1 oră și 24 de minute pe zi făcând naveta, parcurgând în total circa 30 de km. Acest lucru nu numai că scade timpul de lucru, dar scurtează timpul petrecut cu familia, arată un sondaj realizat în șase țări europene de furnizorul de servicii de salarizare și resurse umane SD Worx.

Mai mult de jumătate dintre respondenții europeni (56,8%) spun că, în medie, le ia mai puțin de o oră pentru a ajunge și de la serviciu în fiecare zi. O treime dintre ei (29,8%) durează mai puțin de o jumătate de oră pe zi, în timp ce 27% durează între 30 de minute și o oră.

Dintre țările chestionate, britanicii petrec cel mai mult timp călătorind, 28,8% susținând că le ia 90 de minute sau mai mult pentru naveta. Muncitorii din Belgia sunt următorii pe listă, cu 24% care iau mai mult de o oră și jumătate, în timp ce germanii, cu 17,9%, petrec cel mai puțin timp cu naveta.

Recomandare: „Abundență”, de Ezra Klein și Derek Thompson

În mai 1964, Lyndon B. Johnson a urcat pe podiumul Universității din Michigan pentru a ține discursul de absolvire din acel an (link). Președintele a început cu o scurtă istorie: „Timp de un secol am muncit pentru a coloniza și a supune un continent”, a spus el. „Timp de o jumătate de secol am apelat la inovație și la industria neobosită pentru a crea o ordine a abundenței pentru tot poporul nostru.” Dar epoca creșterii nestingherite – expansiunea economică vertiginoasă pe care o puseseră în mișcare noile deal-uri – își dezvăluia limitele. Care era costul întregii acestei abundențe?

„Catalogul relelor este lung: „Nu există suficiente locuințe pentru oamenii noștri. Ne mândream nu doar cu faptul că suntem America liberă, ci și America frumoasă. Astăzi, această frumusețe este în pericol”

Problema cu care se confrunta New Deal era simplă. Oamenii aveau prea puțin și aveau nevoie de mult mai mult. Cartea „Abundența” examinează motivele care stau în spatele lipsei de progres în SUA, inclusiv cele legate de locuințe accesibile și infrastructură.

Klein și Thompson susțin că istoria secolului XXI a fost, în mare parte, o istorie a lipsei de accesibilitate și a penuriei. Ei propun o chemare la o „politică a abundenței” – să se recunoască eșecurile guvernanței liberale în primul rând.

Cartea a primit recenzii foarte bune – Barack Obama a numit-o „o lectură obligatorie pentru progresiști”, iar David Brooks a descris-o drept „spectaculoasă”.

Există și critici ai cărții care susțin că nu orice problemă este una de aprovizionare și că susținătorii abundenței reduc uneori totul la „doar construirea a mai mult”.

Crizele implică inegalitate, monopoluri, confiscare politică, stagnarea salariilor și dau ca exemplu faptul că SUA cheltuiește sume enorme pentru asistență medicală, cu rezultate mediocre. Problema nu este, așadar, doar lipsa ofertei – ci și cine controlează sistemul și profită de câștiguri.

Apoi, mai susțin criticii, dereglementarea poate produce daune reale iar tehnologia nu distribuie beneficiile în mod echitabil.

În ultimele decenii au existat progrese tehnologice masive. Dar inegalitatea a crescut, accesul la locuințe s-a înrăutățit, salariile au stagnat pentru mulți, iar bogăția s-a concentrat. Așadar, inovația singură nu garantează prosperitate generală.

Ezra Klein este un jurnalist cunoscut pentru explicarea ideilor complexe de politică și economie. A devenit cunoscut pe scară largă după ce a co-fondat Vox în 2014, o publicație media construită în jurul „jurnalismului explicativ”. Înainte de asta, a scris bloguri influente despre politică pentru The Washington Post. Derek Thompson este redactor la The Atlantic. Scrie despre economie, tehnologie, piața muncii, mass-media, productivitate, demografie, IA, și tendințe sociale. A devenit deosebit de popular pentru „traducerea” subiectelor economice și statistice în narațiuni și concepte memorabile.