Cum il informa Secu pe Iliescu

Documente din arhivele de la Iasi arata ca prim-secretarul Iliescu era informat si superviza activitatea Securitatii.

O cladire cenusie din Copoul iesean adaposteste o cheie importanta pentru descifrarea unuia dintre cele mai mari mistere ale Romaniei postdecembriste: trecutul de nomenclaturist al lui Ion Iliescu si influenta pe care acesta a avut-o in organismele tortionare ale sistemului comunist.

Cladirea este sediul Arhivelor judetene, iar „cheia” este reprezentata de dosarele fostului Comitet judetean PCR, care redau o mare parte din activitatea lui Iliescu ca prim-secretar al judetului, functie pe care a avut-o in perioada 1974-1979.

Dosarele respective, devenite publice in urma cu cateva luni, il arata pe Iliescu ca pe un adevarat stapan al judetului, care controla tot ce misca in Iasi: de la culturile agricole pana la activitatea organelor de Militie sau Securitate, ori cea a presei studentesti.

In plus, dosarele din care „Evenimentul zilei” va prezinta fragmentele cele mai semnificative rastoarna una dintre teoriile pe care Iliescu le-a sustinut asiduu in ultimii 17 ani, respectiv ca ar fi fost un „disident” al sistemului.

Filele uzate de trecerea timpului demonstreaza ca fostul presedinte, cel putin in perioada cat a stat la Iasi, nu doar a acceptat sistemul, ci a muncit la consolidarea lui si la anihilarea actiunilor care ar fi putut sa-l ameninte.

In conditiile in care CNSAS nu a primit niciun document despre relatia lui Iliescu cu fosta politie politica, dosarele de la Iasi reprezinta singura marturie despre conexiunile dintre acesta si organele fostei Securitati.

Informat de-a fir a par

In arhiva din Copou exista un document marcat „secret de serviciu” care dovedeste ceea ce in spatiul public s-a vehiculat de multe ori in ultimii 17 ani: Ion Iliescu, prin calitatea sa de prim-secretar, era informat si superviza fiecare pas al Securitatii.

In data de 1 mai 1975, Comitetul judetean PCR, structura al carei sef era Iliescu, primea de la Inspectoratul judetean al Ministerului de Interne un „Program de masuri pentru indeplinirea in bune conditiuni a hotararilor adoptate de cel de-al IX-lea Congres PCR”.

Programul prevedea, la punctul 2, „Dezvoltarea legaturilor organelor de Securitate si Militie din judet cu celelalte organe de stat si obstesti, precum si cu masele de oameni ai muncii”.

Primul-secretar era, astfel, informat despre obiectivele concrete ale Securitatii: „Trimestrial, impreuna cu organele de procuratura si justitie, se vor organiza consfatuiri de lucru pentru analiza starii infractionale din judet si stabilirea de masuri pentru combaterea ei, si, lunar, pe baza unor planificari, vor fi popularizate legile si actele normative ce reglementeaza diferite

probleme, urmarindu-se educarea cetatenilor in spiritul legilor, al vigilentei revolutionare si combativitatii fata de manifestarile antisociale.

Va fi folosita mai des presa locala” si „se va imbunatati activitatea de selectionare a cauzelor penale din care rezulta maximum de invataminte pentru prevenirea savarsirii de infractiuni, care vor fi propuse organelor de justitie si procuratura spre a fi judecate la fata locului, in organizatii socialiste, comune sau cartiere, si vor fi pregatite unele actiuni de punere in dezbatere

public, asigurandu-se conspirarea mijloacelor si metodelor de munca folosite in solutionarea cazurilor respective”.

Securitatea ieseana il informa, de asemenea, pe primul-secretar ca urma sa colaboreze strans cu presa locala pentru indeplinirea „programului”: „Se va intari colaborarea cu ziarul „Flacara Iasului” si studioul de radio Iasi si vor fi sprijinite pentru realizarea si difuzarea de materiale menite sa contribuie la educarea cetatenilor in sprijinul egalitatii

socialiste, al vigilentei si combativitatii fata de manifestarile antisociale”.

Tinerele cu prieteni straini – „candidate” la exmatriculare

O problema spinoasa pentru conducerea PCR din acea vreme era activitatea studentilor straini. Ion Iliescu se numara printre activistii comunisti care-i considerau pe acestia un focar de risc pentru „ordinea socialista”. Un proces-verbal al unei sedinte a Biroului judetean PCR dezvaluie ca Iliescu dorea sa stie orice miscare suspecta a studentilor veniti din alte tari la Iasi.

„Sa intreprindem actiuni cu studentii straini, sa avem si o discutie cu ei si sa-i punem in tema cu anumite probleme pe care ei trebuie sa le respecte. Suntem o tara in curs de dezvoltare si, chiar daca am avea posibilitati deosebite, ei vin sa se formeze cadre pentru popoarele lor si nu ca aristocrati si trebuie sa se incadreze in conditiile care li se ofera studentilor nostri. (…

Deci sa facem un lucru foarte temeinic.

In acelasi timp, si ai nostri sa fie mai atenti fata de studentii straini, sa-i integreze in actiunile proprii.” Avertizat de un subaltern ca unele tinere din Iasi se aflau in anturajul studentilor straini, Iliescu a gasit imediat „solutia”: „Iar cu fetele acestea sa luam masuri de exmatriculare din scoli, sa fie chemati parintii si o sa le linistim”.

Iliescu vorbea in cunostinta de cauza: dosarele de la Iasi contin mai multe informari care ii fusesera trimise de rectorii universitari ieseni, despre incidente in care fusesera implicati studenti din Zair sau Iordania. In informarile respective erau consemnate acte de „indisciplina”, cum ar fi altercatii pornite pe fondul consumului de alcool.

O parte dintre aceste informari erau trimise de Iliescu la „centru”, respectiv la CC al PCR.

Pete pe dosare

„Chiaburii” si „unchii din Austria”

Un alt document interesant din arhiva judetului Iasi este reprezentat de o informare despre „problemele de cadre” ale unor profesori, primita de Comitetul Judetean PCR in 1975.

Astfel, liderii comunisti erau atentionati asupra „petelor” din biografia unor cadre didactice propuse pentru a ocupa cate un loc in Senatele universitare: „Corduneanu Constantin – parintii au fost exclusi din partid, tatal sau a fost chiabur, a suferit doua condamnari” si „Sanduloviciu Mircea – are unchi si matusa in Austria” si

„Erhan Viorel – tatal sau a fost legionar. A fost respins de la propunerile pentru prorector”, „Botan Nicolae a fost cuzist, fiu de preot”.

In acelasi dosar se mai gasesc tabele nominale cu zeci de cadre universitare numite in diferite consilii profesorale, in care exista rubrici speciale pentru nationalitate (se facea distinctie neta, de exemplu, intre cei „romani” si „evrei”), dar si pentru originea sociala (in care era trecuta meseria parintilor).

Integral in EvZ