Cum influențează pe termen lung absența și neimplicarea tatălui: „Copiii sunt mai predispuși la anxietate și stimă de sine scăzută”

Absența unei figuri paterne solide în copilărie poate lăsa urme adânci în dezvoltarea emoțională și comportamentală la vârsta adultă, atât pentru fete, cât și pentru băieți. Explicăm modul în care lipsa tatălui sau prezența unui tată absent influențează tot restul vieții.​ 

Relația dintre un copil și tatăl său joacă un rol esențial în formarea personalității și a abilităților sociale. Psihologul Andreea Dumitru subliniază că „prezența activă a tatălui în viața copilului contribuie la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase și la formarea unor relații interpersonale echilibrate”. În lipsa unui tată sau chiar și în prezența unuia absent, neimplicat în creșterea și educația copiilor, consecințele pot fi resimțite pe tot parcursul vieții.  

Când tatăl își face treaba bine

O figură paternă solidă se referă la prezența activă, constantă și implicată a unui tată sau a unei persoane care îndeplinește acest rol în viața copilului. Ea nu presupune doar simpla existență fizică a tatălui, ci mai ales modul în care acesta oferă suport emoțional, îndrumare morală, protecție și exemple pozitive de comportament.

Potrivit psihologului, tatăl are un rol important în creșterea copiilor, oferindu-le acestora:

• o stabilitate emoțională și un sentiment de siguranță. Copilul simte că poate apela cu încredere la sprijinul tatălui, indiferent de circumstanțe.
• un model de urmat. Tatăl oferă exemplu prin modul în care gestionează problemele, conflictele și responsabilitățile vieții de zi cu zi.
• validare și apreciere. Copilul primește recunoaștere și încurajare din partea tatălui, contribuind astfel la formarea unei imagini sănătoase despre sine.
• reguli și limite clare. Tatăl stabilește limite sănătoase, oferă o disciplină consecventă și constructivă, ceea ce îi ajută pe copii să-și dezvolte autocontrolul și responsabilitatea.
• o implicare afectivă autentică. Tatăl își exprimă deschis afecțiunea și este atent la nevoile emoționale ale copilului.

Prin urmare, o figură paternă solidă este definită nu atât prin simpla prezență fizică, cât mai ales prin calitatea interacțiunii și impactul pozitiv, profund și de durată pe care tatăl îl are asupra dezvoltării emoționale și sociale a copilului. 

Independență exagerată și dificultăți în relaționare

Copiii crescuți cu un tată absent pot dezvolta o nevoie accentuată de independență. Aceștia tind să evite să ceară ajutor, dorind să demonstreze că se pot descurca singuri în orice situație. Aceasta, însă, nu este întotdeauna o trăsătură negativă. Încrederea în sine poate fi o calitate admirabilă. 

Cu toate acestea, această dorință de independență poate fi uneori exagerată. Copiii care au crescut fără o prezență paternă puternică resping ajutorul chiar și atunci când au nevoie de el, asumându-și mai mult decât pot suporta. „Este un comportament comun care, în esență, provine din dorința de a demonstra că sunt capabili și pot face față singuri obstacolelor vieții. Însă, când ne forțăm să fim complet autonom și refuzăm constant ajutorul, se poate ajunge la epuizare emoțională, scăderea stimei de sine și la sentimente persistente de singurătate și neîmplinire”, subliniază psihologul.

De asemenea, pot întâmpina dificultăți în formarea unor relații profunde, temându-se de abandon sau respingere. „Lipsa unei figuri paterne poate duce la dificultăți în stabilirea relațiilor cu ceilalți, inclusiv cu alți copii. Acești copii pot prezenta probleme de încredere în ceilalți sau, din contră, pot dezvolta tendințe de a se atașa excesiv de alții din teama de a fi abandonați”, spune psihologul Andreea Dumitru.  ​

Stima de sine scăzută și anxietatea

Absența tatălui poate influența negativ stima de sine a copilului. Fără validarea și încurajarea paternă, copiii pot simți că nu sunt suficient de buni sau că nu merită atenție. Această percepție poate duce la anxietate și nesiguranță în relațiile interpersonale. Fără prezența tatălui, copiii sunt mai predispuși la anxietate, la a manifesta lipsă de curaj și nesiguranță. Aceste trăsături pot evolua în adolescență și chiar la vârsta adultă, manifestându-se sub formă de instabilitate emoțională și stimă de sine scăzută.

Comportamente de risc și căutarea validării

În adolescență și la maturitate, persoanele care au crescut fără un tată prezent pot manifesta comportamente de risc, cum ar fi implicarea în relații nesănătoase sau adoptarea unor obiceiuri dăunătoare. Aceasta sunt văzute ca fiind încercări de a umple golul emoțional lăsat de absența paternă. Psihologul Andreea Dumitru observă că „fetele care au crescut fără tată pot căuta validare în relații cu bărbați mai în vârstă, încercând să compenseze lipsa figurii paterne”. ​ 

Lipsa unei prezențe paterne solide poate genera dificultăți profunde în relațiile romantice ulterioare. „Fetele crescute fără un tată prezent pot experimenta o dorință accentuată de atenție și aprobare masculină, ceea ce le poate face vulnerabile la relații nesănătoase sau abuzive. Adesea, ele se confruntă cu sentimente persistente de respingere și neîncredere în propria valoare, afectând profund felul în care se percep și interacționează în relații”, explică psihologul.

În cazul băieților, lipsa tatălui poate genera dificultăți semnificative în dezvoltarea identității și a stimei de sine, subliniază psihologul Andreea Dumitru. „Băieții care cresc fără tată sau cu un tată absent pot avea dificultăți în înțelegerea și asumarea rolurilor sociale și masculine, dezvoltând uneori comportamente agresive sau, dimpotrivă, o sensibilitate exagerată în relațiile cu ceilalți. Adesea, aceștia resimt nevoia intensă de validare masculină și pot încerca să compenseze această lipsă prin comportamente riscante sau anturaje nepotrivite”, precizează specialistul.

Rolul figurilor masculine alternative și al suportului comunitar

Deși absența tatălui biologic poate avea efecte semnificative, prezența altor figuri masculine pozitive, precum bunici, unchi sau mentori, poate atenua acest impact. Implicarea activă a acestor persoane în viața copilului poate oferi modele sănătoase de comportament și sprijin emoțional. Psihologul Andreea Dumitru recomandă: „Este important ca mamele singure să încurajeze relații sănătoase între copii și tații lor, precum și cu alte figuri masculine pozitive, astfel încât aceștia să aibă un model de autoritate și stabilitate pe care să-l urmeze”. 

Absența unei figuri paterne solide în copilărie poate avea repercusiuni profunde asupra dezvoltării emoționale și comportamentale a individului. Conștientizarea acestor efecte și intervenția timpurie, prin sprijin psihologic și implicarea altor figuri parentale, pot contribui la construirea unei vieți adulte echilibrate și sănătoase.

Sursă foto: Dreamstime.com