Cum măsurăm egalitatea de gen și de șanse?
Cum este început de martie inevitabil observăm afluxul de evenimente, statistici și știri care au în centru femeia. Excepțional, în ultimul an am vorbit de femei nu doar în luna martie, ci și în decembrie când 20 de bărbați și o singură femeie au format noul Guvern, subiect care a stârnit un val de critici. Și doar atât, din păcate. Mai mult, în eșalonul doi nominalizările de până acum de Secretari de Stat sunt majoritari bărbații.
Este doar un exemplu prin care ilustrăm decalajul de reprezentare pentru cele peste 51% de femei din totalul populației, conform datelor INS din 2017. Când vorbim de egalitatea de gen analizăm perspectiva a cel puțin 3 indici internaționali care plasează România la zeci de ani diferență față de cele mai avansate țări din Europa sau chiar față de media Uniunii Europene. Comisia Europeană a prezentat anul trecut Strategia pentru Egalitatea de Gen 2020-2025 cu accent pe reducerea violenței împotriva femeilor, asigurarea participării egale și acces la oportunități pe piața muncii, asigurarea egalității de gen în procesul decizional și în politică.
Actualul Program de Guvernare include un capitol dedicat Egalității de șanse între femei și bărbați, la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu câteva propuneri și două priorități. Așteptări mai mari sunt din partea noii Strategii pentru Egalitatea de Șanse a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați care urmează să fie supusă consultării publice.
Trei indici globali surprind din unghiuri diferite egalitatea dintre femei și bărbați sau decalajele de gen și anume:
- Indicele Institutului European de Egalitate de Gen (Gender Equality Index) măsoară:
- Rata de angajare cu normă întreagă;
- Femei în poziție de Ministru sau membre ale Parlamentului;
- Accesul la servicii medicale;
- Persoanele aflate în risc de sărăcie, diferențe dintre bărbați și femei;
- Îngrijitorii fără remunerare pentru copii, nepoți, persoane în vârstă.
România se afla în 2020 pe locul 26 din 28, același loc ca în 2010, cu cel mai bun scor pentru acces la servicii medicale și cele mai mari diferențe dintre femei și bărbați la capitolul ”putere” (funcții politice și de top în companii) și ”timp” (îngrijire). Conform aceluiași indice, dacă Uniunii Europene i-ar lua 60 de ani pentru a ajunge la egalitate de șanse între sexe, României i-ar lua peste 100 de ani la ritmul actual.
- Indicele Antreprenoriatului Feminin Mastercard (The Mastercard Index of Women Entrepreneurs) a urmărit în 2020:
- Impactul pandemiei COVID-19 asupra participării femeilor în muncă, antreprenoriat și managementul afacerilor;
- Incluziunea financiară a femeilor, precum și rata de înrolare în cadrul educației terțiare;
- Ecosistemul antreprenorial și ușurința derulării afacerilor.
România face parte în 2020 din categoria celor 13 economii cu scoruri mai joase, de 50-60, și se situează pe locul 40, cu 6 locuri mai puțin față de 2019. În aceste țări, condițiile antreprenoriale sunt mai puțin favorabile, cu decalaje de gen mai acute în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, incluziunea financiară și oportunitățile academice.
- Indicele Global al Decalajelor de Gen, al Forumului Economic Mondial (The Global Gender Gap, World Economic Forum) care urmărește:
- Participare economică și accesul la oportunități;
- Accesul la educație;
- Sănătate și supraviețuire;
- Reprezentativitate politică.
România se află în acest top pe locul 55 din 153. Poate că România ar fi fost mai bine plasată dacă existau date despre accesul la finanțe: dreptul de a deține cont bancar și a accesa credite, drept de moștenire pentru fete, accesul femeilor la deținere de teren și alte active. Global, cel mai mare decalaj se înregistrează la capitolul reprezentativității politice. Mai mult, nicio țară nu a reușit să elimine complet acest decalaj.
Diferențele de gen înregistrate de România nu sunt măsurate, evaluate sau monitorizate în mod regulat în baza unor indicatori statistici agregați care să permită integrarea perspectivei drepturilor femeilor și egalității de șanse în procesele de elaborare a politicilor publice și asigurarea reprezentării femeilor la toate nivelurile procesului decizional politic, conform Asociației VERTIK pentru Viitor.
În lipsa măsurării, evaluării și urmăririi unor indicatori statistici, precum și a specificului local nu văd cum un Guvern ar putea lua decizii ca să corecteze dezechilibrele. Mai mult, singurul program guvernamental dedicat femeilor antreprenor nu a mai primit deloc bani în acest an, conform proiectului de buget al Ministerului Economiei, antreprenoriatului și turismului. În ultimii doi ani nu a fost realizată nicio acțiune în cadrul acestui program multianual, conform unui răspuns primit de la același Minister.
Egalitatea de șanse între femei și bărbați rămâne pe moment un titlu frumos la pagina 161 din Programul de Guvernare, aferent Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Cele aproape două pagini alocate includ câteva ”propuneri”, precum integrarea perspectivei drepturilor femeilor în procesele de elaborare a politicilor publice; asigurarea reprezentării femeilor la toate nivelurile procesului decizional politic; prevenire, sprijin și protecție în cazuri de violență domestică; ”sprijinirea măsurilor și acțiunilor care să îmbunătățească accesul femeilor la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă”. La ”priorități guvernamentale” regăsim doar ”promovarea participării femeilor la piața muncii” și ”combaterea violenței domestice” și câteva măsuri guvernamentale, cum ar fi: investiții pentru centre de zi pentru copii, cursuri de reconversie profesională pentru femei de peste 40 de ani, apel la linia telefonică pentru ajutor specializat oferit victimelor violenței domestice și creșterea numărului de locuințe protejate.
INTERVIURILE HotNews.ro