Cum poate o banală salată contaminată să declanșeze sindromul de colon iritabil. Simptomele digestive pot dura ani întregi

O toxiinfecție alimentară poate avea consecințe care persistă luni sau chiar ani după dispariția infecției. Aproximativ una din zece persoane care trec printr-o infecție intestinală dezvoltă sindrom de intestin iritabil postinfecțios, o afecțiune caracterizată prin dureri abdominale și tulburări de tranzit persistente.

Cercetătorii încearcă să înțeleagă de ce unele persoane se vindecă complet, în timp ce altele rămân cu simptome digestive de durată. Explicațiile ar putea avea legătură cu microbiomul intestinal, sistemul imunitar și comunicarea dintre intestin și creier.

Pentru majoritatea oamenilor, o toxiinfecție alimentară se încheie odată cu dispariția diareei, crampelor și a celorlalte simptome digestive. Pentru unii însă, problemele continuă mult după eliminarea agentului infecțios. Durerile abdominale reapar, balonarea persistă, iar diareea și constipația pot alterna luni sau chiar ani. Medicii numesc această afecțiune sindrom de intestin iritabil postinfecțios (SII-PI).

Riscul a revenit în atenția cercetătorilor americani după o serie de focare de infecții transmise prin alimente în Statele Unite, asociate cu produse precum salata verde, afinele congelate, germenii vegetali comestibili, ouăle și ardeii iuți, potrivit unui articol publicat în National Geographic. Un singur focar provocat de parazitul Cyclospora, asociat cu salata iceberg, a îmbolnăvit aproape 13.000 de persoane.

Ce bacterii provoacă sindromul de colon iritabil postinfecțios

Deși este studiat de zeci de ani, sindromul de intestin iritabil postinfecțios nu are încă o cauză pe deplin elucidată. Cercetările sugerează că afecțiunea apare ca urmare a mai multor modificări produse în organism după o infecție intestinală. Riscul este mai mare în urma infecțiilor bacteriene și parazitare decât după cele virale. Printre agenții patogeni cel mai frecvent asociați cu această afecțiune se numără parazitul Giardia și bacteriile Campylobacter, Salmonella, Escherichia coli și Shigella.

„Dacă am avut o zi de diaree după ce m-am întors din Mexic acum 10 ani, oare îmi mai amintesc de asta?”, se întreabă Mark Pimentel, gastroenterolog și cercetător la Centrul Medical Cedars-Sinai din Los Angeles, citat de National Geographic. 

O analiză anterioară a estimat că aproximativ 9% dintre toate cazurile de sindrom de intestin iritabil au origine postinfecțioasă. Pimentel consideră însă că proporția ar putea fi mult mai mare, posibil apropiată de 60%, deoarece mulți pacienți nu își mai amintesc episodul infecțios care ar fi putut declanșa boala.

Sindromul de intestin iritabil nu este singura afecțiune digestivă care poate apărea după o infecție intestinală. Lin Chang, gastroenterolog la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), care studiază comunicarea dintre intestin și creier, atrage atenția că unii pacienți dezvoltă și dispepsie funcțională postinfecțioasă.

Această afecțiune, adesea trecută cu vederea, se manifestă prin dureri în partea superioară a abdomenului, senzație de sațietate instalată rapid sau plenitudine neplăcută după masă. Cercetătorii nu știu deocamdată dacă dispepsia funcțională postinfecțioasă apare prin aceleași mecanisme ca sindromul de intestin iritabil postinfecțios.

Modificări ale microbiomului intestinal care pot persista după infecție

Una dintre marile întrebări la care cercetătorii încearcă să răspundă este de ce unele persoane se recuperează complet după o infecție intestinală, în timp ce altele dezvoltă simptome persistente. O posibilă explicație ține de modificările microbiomului intestinal, comunitatea de microorganisme care trăiesc în tubul digestiv. Infecțiile pot perturba echilibrul acestor microorganisme, iar refacerea microbiomului poate dura zile sau săptămâni. În anumite cazuri însă, unele modificări persistă mult mai mult.

Madhusudan Grover, gastroenterolog la Mayo Clinic, care studiază de aproximativ 15 ani consecințele infecțiilor cu Campylobacter, compară efectul asupra microbiomului cu o stare de șoc. Într-un studiu care a urmărit un grup restrâns de pacienți timp de un an după infecție, cercetătorii au constatat că anumite microorganisme intestinale dispărute în timpul bolii nu au mai reapărut în perioada de monitorizare.

Modificările la nivelul comunității microbiene ar putea avea, la rândul lor, o serie de efecte ulterioare. Spre exemplu, cercetările lui Grover pe șoareci sugerează că epuizarea microbiomului intestinal poate intensifica activitatea proteazelor – enzime care descompun proteinele și care, în mod normal, sunt ținute sub control de anumite bacterii intestinale. Alte ipoteze vizează un sistem de apărare dereglat la nivelul intestinului recent infectat. 

Sistemul nervos al intestinului poate deveni hipersensibil

Cercetătorii investighează și efectele infecțiilor asupra sistemului nervos enteric, rețeaua de neuroni din pereții tubului digestiv care controlează mișcările intestinului și participă la transmiterea senzațiilor digestive. Experimentele pe șoareci au arătat că anumite infecții intestinale pot deteriora sau distruge o parte dintre acești neuroni, provocând modificări de durată ale motilității intestinale. Nu este clar însă dacă același proces are loc și la oameni.

Benjamin Levy, gastroenterolog la Universitatea din Chicago, observă la pacienții săi semne de hipersensibilitate la nivelul intestinului, adică o sensibilitate exagerată la stimulii proveniți din organele interne. Mișcările obișnuite ale intestinului, care în mod normal trec neobservate, pot ajunge să fie percepute ca dureroase. „Pacienții cu sindrom de intestin iritabil postinfecțios percep peristaltismul ca durere”, explică medicul. Peristaltismul reprezintă contracțiile musculare involuntare care deplasează conținutul de-a lungul tubului digestiv.

O altă ipoteză susținută de Mark Pimentel încearcă să explice cum o infecție bacteriană ar putea declanșa mai multe dintre aceste modificări. Potrivit cercetătorului, organismul produce, în timpul infecției, anticorpi împotriva unei toxine bacteriene. Acești anticorpi ar putea reacționa și împotriva unor structuri proprii ale organismului, afectând celulele implicate în coordonarea activității intestinului subțire.

Un posibil rezultat ar fi înmulțirea excesivă a bacteriilor în intestinul subțire. Gazele și celelalte substanțe produse de acestea ar putea crește sensibilitatea intestinală și permeabilitatea mucoasei, favorizând iritația, inflamația și persistența diareei și a durerilor abdominale. Deocamdată, niciuna dintre aceste ipoteze nu explică pe deplin apariția sindromului de intestin iritabil postinfecțios. Cercetătorii nu au stabilit încă în ce măsură modificările microbiomului, inflamația, reacțiile imunitare și hipersensibilitatea nervoasă contribuie, separat sau împreună, la dezvoltarea afecțiunii.