Cum se apara Parlamentul de dictatura? (de Cristian Ghinea)

Sa acceptam, de dragul discutiei, ca Basescu se pregateste sa devina dictator. Ce face PSD? De dragul scaunelor lui Nastase si Vacaroiu, discrediteaza chiar bastionul democratiei, Parlamentul.

PSD spune ca Basescu incearca sa instaureze autoritarismul personal in Romania. Primul a spus-o Adrian Severin, a urmat Nastase. Ideea in sine are un haz nebun: acel Nastase care se supara mai an pe Ciuvica si il ridica de pe strada a ajuns aparator al democratiei!

Dar haideti sa il luam in serios, de dragul argumentatiei. Deci presedintele are un plan diabolic care ne indreapta spre dictatura. Cel mai mare obstacol in calea sa este, evident, Parlamentul.

Acolo este sufletul democratiei, acolo se concentreaza pluripartidismul, acolo oameni politici adevarati il pot suspenda pe presedintele-dictator, obtinind apoi la referendum acceptul poporului iubitor de democratie.

Acolo, barbati de stat ca Nastase, Iliescu si Vacaroiu pot urca la tribuna, ca Cicero si Cato in alte vremuri, denuntindu-l pe Basescu, acest Catilina limbut, acest Cezar care ameninta Republica prin ha-ha-ielile lui.

Parca il vad pe nea Nicu Vacaroiu vorbind grav romanilor, ca batrinul Solon contra viitorului tiran Pisistrate: „Ascultati-ma, atenieni, eu sint mai intelept decit multi dintre voi, si mai curajos decit atitia altii.

Sint mai intelept decit cei care nu vad viclenia acestui barbat si scopul urmarit de el; si sint mai curajos decit cei care, vazindu-l, se fac totusi ca nu-l vad, ca sa traiasca linistiti”. Si incheind in stilul lui Cicero: „Ce timpuri, ce moravuri! Parerea mea!”.

Sa raminem inca putin in gindirea intortocheata a domnilor Severin si Nastase. Este un meci clasic. Napoleon a incercat sa convinga Adunarea ca el singur poate salva Republica, dar nu i-a mers si era sa fie scos in afara legii (pe vremea aia, asta nu insemna vizite la parchet, ci ghilotina). Scapat teafar, viitorul imparat si-a trimis grenadierii sa-i imprastie pe deputati cu baionetele.

Ulterior, s-a confirmat prin plebiscit. Cuza a dizolvat Adunarea si a organizat si el plebiscit (apoi a infiintat si Senatul, ai carui membri ii numea chiar el. Dupa rasturnarea sa, liberalii doreau revenirea la monocameralism, dar s-au lovit de incapatinarea lui Carol I, care tinea sa aiba a doua camera. Asta apropo de intorsaturile istoriei).

Pe scurt, jucaria preferata a dictatorilor este sa stirneasca poporul contra organului ales. Ca sa reziste, Parlamentul trebuie sa se bucure de respectabilitate si de personalitati puternice, cu imagine ireprosabila. Parlamentul nostru nu prea are personalitati, iar imaginea lor este dezastruoasa.

Si, tocmai acum, cind ar trebui sa-i reziste dictatorului, institutia trece prin cea mai ridicola perioada din existenta sa postcomunista. Dar Adrian Nastase este fericit: mai sta putin in scaun. Adunind „simpatie” publica pentru Parlament, contra dictatorului de la Cotroceni. Cato, Cicero si Solon ar crapa de invidie vazindu-l.