Cum se formeaza Europa imperiala: Schengenland si Euroland
Europa Imperială se întrupează sub ochii noștri. Este un imperiu liberal, bazat pe consens, nu pe cuceriri. Arma sa cea mai puternică este legea, nu forța armelor. Progresul ei stagnează, iar planurile de mărire sunt revoltător de neambițioase. Dar speranțele într-un viitor sigur, liber și pașnic depind de succesul ei.
Cea mai durabilă fortificație a imperiului o reprezinta directoratul concurență – o arma birocratică formidabilă cu putere de lege, a cărui sarcina este păstrarea integrității pieței unice. În lipsa ei, monopolurile și subsidiile guvernamentale ar dezavantaja consumatorii. Amenzile pe care le poate impune au supus cele mai puternice companii din lume, printre care Microsoft, Gazprom și Google. Printre “trofeele” sale se număra și cele mai importante state membre ale Uniunii Europene.
In imediata ei apropiere se află directoratul energie, cel care a distrus afacerile abuzive și discriminatorii din exportul de gaze al Rusiei, spre dezamăgirea apropiaților Kremlinului, mai ales a celor din Germania, dar spre beneficiul celor aflați inainte la cheremul rusilor. Piata unică a UE este acum mai mare decât UE însăși, incluzând și Islanda, Norvegia și Elveția. Ca țară – să-i spunem Țarapiețeiunice – ar fi cea mai mare, cea mai bogată și cea mai puternică entitate economică din lume. In privinta politicii comerciale, ea poate încheia acorduri cu niște coloși precum China și America, având o influență de care nici o țară membră nu ar fi capabilă de una singură.
Aceste elemente ale imperiului au fost bine gândite. Nu la fel se poate spune și despre rest. Zona euro, construită pe baza bunelor intenții, se transformă acum într-o țară – Euroland – cu o banca centrală care poate interveni, cu un fond pentru cazuri de urgență, cu reglementări fiscale ce trebuie impuse (întrebați-i pe greci) și cu o supervizare bancară comună. Niciuna dintre aceste instituții nu era de imaginat la început (și dacă ar fi fost, s-ar fi putut ca alegătorii să respingă cu totul ideea).
O explozie este încă posibilă, dar acum se poate vedea cum acționează moneda unică. În viitorul apropiat, Germania și alti exportatori din nordul Europei au de profitat de pe urma aceastei rate de schimb scăzută artificial. În schimb, ei sunt cei ce plătesc atunci când sudul Europei încearca să-și reformeze economiile pentru a-și recâștiga competitivitatea. Avem încă nevoie de niște elemente suplimentare – ștergerea datoriilor și transferuri fiscale. Dar direcțiile sunt acum clare.
Dificultatea de a asigura funcționarea Eurolandului este depășită de cel mai recent proiect: transformarea zonei Schengen de liberă circulatie fără pașaport într-un Schengenland. Acest superstat incipient este mai mare – are 26 de tări, față de doar 19 în Euroland. Libera circulație este unul dintre beneficiile cruciale din ultimii 20 de ani, un lucru pe care europenii de rând îl pretuiesc cu adevărat (poate chiar mai mult decât invizibilele beneficii ale pieței unice). Proiectul este acum amenințat de terorism și de temerile legate de o migrație scăpată de sub control: odată trecut de frontiera Schengen, poți călători liber, teoretic, din vârful sudic al Italiei până în nordul Norvegiei, în căutarea unei vieți mai bune sau pentru a lua viața altora.
Zona Schengen nu a fost proiectată să facă față acestui fenomen. Din aceasta cauza, Schengenland își crează propria armată: forțele de frontieră ale UE, care, potrivit propunerii inițiale, pot fi mobilizate ca să apere frontiera externă a Spatiului Schengen, chiar împotriva voinței vreunui stat membru. Mai mult, trecutul ne învață că imperiile care nu-si securizează periferia pot ajunge să fie destabilizate de ea. In consecință, Schengenland nu dorește doar să-și asigure securitatea frontierei, ci să și poată face față la ceea ce se întâmplă dincolo de ea. Schengenland își creează propria politică externă – tratând cu Turcia cu un avânt de realpolitik care l-ar face să roșească pe Bismark: îi ții pe migranți afară, iar noi iti lăsăm cetățenii să circule fără vize prin UE. Să ne așteptăm la și mai mult în 2016.
Schengenland capătă și propriile forțe de poliție: un adevărat FBI european. Tări cu sisteme penale și judiciare eficiente, precum Olanda, Franta și Germania nu vor să accepte lipsurile celor cu sisteme ineficiente (în special Belgia). Politia imperială implică schimb de informații, urmăriri dincolo de frontierele naționale, extrădări mai rapide și o strânsă colaborare între procurori. Marea problema care se pune este amenințarea la adresa vieții private și a drepturilor cetățenești: Schengenland trebuie să asigure un echilibru între aceste probleme și eficiența poliției.
Mai sunt multe alte probleme. Schengenland dorește să împartă migranții, astfel încât țările generoase (mai ales Germania și Suedia) să nu suporte costurilor disproporționate pe termen scurt. Dar țări ca Polonia, cu servicii publice fragile și o populație sceptică, nu s-au arătat încântate să primească un mare număr de migranți din Orientul Mijlociu (si-au luat deja porția preluând sute de mii de ucraineni, subliniază polonezii). Schengenland va trebui sa rezolve problema, propunând acces la fondurile structurale în schimbul ajutorului acordat în privința migranților. Tensiunile politice pe care le implică acest demers vor fi extraordinare.
Nu este clar cum se vor întelege aceste proto-imperii. Ce cuvânt au de spus minoritarii adepți ai lui “afară” în deciziile adoptate de cei care spun “înăuntru”? Cum să rămâi în UE, dar în afara Spațiului Schengen și a zonei euro – aceasta este adevarata dilemă a lui David Cameron, si nu politica falsului sau referendum.
Democrația este o problemă mai mare. Preferințele naționale sunt cele care modelează Europa Imperială, dar nu o și guvernează. Dacă dorești o piață unică de produse, oameni și capital, trebuie împiedici guvernele naționale să-și favorizeze electoratul si să încalce regulile cu subvenții și alte forme de protecționism. Dacă vrei o monedă unică, atunci cetățenii Greciei nu pot vota ca să primească o parte din banii contribuabililor germani. Dacă dorești o zonă în care să se circule fără pașaport, atunci trebuie să dispui de o supraveghere eficientă în interior și de o puternică demonstrație de forță la periferie. Aceste considerente afectează democrația.
In general, UE este democratică prin faptul ca Parlamentul European ține sub observație Comisia Europeană, care (s-o spunem deschis) este desemnată după o tocmeală între guvernele naționale. Dar toate astea sunt mai puțin vizibile și mai îndepărtate comparativ cu alegerile generale nationale. Avantajele pieței unice, ale monedei comune și ale circulației libere nu sunt un apanaj al elitelor: de ele beneficiază și cel mai umil cetățean. Milioane de oameni fac deja naveta peste granițele interne din Schengenland. Europenii nu vor renunța cu ușurință la avantajele cu care s-au obișnuit. Dar va fi nevoie de o mare schimbare: oamenii vor trebuie să renunțe la a mai pune în prim-plan suveranitatea nationala, in spiritul căreia au fost crescuti, oricât de iluzorie ar fi ea.
INTERVIURILE HotNews.ro