Cum și-a redus administrația Trump pretențiile față de Iran, în timp ce Teheranul cere acum nu „ochi pentru ochi”, ci „un cap pentru un ochi”

Obiectivele președintelui Trump în războiul declanșat împotriva Iranului au variat de la o lună la alta, însă au devenit gradual din ce în ce mai modeste, pe măsură ce conflictul s-a prelungit. În paralel, Iranul a ajuns să spere că va deveni chiar mai puternic decât era înainte de război, scrie CNN.

După începutul ostilităților, în 28 februarie, administrația Trump anunța obiective care echivalau cu o victorie totală: schimbarea regimului, stoparea definitivă a programului nuclear iranian, stoptarea sprijinului Teheranului pentru grupările aliate din Orientul Mijlociu: Hezbollah, Hamas, Houthi etc.

Petrolul și gazele, mai importante decât amenințarea nucleară

Pe măsură ce războiul s-a prelungit, fiind acum în a șasea lună, lista de obiective s-a schimbat în mod strident, se spune într-o analiză CNN. Într-o emisiune de joi la Fox News, vicepreședintele JD Vance a lăsat să se înțeleagă că administrația Trump ar putea să se mulțumească cu mai puțin, poate chiar mult mai puțin.

„Să ne asigurăm că țările din Golf continuă să trimită petrol și gaze economiei mondiale ca să putem avea o stabilitate a prețurilor la energie. Ăsta este scopul numărul 1: să păstrăm petrolul și gazele ieftine pentru americanii din întreaga țară. Și apoi, evident, obiectivul numărul doi este ca Iranul să nu obțină niciodată arma nucleară”, a spus Vance.

Ce spunea înainte Donald Trump

Surprinzătoare este și ordinea în care vicepreședintele SUA a enumerat obiectivele, după ce anterior administrația caracterizase constante programul nuclear al Iranului drept preocuparea esențială.

Întrebat în luna mai dacă a luat în calcul situația financiară a americanilor când a recurs la război, Donald Trump spunea: „Nici măcar puțin”. Trump susținea că denuclearizarea Iranului este atât de importantă încât alți factori nu mai contează.

Lista obiectivelor a variat și în funcție de oficialii americani care le enumerau: unii menționau eliminarea sprijinului pentru grupările proxy ale Iranului alții nu, unii menționau distrugerea aviației și flotei iraniene, alții se refereau doar la flotă. Însă niciodată nu a fost menționată menținerea unui preț mic la petrol și gaze în SUA.

În ultimele două luni, Trump a dat de înțeles că ar putea să-și reducă pretențiile și în dosarul nuclear. Astfel, a spus că este posibil ca daunele produse deja instalațiilor iraniene să fie suficiente, iar că materialul radioactiv al Teheranului să fie îngropat prea adânc în pământ, după bombardamentele din 2025, ca să mai poată fi utilizat.

„Administrația sa vorbește despre prețurile la energie ca „obiectivul numărul 1” – chiar dacă Trump personal nu o face – iar asta se potrivește cu renunțarea la obiectivele maximale, obținute rapid, pe care administrația le-a fixat inițial. Dacă reîntoareacerea la statutul antebelic a devenit acum obiectivul nr. 1, asta spune multe despre cât de puține a realizat acest război”, se spune în finalul analizei semnate de Aaron Blake.

Obiectivele la care Trump este dispus să negocieze

Schimbarea obiectivelor fusese observată încă din luna iunie, într-o analiză CBS News, în care erau puse față în față declarații ale lui Trump pe mai multe chestiuni legate de Iran:

Eliminarea rachetelor balistice:

28 februarie: „Le vom distruge rachetele și le vom rade până la pământ industria de rachete. Va fi total distrusă”.
17 iunie: „Dacă alte țări le au, ar fi puțin nedrept ca Iranul să nu aibă câteva. O rachetă balistică nu este același lucru ca una nucleară. Dacă Arabia Saudită și Qatar le au, într-o oarecare proporție, ar fi OK”.

Materialul radioactiv:

17 aprilie: „SUA vor obține tot praful nuclear. Știți ce e? Este aceas substanță albă, ca o pudră, creată de acele grozave bombardiere B2 într-o singură seară, acum 7 luni”.
16 iunie: „Nu e nicio grabă. Avem camere din spațiu, știm tot ce se întâmplă acolo ca nimeni altcineva. Bombardierele B2 l-au lovit. Întregul munte s-a prăbușit peste el. Este o excavare foarte dificilă. Nimeni nu o poate face în afară de noi și, probabil, China. Nu ne grăbim, dar îl vom obține și când o vom face, îl vom distruge”.

Îmbogățirea uraniului

27 februarie: „Ei vor să-l îmbogățească puțin. Nu trebuie să îmbogățești când ai atât de mult petrol. Eu zic: fără îmbogățire. Ei îl vor în scopuri civile.. Eu cred că este necivilizat”.
14 iunie: „Pot să îmbogățească doar pentru scopuri nonmilitare și nu pot să treacă peste o anumită cantitate”, spunea Trump într-un interviu pentru The New York Times în care mai spunea că vrea o suspendare a îmbogățirii uraniului de către Iran pentru 15-20 de ani.

Schimbarea regimului:

28 februarie: „Preluați guvernarea. Este la îndemâna voastră. Aceasta va fi, probabil, singura voastră șansă pentru câteva generații” (mesaj către poporul iranian).
16 iunie: „Vorbiți despre schimbarea regimului. Nu m-a interesat niciodată schimbarea regimului”

Activele înghețate și reducerea sancțiunilor:

27 mai: „Nu, nu vorbim despre reducerea sancțiunilor sau să le dă bani. Fără reducerea sancțiunilor, fără bani, fără nimic”.
17 iunie: „Nu sunt banii noștri, sunt banii lor. I-am înghețat la un moment dat, dar cred că va trebui să-i dăm înapoi”.

Un nou sistem de alianțe în regiune

Renunțarea la obiectivele maximaliste provoacă îngrijorare și în Israel, din perspectiva conflictului pe care această țară le are cu aliații Iranului din regiune.

„Cum a ajuns America de la cererile lui Trump de capitulare a Iranului la negocieri despre ce primește Iranul pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz? Dacă America are control total, de ce Iranul stabilește prețul? ”, se întreabă Duvi Honig, într-un editorial publicat de The Jerusalem Post.

El crede că SUA nu ar trebui să evalueze rezultatele prin numărul de baze militare iraniene distruse sau de infrastructura distrusă, ci de modul în care au fost realizate obiectivele inițiale ale campaniei militare

Acesta susține că reducerea sancțiunilor împotriva Iranului la schimb cu redeschiderea navigației în strâmtoarea Ormuz va permite Teheranului să-și refacă economia și armata și chiar să reia sprijinul material pentru Hezbollah sau Hamas.

„Lecția devină periculoasă: dacă reziști suficientă vreme, creezi suficientă presiune, încalci înțelegerile și faci costurile politice suficient de dureroasă, atunci Washingtonul va negocia din nou”, se mai spune în editorial.

De asemenea, este observat faptul că a apărut o reorganizare a alianțelor din regiune, îndeosebi prin apropierea Arabiei Saudite de Turcia și Pakistan. Pe termen lung, acestea ar putea reprezenta un pericol major pentru Israel.

Obiectivele maximale ale Iranului

În paralel, Iranul a ajuns să nu se mai bată doar pentru supraviețuirea sa, ci speră chiar acum la o victorie în fața SUA, pe care regimul teocratic le numește „Marele Satan”. Newsweek îl citează pe Alireza Taghavinia, un analist de securitate din Iran, care a spus că sunt cinci obiective pe care Teheranul le are pentru a obține o victorie totală.

Primul ar fi retragerea bazelor americane din proximitatea granițelor Iranului, un punct care chiar a fost menționat în memorandumul de înțelegere semnat în luna iunie, devenit de acum caduc după reluarea ostilităților.

Al doilea este obținerea de compensații din partea Statelor Unite. „Iranul se consideră învingător în război pentru că a fost capabil să înfrângă America, să zădărnicească planurile lui Trump și să câștige controlul asupra strâmtorii Ormuz”, spune Taghavinia care a menționat și posibilitatea ca eventuale compensații să nu fie plătite direct de către americani, ci de către țările arabe bogate din zonă.

Taghavinia susține că în Iran există un consens național și asupra celui de-al treilea obiectiv, anume păstrarea controlului asupra Ormuzului și obținerea de venituri din tranzitul navelor. În finele, ultimele două obiective ale Iranului sunt strâns legate între ele, anume dreptul de a îmbogăți uraniu și ridicarea sancțiunilor de către Statele Unite.

Un alt analist iranian, Amir Hossein Vazirian, crede că o poziție dură față de Statele Unite este susținută de o serie lungă de lideri de la Teheran, care cred că pot spera la o victorie clară care să ducă la o hegemonie a Iranului în regiune.

„Principiul s-a schimbat. Spre deosebire de „ochi pentru ochi”, noua strategie iraniană se bazează pe principiul „un cap pentru un ochi”. Indiferent de credibilitatea sa probabilitatea sa, este un indiciu privind imaginea Iranului privind poziția sa de putere în acest război”, a spus Vazirian.