Dacă trebuie doi castraveți, degeaba tăiem în două un castravete. De ce măsurile de fiscale pregătite de Guvernul Bolojan pot deveni doar o austeritate sterilă

„În loc să construiască o corecție bugetară echilibrată, administrația actuală repetă mecanic aceleași teme: tăiem sporuri, tăiem posturi, tăiem salarii. Se creează astfel o austeritate de vitrină, care arată bine politic, dar care riscă să afecteze structura de rezistență a statului, fără să repare cu adevărat deficitele”, scrie economistul Brăduț Boloș, într-o opinie pe care HotNews o publică astăzi.
România a încheiat anul 2024 cu un deficit bugetar estimat între 8,7 și 9,3% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană. Pentru 2025, guvernul este obligat să inițieze o corecție fiscală accelerată, sub presiunea Comisiei Europene și a agențiilor de rating, care au trecut deja perspectiva țării la negativă.
Obiectivul este o reducere de aproximativ 3 puncte procentuale din PIB, pentru a readuce deficitul spre 6%. Însă modul în care această ajustare este construită ignoră exact recomandările experților.
Ce recomandă experții
Conform unui raport citat de Reuters (4 iunie 2025), analiștii financiari și instituțiile internaționale (inclusiv Bank of America) recomandă un mix de ajustare în care:
- 2,5 puncte procentuale să provină din creșterea veniturilor fiscale, prin reforme, digitalizare și lărgirea bazei de colectare
- doar 0,5 puncte din reducerea cheltuielilor bugetare, pentru a evita frânarea economiei
Această proporție are o logică economică solidă, cu cel puțin trei fundamente ușor de înțeles:
- Cheltuielile publice sunt în mare parte rigide și legate de funcționarea serviciilor de bază.
- Reducerile bruște și disproporționate nu aduc echilibru, ci riscă să împingă economia într-o spirală a declinului, în care fiecare tăiere slăbește capacitatea statului, reduce consumul și adâncește dezechilibrele.
- România colectează puțin (≈27% din PIB), mult sub media UE – deci există spațiu de creștere a veniturilor, nu de tăiere.
De altfel, recent am văzut poziții care accentuau posibilitatea creșterii până la 24% mă refer la poziția domului Lucian Croitoru.
Poate 24% este prea mult, dar ideea nu este deloc rea, este însă categoric nepopulara, si trece o linie roșie politică din campania electorala.
Ce face guvernul: tăieri masive, venituri modeste
Planul bugetar actual se bazează aproape exclusiv pe reducerea cheltuielilor:
- Concediu fără plată de 5 zile/lună pentru bugetari (echivalent cu -20–25% din salarii); -măsura este deocamdată propusă doar.
- Plafonarea sau eliminarea unor sporuri legale, inclusiv cele validate prin hotărâri judecătorești;
- Reducerea cu 20% a posturilor din administrația centrală, comasări de instituții, înghețarea angajărilor.
Impactul total estimat: 1–1,3 puncte procentuale din PIB tăiate doar din cheltuieli.
Pe partea de venituri:
- Măsurile sunt minore: accize, taxe pe băuturi și jocuri de noroc, fără reforme de fond;
- Ajustări de cote de TVA la nivel foarte redus
Aici îmi permit un mic „disclaimer”, discuțiile sunt în curs, nu cred că sunt decizii definitive.
Contribuția estimată deocamdată este sub 1 punct procentual din PIB.
Am să dau un exemplu recent, care ilustrează perfect logica reformei prin tăiere: Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP).
Într-un paradox clasic românesc, sistemul antigrindină nu a fost desființat pentru că a eșuat, ci pentru că a fost perceput ca neînțeles. Etichetat rapid drept „sinecură” în logica superficială a reducerilor populiste, a devenit victima unei combinații toxice de ignoranță politică și populism fiscal.
Între timp, agricultura românească pierde sute de milioane de euro din cauza grindinei — dar avem o „reformă” bifată la televizor.
Și totuși, Germania are sisteme similare, funcționale, bine întreținute și extinse. Dacă germanii au așa ceva, or fi știind ei ceva.
Probabil ar fi avut rost o cu totul altă discuție despre metode, proceduri, și calitatea managementului, nu logica barbară a drujbei.
Urgența fiscală este reală — dar severitatea cu care este prezentată și alegerile selective ale măsurilor sugerează că e folosită nu doar pentru echilibru bugetar, ci și pentru a deschide calea unor manevre administrative și simbolice, cu miză electorală sau ideologică.
Riscuri financiare: populație îndatorată, sistem bancar expus
Tăierile salariale masive din sectorul public se reflectă rapid în economia reală:
- Bugetarii sunt o categorie cu grad mare de îndatorare (credite ipotecare, nevoi personale);
- Scăderea veniturilor cu 20–40% riscă să provoace valuri de credite neperformante;
Băncile vor reacționa prin provizionare și restrângerea creditării, lovind indirect în consum, investiții și întreprinderi mici.
Fără intervenția BNR (prin moratorii sau restructurări coordonate), această dinamică poate escalada într-o criză financiară cu efect de recul asupra bugetului pe care încearcă, teoretic, să-l salveze.
Guvernul a rămas în logica campaniei
Retorica tăierilor a fost una eficientă electoral. În ultimii ani, promisiunile de restructurare și concedieri au funcționat în discursul public drept semnal de „seriozitate”. Dar în 2025, guvernul pare că a rămas cuplat la acea campanie.
În loc să construiască o corecție bugetară echilibrată, administrația actuală repetă mecanic aceleași teme: tăiem sporuri, tăiem posturi, tăiem salarii. Se creează astfel o austeritate de vitrină, care arată bine politic, dar care riscă să afecteze structura de rezistență a statului, fără să repare cu adevărat deficitele.
În turul al doilea al alegerilor prezidențiale a fost aproape un fel de campionat de propuneri de concedieri, numerele propuse fiind de până la 500.000 (aproximativ 38%). Valoarea de 20% discutată este probabil în mintea reformiștilor o soluție blândă, deși, profund greșită în contextul în care o discuție reală pe tema asta nu este în procente stabilite la guvern ci la nivel administrativ, post cu post, cu o viziune de ansamblu și cu măsuri corelate de absorbție, reconversie, compensare.
Concluzie: reforma reală cere echilibru, nu lozinci reciclate
România nu poate reduce un deficit de 9% din PIB doar cu măsuri care arată bine în conferințe de presă. Fără reformă fiscală, fără creștere a veniturilor, fără reconstrucția capacității administrative, corecția devine o austeritate sterilă.
Poți recita cu convingere că „castravetele e un fruct dicotiledonat”. Poți recita in campanie ”concedieri”, dar, s-ar putea să dea cu virgulă în administrația reală. Toată stima pentru domnul Bolojan, este celebru pentru reducerile de personal la Oradea, dar, aici vorbim de un sistem cu două ordine de mărime mai mare și de o complexitate incomparabilă. Și, ca un avertisment, performanța in administrație este falsificabilă și este falsificată politic de fiecare dată când se aplică în practică.
Senzația mea este că la guvernare au ajuns oameni care confunda sloganele de campanie cu administrația publică. Probabil înlocuirea politicienilor cu inteligente artificiale ar rezolva o mulțime de probleme, poate mai multe decât înlocuirea funcționarilor cu inteligențe artificiale.
Dacă politicienii stabilesc agenda, realitatea poate fi deformată cu ușurință în orice direcție. Momentan este la modă executarea bugetarilor. Maine vei fi tu la modă.