Datorii insuportabile, șomaj uriaș, disperare: Numeroși mileniali sud-coreeni spun că „Squid Game” este o realitate pentru ei – Reportaj de la Seul
Popularul serial „Squid Game” difuzat de Netflix prezintă o distopie de coșmar. Însă numeroși mileniali sud-coreeni au relatat pentru Insider că povestea din „Jocul calamarului” nu este atât de departe de realitatea pe care trăiesc în fiecare zi.
Când Kim Keunha s-a mutat în Seul în urmă cu opt ani partea sa favorită a orașului era un mic loc din apropierea podului Mapo. Pe atunci în vârstă de 19 ani, tânărul a fost captivat de luminile iridescente ale capitalei sud-coreene, o metropolă total diferită de Andong, orașul său natal din sudul țării.
Opt ani mai târziu, podul Mapo are o cu totul altă semnificație pentru Kim. În ultimul deceniu podul a devenit un punct de atracție pentru sinucigași, apele râului Han exercitând o atracție magnetică pentru locuitorii disperați și împovărați de datorii.
Pentru Kim podul a devenit o reamintire constantă a visurilor sale neîmplinite pentru care acum nu mai are nicio speranță. Cea mai mare problemă a sa din prezent este însă datoria de aproximativ 40.000 de dolari pe care a acumulat-o în anii petrecuți în Seul.
„Mă consider norocos că am reușit să îmi țin datoria sub 50.000 de dolari”, afirmă Kim, arătându-le jurnaliștilor de la Insider ultimele sale documente bancare. „Sunt foarte conștient de ce probleme financiare am acum dar sunt foarte puține lucruri pe care le pot face pentru a-mi schimba situația”, adaugă acesta.
Deși ar putea părea uimitor, cazul său nu este nicidecum unic. În 2021 sud-coreeni au acumulat datorii de peste 1,5 trilioane de dolari, o sumă ce rivalizează cu PIB-ul de 1,63 de trilioane de dolari al țării.
O analiză efectuată în 2018 de Institutul Seul, un think tank din oraș, a arătat că sud-coreeni datorează în medie în jur de 44.000 de dolari per gospodărie. Suma este una considerabilă ținând cont că doar un an mai târziu Venitul Național Brut pe cap de locuitor era de doar 33.790 de dolari, potrivit Băncii Mondiale.
Situația lui Kim ilustrează realitatea dură a vieții pe care o trăiesc unii tineri sud-coreeni.
Captivi în locuri de muncă fără perspective, cu datorii în creștere și fără niciun mijloc real de a-și cumpăra o locuință, nu este de mirare că unii mileniali din această țară văd serialul „Squid Game” ca o reflectare a propriei vieți.
„Dacă cineva mi-ar spune chiar acum că ai putea să îți pui în joc viața pentru a scăpa de datorii și deveni miliardar, aș face-o fără ezitare”, spune Kim, adăugând că „deși dacă ar fi să fiu brutal de sincer, organizatorii jocului s-ar putea gândi că viața mea nu valorează atât”.
FOTO: Seoul Metropolitan Government-Pe / Shutterstock Editorial / Profimedia Images
Tinerii sud-coreeni se confruntă cu o criză a datoriilor fără precedent care a ajuns să le definească generația
Serialul „Squid Game” spune povestea unui grup de 456 de sud-coreeni care, sub povara unor datorii uriașe, participă la un turneu de jocuri pentru copii mortale pentru a câștiga marele premiu de 38 de milioane de dolari. „Aș muri pentru această sumă”, spune Kim.
Tânărul, căruia băncile i-au aprobat patru carduri de credit când încă era angajat și avea două locuri de muncă în 2019, se zbate acum să plătească rata minimă lunară pentru fiecare din cardurile sale.
Deși încearcă să țină pasul cu plățile în fiecare lună, anul trecut el a ajuns să se bazeze și mai mult pe cardurile de credit în timpul perioadei de opt luni de șomaj ce a urmat disponibilizării sale din cauza pandemiei. Tot progresul pe care l-a făcut în privința achitării datoriilor a fost șters în 2020.
În Coreea de Sud oricine, chiar și cei cu venituri mici, poate să obțină foarte ușor mai multe împrumuturi. Țara a înregistrat o explozie a creditării după Criza economică asiatică din 1997, guvernul de la Seul oferind deduceri fiscale pentru plățile cu cardurile de credit pentru a încuraja consumul.
Acest lucru s-a rostogolit în timp, milenialii sud-coreeni de azi fiind extrem de relaxați în ceea ce privește achizițiile făcute cu cardurile de credit. Estimările arată că în 2019 sud-coreeanul de rând avea în jur de 4 astfel de carduri, aproximativ 70% din toate achizițiile personale din acel an fiind făcute cu carduri de credit.
Dacă adăugăm la această situație și schemele de creditare rapidă, avem deja rețeta unui dezastru, sud-coreeni putând accesa acum „împrumuturi fără loc de muncă” prin aplicații de pe telefon.
Un bărbat a relatat recent pentru cotidianul local Kyunghyang Shinmun că a reușit să obțină un împrumut de 3.000 de dolari în cinci minute, promițându-i-se că va plăti o rată de doar 0,01% pentru o perioadă limitată.
„Când salariul nu îți acoperă necesitățile de bază nu ai o altă opțiune decât să cumperi lucruri folosind un card de credit. Încă mă trezesc uneori că mă bazez pe cardurile de credit să îmi plătesc mâncarea și costurile cu transportul”, afirmă Kim.
FOTO: Emmanuel Dunand / AFP / Profimedia Images
Angajații din clasa mijlocie au început la rândul lor să devină victime ale crizei datoriilor
Această criză a datoriilor nu îi afectează doar pe indivizii cu venituri mici precum Kim, care au probleme în a-și găsi locuri de muncă care să le permită să își finanțeze împrumuturile. Angajații bine plătiți au început la rândul lor să aibă dificultăți în a-și achita datoriile acumulate în timp.
Noh Eun-woo, o directoare de vânzări în vârstă de 25 de ani a unui magazin de cosmetice din centrul Seul, le-a spus jurnaliștilor de la Insider că datorează puțin peste 12.000 de dolari din cauza cardurilor de credit, o sumă pe care ea o consideră „mică”.
„Știu oameni care datorează între 80.000 și 100.000 de dolari. Prietena mea apropiată a atins limita pentru cinci carduri de credit”, afirmă aceasta, relatând că propria datorie a fost la început „gestionabilă” dar că a început să crească în 2020.
Ea spune că acest lucru este din cauza pandemiei, câștigurile sale scăzând puternic după ce clienții magazinului și-au limitat cheltuielile cu produse cosmetice. Însă Noh admite că o dată la trei luni s-a răsfățat cu o poșetă de lux, estimând totuși că își va putea plăti datoriile în doi sau trei ani.
„Vânzările au început să crească acum deci nu e atât de rău. Dar e adevărat că nu am numerar la mână”, spune aceasta, recunoscând însă că probabil are o perioadă de grație de până la șase luni înainte de a fi în pericol să „facă foamea și să rămână fără adăpost”.
Sam Kyungmoon Son, consultant financiar și lector la Universitatea Kyungwoon, afirmă că guvernul de la Seul a început să ia măsuri care să limiteze creditarea dar că datoriile personale vor continua să fie o problemă pentru milenialii sud-coreeni timp de ani de zile
„Relatările despre cămătarii care cer organele oamenilor care nu au bani să își plătească împrumuturile sunt exagerate. Dar situația actuală în care tineri puternic îndatorați se bazează pe credite pentru a face achiziții pe care nu și le permit este o problemă foarte reală”, spune acesta.
Son relatează că nu este neobișnuit ca milenialii care sunt respinși de bănci să ia credite de la instituții financiare mai mici și cămătari care le cer dobânzi astronomice. El spune de asemenea că o parte a problemei ar putea fi și trendul de a „împrumuta pentru a investi”, cunoscut drept „bittoo” în Coreea de Sud.
Lectorul afirmă că milenialii împrumută bani pentru a cumpăra criptomonede și alte lucruri care îi atrag cu promisiunea unor câștiguri mari. „Ei sunt perfect conștienți de riscuri dar o fac oricum. Ei văd că unii prieteni ai lor au succes cu o investiție norocoasă și se gândesc că și ei o pot face dar nu se întâmplă mereu așa”, spune Son.
„Faptul că ‘Squid Game’ a atras atât de multă atenție este un lucru bun. Poate că oamenii vor învăța ceva din el și își vor da seama că acele personaje ar putea foarte bine să fie chiar ei”, susține acesta.
FOTO: Jung Yeon-je / AFP / Profimedia Images
Numeroși mileniali sud-coreeni trăiesc în apartamente de tip cutie de chibrituri
Mulți mileniali sud-coreeni locuiesc în așa-numitele „goshiwon” – apartamente de tip cameră de cămin, adesea fără geamuri, care au doar un pat și, în cel mai fericit caz, o masă și o baie minusculă sau o cabină de duș.
Aceste „locuințe” au fost construite inițial în orașele universitare pentru a-i găzdui pe studenți timp de o lună sau două în timpul sesiunii dar acum au devenit singura opțiune de chirie pe care și-o pot permite numeroși mileniali.
Hwang Tae-ho, în vârstă de 28 de ani, locuiește într-un goshiwon cu o suprafață pe care o estimează la 3 metri pătrați. Tânărul nu își poate permite o locuință mai spațioasă deoarece nu are suficiente economii pentru a plăti „wolse” – un termen sud-coreean care se referă la avansul necesar pentru a încheia un contract de închiriere.
Acest sistem este unic Coreei de Sud, chiriașii fiind nevoiți să plătească proprietarilor în avans o sumă aproximativ echivalentă cu chiria pe un an și apoi să facă mici plăți lunare pe durata contractului.
„Livrez colete și lucrez două zile pe săptămână la o cafenea și abia îmi ajung banii să-mi plătesc chiria și mâncarea”, a relatat Hwang pentru Insider.
„Mi se pare amuzant când străinii se gândesc că locurile murdare pe care le poți vedea în ‘Parasite‘ și ‘Squid Game’ sunt unice sau reacționează de parcă au descoperit o lume nouă. Mulți oameni ca mine trăiesc așa”, mai spune tânărul.
Hwang are dreptate. În jur de 20% din persoanele singure din Seul locuiesc în spații cu o suprafață mai mică de 14 metri pătrați. Institutul Seul estimează că o treime din persoanele singure locuiesc în astfel de dormitoare sau în „banjiha”, locuințe pentru o singură persoană aflate parțial la demisol – precum cele văzute în „Parasite”.
„Nimeni nu și-ar dori să locuiască într-un goshiwon dar nu îmi pot permite o opțiune mai bună”, spune Hwang, explicând că și el a acumulat o datorie de aproximativ 8.000 de dolari cu cardurile de credit.
FOTO: Sim Kyu-dong / SWNS / Profimedia Images
Nici măcar tinerii cu venituri mai mari nu visează la o locuință proprie
Însă chiar și pentru unii mileniali sud-coreeni care se află într-o situație financiară ceva mai bună, creșterea vertiginoasă continuă a prețurilor locuințelor înseamnă că este puțin probabil să devină vreodată proprietari.
Prețul mediu al unei locuințe a crescut în Seul cu 22% în 2020, cea mai mare creștere înregistrată în oricare din orașele importante din Asia.
Asta înseamnă că rezidenții capitalei sud-coreene care vor acum să își cumpere o primă locuință trebuie să scoată în medie din buzunar un milion de dolari, cu 97% mai mult decât în 2017. Creșterile astronomice de prețuri i-au făcut pe unii sud-coreeni să amâne căsătoria în speranța că vor putea obține mai rapid un credit mai ieftin dacă declară băncii că sunt singuri.
Kwak Hye-in, în vârstă de 31 de ani, a relatat pentru Insider că și-a petrecut o bună parte a ultimului deceniu plătindu-și datoriile acumulate cu cardurile de credit.
Însă acum că a scăpat de ele, cumpărarea unei locuințe alături de logodnicul ei, care este coproprietar al unui restaurant din sudul Seul, ar însemna să se îndatoreze din nou cu sute de mii de dolari.
Kwak, care lucrează ca hairstylistă în timpul săptămânii și vinde poșete la un magazin din districtul comercial Myeongdong în timpul weekendurilor, spune că împreună cu partenerul ei câștigă suficient pentru a se califica pentru un credit ipotecar însă că le-ar fi foarte dificil să pună deoparte suficienți bani pentru a renova un apartament cu două camere.
Între timp cuplul locuiește într-un apartament înghesuit care are o singură cameră, un „officetel”, după cum sunt cunoscute în Coreea de Sud apartamentele studio create prin reconvertirea unor clădiri de birouri.
„Mai ales în timpul pandemiei ne trebuie niște economii în cazul în care restaurantul lui va avea nevoie de fonduri de urgență. În plus, este puțin probabil să ne putem permite o locuință decentă în centrul Seul. Măcar prin închiriere putem locui cam la 30 de minute de restaurantul lui și 45 de minute de locul meu de muncă”, afirmă Kwak.
FOTO: Leung Cho Pan / Panthermedia / Profimedia Images
Rata șomajului în rândul milenialilor sud-coreeni se apropie de 50%
Sarah Son, lector ce predă studii coreene la Universitatea Sheffield, spune că criza datoriilor și mizeria văzute în exporturi culturale sud-coreene ca „Squid Game” arată doar o parte a imaginii de ansamblu.
„Unele din lucrurile pe care le-am văzut în ‘Squid Game’ și ‘Parasite’ seamănă cu viața reală pentru mulți tineri care trăiesc la marginea sau în abisurile îndatorării iar asta are un impact asupra relațiilor și locului lor în societate. Însă ca orice reprezentare fictivă, ea arată doar o parte din povestea mai largă”, spune Son.
Ea afirmă că nesiguranța privind locul de muncă este una dintre marile probleme ale milenialilor din Seul. Un raport din 2017 al Institutului Coreean de Dezvoltare a arătat că rata șomajului a ajuns la un nivel fără precedent în rândul tinerilor din Coreea de Sud.
„Șomajul în rândul tinerilor a crescut rapid începând cu 2013 în timp ce la nivel global șomajul nu a suferit modificări substanțiale”, notează raportul, explicând că „un număr în creștere rapidă de absolvenți de studii superioare sunt șomeri din cauza creării lente a locurilor de muncă profesionale sau semi-profesionale”.
În esență, piața muncii a rămas în urmă în contextul în care tot mai mulți sud-coreeni urmează studii superioare. În luna iulie a acestui an ziarul Korea Herald relata că doar 58,6% din sud-coreeni trecuți de 20 de ani și 75,3% din cei trecuți de 30 au un loc de muncă.
În plus, tot mai mulți angajatori oferă doar contracte temporare în locul unora permanente fiindcă sunt mai rentabile, explică Son. „Însă acest lucru îi lasă pe angajați cu un sentiment de nesiguranță și că sunt remunerați inadecvat”, spune lectorul universitar.
FOTO: Ed Jones / AFP / Profimedia Images
Jung Seung-ho, un consultant de management în vârstă de 34 de ani, a declarat pentru Insider că „pot înțelege de ce mulți boomeri spun despre mileniali că sunt generația care se dă bătută. Este fiindcă milenialii nu au timp să facă nimic altceva decât să muncească”.
El se referă la termenul colocvial de „n-po se-dae” folosit pentru a descrie sud-coreeni trecuți de 20 sau 30 de ani care au renunțat la mulți din pilonii esențiali ai vieții de adult: o relație, căsătoria, întemeierea unei familii, cumpărarea unei locuințe sau o construirea unei cariere.
„Este greu să nu te dai bătut și să nu îți pierzi speranța că ai realiza măcar unul din aceste lucruri”, spune Jung.
Dar lucrurile nu sunt complet sumbre pentru unii care încă văd frumusețe în corvoada zilnică a vieții lor împovărate de datorii.
Din camera sa goshiwon de 3 metri pătrați, Hwang încă visează că își va împlini visul de a deveni un muzician de succes și că o să își permită o claviatură și un microfon nou după ce își plătește datoriile. El speră ca într-o zi oamenii să îi asculte melodiile la radio.
„Cred că Seul este un oraș plin de numeroase oportunități, chiar dacă nu te-ai născut bogat sau nu ai mers la o universitate prestigioasă”, spune acesta.
„Poate că viața este ca în ‘Squid Game’ cu foarte puțini câștigători și mulți pierzători dar de ce nu aș putea fi eu unul dintre cei norocoși?”, întreabă Hwang, unul dintre numeroșii mileniali sud-coreeni.
FOTO: Jung Yeon-je / AFP / Profimedia Images
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro