De-a soarecele si pisica (de Radu Preda)

„In noaptea de 14 noiembrie, doi indivizi au navalit intr-o ferma linistita din Kansas si au asasinat intreaga familie. De ce au facut ei asta? In aceasta tara coexista doua lumi: cea linistita, conservatoare, si cea a acestor doi oameni: vulnerabila, violenta, criminala. Aceste doua lumi s-au intalnit in acea noapte sangeroasa“.

Asa isi incepe scriitorul american Truman Capote cel din urma roman din cariera sa, introducand in tehnica novelistica publicistica romantata.

Crima oribila pe care ar fi trebuit s-o povesteasca, in-tr-un articol, pentru cititorii unei reviste din New York, l-a marcat insa atat de puternic pe celebrul scriitor, incat a decis ca nu poate demonta resorturile complicate ale mecanismului care a dus la acea oroare decat intr-o carte. O carte a carei scriere s-a transformat in subiect de roman, la randul sau subiect de film.

Multi vor merge sa vada pelicula lui Bennet Miller din curiozitate pentru castigatorul de anul acesta al Oscarului pentru rol principal masculin. Recunosc, si eu am vrut sa vad daca Phillip Seymour Hoffman e mai „tare“ decat a fost Joaquin Phoenix in „Walk the Line“.

Ei bine, raman la parerea mea ca rolul lui Johnny Cash al celui din urma a fost mai complex din punct de vedere actoricesc, iar interpretarea lui Phoenix – mai convingatoare. Dar asta nu diminueaza cu nimic valoarea lui „Capote“, un film care, desi construit in jurul unui personaj, transcede prin profunzime (iar realizarea este pe masura) filonul biografic.

Povestea este spusa curgator, iar Truman Capote este fascinant, atat ca aparitie scenica, cat mai ales drept caracter, ceea ce ar putea sa abata atentia spectatorului de la adevarata intriga a filmului: jocul de-a soarecele si pisica dintre scriitor si criminal. Ambii au un interes comun, sa amane punerea in executie a pedepsei capitale.

Capote are nevoie de timp pentru a-si demonta in bucatele cat mai mici personajul cartii, iar Perry spera, din spatele gratiilor, ca interesul manifestat de Truman il va scapa de la moarte. Fiecare incearca sa se foloseasca de celalalt, insa, in final, doar unul va reusi.

Ar mai fi de adaugat ca la succesul filmului au contribuit, in egala masura, o scenografie inspirata care reda perfect atmosfera anilor ’50 din acel colt de America, precum si prestatia actorilor din rolurile secundare, cu o mentiune aparte pentru Chriss Cooper, care este nascut chiar in Kansas si, probabil, interpreteaza rolul politistului local in mod „natural“.

Capote

SUA, 2005

Regia: Bennett Miller

Scenariul: Dan Futterman

Distributia: Phillip Seymour Hoffman, Catherine Keener, Chris Cooper, Clifton Collins Jr.

Premii: Oscar, BAFTA si Golden Globe pentru cel mai bun actor in rol principal (P.S.H.)

Drama, 114 minute

Rating IMDB: 7,8/10

Rating SFin: 8/10