De ce ajung românii prea târziu la notar și care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac? Laura Badiu, UNNPR: „Notarul previne litigiile și face o justiție preventivă care protejează patrimoniul”

Ce se întâmplă atunci când decizii importante sunt luate pe baza unor informații incomplete, eronate sau doar „pe încredere”? În multe cazuri, consecințele apar abia după ani, când soluțiile sunt mai greu de găsit. Dincolo de imaginea asociată actelor și semnăturilor notariale, rolul notarului este acela de a preveni conflictele juridice și de a oferi siguranță juridică unor acte cu efecte importante asupra vieții și patrimoniului. Despre responsabilitățile profesiei, cele mai frecvente situații întâlnite în practică, protecția persoanelor vulnerabile, dar și riscurile informării doar din mediul online, am discutat cu Laura Badiu, președinta Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

Unul dintre mesajele importante transmise de Laura Badiu este că multe dintre problemele juridice cu care oamenii se confruntă ani mai târziu apar în urma unor decizii luate în grabă sau pe baza unor informații incomplete ori eronate. Potrivit președintei Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România (UNNPR), consultarea unui specialist înainte de încheierea unui act poate economisi timp și bani, dar mai ales poate evita situații care, peste ani, se transformă în dispute de familie sau litigii costisitoare. „De asta sunt importanți notarii, pentru că securizează circuitul civil prin această funcție, funcția de prevenție, care funcționează atât înainte de efectuarea actului, cât și concomitent cu efectuarea unui act juridic”, subliniază Laura Badiu.

Când auzim cuvântul notar, cei mai mulți dintre noi ne gândim, evident, la acte și semnături. Însă, dincolo de asta, care este, de fapt, rolul notarului și de ce avem nevoie de el?

Laura Badiu: Notarul lucrează într-unul dintre cele mai importante domenii ale societății civile, și anume cel al justiției preventive. El este, pe de o parte, consilierul și sfătuitorul părților, dar, pe de altă parte, și foarte important, este cel care asigură siguranța actelor juridice și, mai ales, stabilitatea circuitului civil. Poate că, dacă vă dau un exemplu, va fi mai simplu de înțeles de ce, apelând la un notar, economisiți resurse importante de bani și de timp și, cel mai important lucru, preveniți litigiile ulterioare.

Deși pare relativ greu de crezut, chiar și acum, în 2026, oamenii apelează încă la chitanțe de mână – acestea sunt chiar cuvintele folosite – pentru a înscrie înțelegerile lor. După ce au dat sume importante de bani în baza acestor chitanțe, vânzătorul sau partea care a promis ceva și a primit bani în schimbul acestei promisiuni se răzgândește. Sau, pur și simplu, promitentul-vânzător decedează, iar moștenitorii săi nu mai recunosc așa-zisa chitanță de mână.

Pentru a-și căuta dreptatea, cel păgubit merge în instanță și, pe lângă frustrările determinate de timpul îndelungat în care se judecă procesul și de cheltuielile materiale importante pe care le presupune un proces în instanță, se trezește, într-un final, că pierde procesul. Bineînțeles că apar frustrări și temeri legate de, știu eu, o eventuală corupție, dar, în realitate, lucrurile sunt extrem de simple. Când ai dat banii, nu ai apelat la ajutorul unui profesionist în drept, cu expertiză, care să te învețe cum să amenajezi cadrul juridic al convenției tale.

„De asta sunt importanți notarii, pentru că stabilizează circuitul civil prin această funcție, funcția de prevenție, care funcționează atât înainte de efectuarea actului, cât și concomitent cu efectuarea unui act juridic.”

Drumul către notariat: studiu, concursuri și competiție

Cum devii notar astăzi în România și ce s-a schimbat față de „cum era pe vremuri”?

Laura Badiu: S-au schimbat foarte multe lucruri față de cum era pe vremuri. Nu mai este necesară recomandarea unui notar pentru a accede în sistemul notarial. Poți să nu cunoști absolut pe nimeni.

Important este să înveți foarte mult, să sacrifici timp pentru studiu și să participi la concursurile organizate pentru intrarea în notariat. Avem anual circa 55-60 de noi intrați în profesie, ceea ce spune ceva despre noi, și anume că profesia notarială întinerește zilnic. Examenele sunt foarte dificile, concurența este foarte mare, iar comisiile noastre sunt formate, alături de notari cu experiență, din profesori universitari și reprezentanți ai Ministerului Justiției, ceea ce face ca imparțialitatea evaluatorilor noștri să fie asigurată.

Este onorant pentru noi faptul că tânăra generație se îndreaptă spre notariat și nu cred deloc că își dorește să acceadă în funcția de notar din cauza unor eventuale câștiguri patrimoniale. Nu! De regulă, tinerele generații se validează prin competență profesională și prin dezvoltare. Acesta este un lucru bun pentru noi.

Există percepția că serviciile notariale sunt costisitoare. Din banii plătiți pentru un astfel de serviciu, cât reprezintă onorariul notarului și cât merge, de fapt, către stat?

Laura Badiu: De regulă, toate profesiile liberale se confruntă cu această percepție. Asta din cauza faptului că este foarte greu să cuantifici anii de învățătură, sacrificiul personal și expertiza profesională. La toate acestea se adaugă și mediul online, care oferă uneori informații foarte facile, dar, desigur, de multe ori eronate.

Spre deosebire de celelalte profesii liberale – medici, arhitecți, consilieri juridici –, birourile notariale mai au o presiune suplimentară, și anume aceea că noi colectăm diverse impozite sau taxe datorate altor entități. Vă dau un exemplu: când te prezinți la biroul notarial pentru o moștenire, ca să obții un certificat de moștenitor, alături de sumele de bani pe care le plătești cu titlul de onorariu, notarul încasează și impozitul datorat statului, dacă moștenirea nu a fost dezbătută în termenul prevăzut de lege. Tot la notar se achită taxa de publicitate pentru înscrierea moștenitorilor ca proprietari asupra bunului moștenit, precum și taxele de înscriere a opțiunilor în registrele electronice notariale. Aceste sume de bani le lași la notar. Sau, în cazul vânzărilor, impozitul datorat statului de către vânzător, care este de multe ori foarte mare, se plătește la biroul notarial.

În cazul vânzărilor terenurilor agricole, alături de acest impozit, se mai plătește un impozit special, datorat în baza Legii nr. 17, pentru persoanele care au deținut terenuri agricole mai puțin de opt ani. Și, deși de fiecare dată încercăm să explicăm că noi suntem doar persoanele care încasează aceste taxe și le virează diverselor entități, fără absolut niciun fel de cost, totuși există această frustrare că la biroul notarial s-au lăsat sume mari de bani. De aici provine și această percepție publică deteriorată.

Munca nevăzută a notarului

Ce responsabilitate are un notar și în ce situații poate refuza să autentifice un act?

Laura Badiu: Pot să vă vorbesc foarte mult și despre responsabilitate, dar și despre refuzul de a întocmi un act notarial. În ceea ce privește responsabilitatea, faptul că suntem delegatarii autorității publice în legătură cu autentificarea convențiilor părților și cu emiterea titlurilor executorii pe teritoriul statului român înseamnă, pentru noi, pentru biroul notarial și pentru notari, o responsabilitate imensă. Și mai înseamnă ceva: un volum mare de muncă care stă în spatele fiecărei proceduri notariale.

Vă dați seama că este un volum de muncă absolut nevăzut, dar se pot enumera proceduri obligatorii pe care trebuie să le îndeplinim pentru fiecare operațiune notarială, tocmai pentru a garanta cetățeanului siguranța actului pe care îl încheie. La toate acestea se adaugă obligația noastră de a ne pregăti profesional în permanență și, mai ales, toate sarcinile administrative pe care le avem în atribuții.

„Am spus de nenumărate ori că volumul sarcinilor administrative, care nu au legătură cu profesia noastră, aceea de jurist, ne transformă într-un fel de funcționari pentru diverse entități, pornind de la obligațiile de raportare a taxelor încasate cu titlu de impozit și terminând cu obligațiile de raportare către Institutul Național de Statistică. Toate aceste sarcini administrative grevează suplimentar activitatea biroului notarial.”

Și, dincolo de asta, ne mai întâlnim cu următoarele situații. În primul rând, există anumite legende urbane, să le spun așa, pe care oamenii le spun notarului public. Legende care ar trebui demistificate și care conduc la refuzul de a întocmi un act notarial. De exemplu, mulți cred că, dacă stai în casa soțului tău, în casa proprie a soțului tău, mai mult de cinci ani, acel bun devine bun comun. Este fals. Chiar și după o căsătorie de 30 de ani, dacă un bun este propriu al soțului sau al soției, acesta rămâne bunul propriu al respectivei persoane.

Sau există percepția, există informația absolut eronată că, dacă doi soți, un soț și o soție, care nu au copii, se află în situația în care unul dintre ei trece la cele veșnice, celălalt moștenește întreaga avere în calitatea sa de soț supraviețuitor.

… eu credeam că, de fapt, așa este.

Laura Badiu: Îmi pare rău! Este absolut fals, într-o asemenea situație. Dacă soții nu au fost suficient de diligenți încât să își facă un testament în timpul vieții și să îl instituie moștenitor pe cel care rămâne în viață, bunurile se împart între soțul rămas în viață și chiar verii primari ai celui decedat. Gândiți-vă că, în casa dumneavoastră, în care ați locuit 20 de ani, se poate întâmpla ca un văr primar dintr-o localitate din țară, pe care nici măcar nu l-ați cunoscut, să aibă drept la moștenire. Este un lucru foarte sever pentru viața unui om.

„Acesta este motivul pentru care oamenii trebuie să apeleze la un profesionist. Trebuie să apeleze la un notar. Informațiile pe care le au trebuie să fie corecte.”

Avem tendința de a face toate lucrurile pe repede înainte. Le facem acum, de azi pe mâine. Dar o hotărâre grăbită sau o hotărâre încadrabilă într-un tipar greșit poate produce, peste 10 sau peste 15 ani, consecințe ireparabile asupra vieții sau patrimoniului tău.

Dincolo de acte și proceduri

Următoarea întrebare are legătură cu unele dintre răspunsurile pe care le-ați dat mai devreme. Succesiunile, moștenirile sau divorțurile sunt printre cele mai frecvente situații în care oamenii ajung la notar. Care este rolul notarului în astfel de cazuri și cum îi poate ajuta?

Laura Badiu: Ar trebui să demistific tot o legendă care circulă foarte mult, și anume aceea că notarii se ocupă în principal cu tranzacții imobiliare. Nu este nimic mai fals. Să știți că tranzacțiile imobiliare reprezintă o parte mică din activitatea noastră, comparativ cu moștenirile, divorțurile sau actele privind familia, așa cum spuneați dumneavoastră.

În ceea ce privește divorțul, vă dau un exemplu. Gândiți-vă la următorul lucru. Dacă dumneavoastră sunteți căsătorită și aveți doi copii, posibilitatea de a divorța în instanță, pe lângă cheltuiala de timp și cheltuiala materială foarte importante, pare destul de traumatizantă pentru cei doi copii, care trebuie întrebați de către judecător cu care dintre părinți doresc să își stabilească domiciliul. Pentru un copil, un asemenea lucru este foarte traumatizant și lasă consecințe foarte grave. Din acest punct de vedere, apelul la procedura notarială a divorțului, pe lângă faptul că onorariile sunt foarte rezonabile, creează un cadru de încredere atât pentru copii, cât și pentru soții care vor să divorțeze.

Avem foarte multe cereri în materia acestor proceduri. Divorțul nu înseamnă numai divorț la notar. El înseamnă și lichidarea regimului matrimonial. Înseamnă, de asemenea, că hotărăști ce se întâmplă cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei: dacă le împarți sau dacă rămâi coproprietar pe cote-părți cu soțul de care ai divorțat. Totodată, ambii părinți, complet avizați din punct de vedere juridic, hotărăsc, printr-un act încheiat la notar, cu privire la viitorul copiilor lor.

Este important, sub acest aspect, ca părinții, care și așa trec printr-o situație familială grea, să aibă alături o persoană de încredere la care să apeleze. Sunt proceduri aproape necunoscute în societatea românească, dar cu care notarii sunt învestiți. Vă dau un exemplu: depozitul. Aveți posibilitatea, dacă plecați mult în străinătate sau dacă doriți, să lăsați actele importante pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră în depozit la notarul public. Avem o asemenea posibilitate legală.

Avem, de asemenea, posibilitatea legală să inventariem întregul patrimoniu al unei persoane care a trecut la cele veșnice. Pur și simplu, împreună cu moștenitorii, mergem în casa defunctului și inventariem întreg patrimoniul succesoral, astfel încât moștenitorii să nu aibă ulterior litigii legate de posesia unui bun sau a altuia. Toate aceste proceduri care se desfășoară în birourile notariale reprezintă, de fapt, baza muncii noastre.

În ceea ce privește persoanele vulnerabile, cum sunt vârstnicii, de exemplu, cum îi protejează notarii de eventuale abuzuri sau presiuni?

Laura Badiu: Uneori, dacă ar fi să răspund abrupt, suntem acuzați că suntem chiar mai fermi decât autoritățile însărcinate cu o asemenea protecție. Aceasta din cauza faptului că există un cadru legal pe care noi îl aplicăm cu strictețe, respectiv legea privind protecția persoanelor în vârstă sau vulnerabile și, în al doilea rând, din cauza faptului că au existat foarte multe discuții în media legate de persoanele vulnerabile. Oamenii sunt cei cu care lucrăm zi de zi.

Situațiile de viață sunt complexe. O persoană care a depășit vârsta de pensionare și care poate fi prezumată ca fiind mai vulnerabilă din cauza vârstei, a emoțiilor sau a stării de sănătate poate fi perfect conștientă de consecințele juridice ale actelor pe care le încheie. Pe de altă parte, o astfel de persoană, chiar dacă este mai tânără, poate să se afle într-o situație de vulnerabilitate.

Nu există un fir roșu care să ne spună: aceste persoane sunt în stare de vulnerabilitate, iar acestea nu. Dar există un principiu care coordonează întotdeauna activitatea notarială într-un asemenea domeniu, și anume acela că suntem foarte stricți în ceea ce privește măsurile aplicate persoanelor aflate într-o asemenea situație. Și, ca să vă spun concret care sunt aceste măsuri, atunci când o persoană care a trecut de vârsta de pensionare și care nu are familie obligată legal la îngrijire dorește să încheie un act în scopul asigurării îngrijirii sale, suntem obligați, și o facem întotdeauna, să întocmim acest act împreună cu autoritățile tutelare ale primăriilor din raza cărora își are domiciliul această persoană. Autoritatea tutelară, prin reprezentanții săi, împreună cu notarul public, configurează convenția solicitată de parte și, totodată, reprezentantul autorității tutelare participă la încheierea unui asemenea act.

Provocările din spatele activității notariale

Care sunt cele mai complicate situații cu care se confruntă sau pe care le întâlnesc notarii în practică?

Laura Badiu: Îmi amintesc că, în perioada comunistă, exista o reglementare juridică potrivit căreia nu aveai voie să deții două proprietăți. Acest lucru făcea ca oamenii care aveau o casă cumpărată în timpul căsătoriei – de exemplu o locuință, un apartament la bloc, iar apoi moșteneau de la bunici sau de la părinți încă o casă –, să fie nevoiți să înstrăineze una dintre cele două case în termen de un an. Ne aflam în situația în care o persoană era nevoită fie să doneze, fie să înstrăineze, la un preț modic, a doua casă, tocmai pentru a preîntâmpina aplicarea unei astfel de legi. După 1990, în birourile notariale au venit foarte multe persoane care se aflaseră în această situație și care au solicitat să se întoarcă actele. Aceasta era și formularea: „Am venit să întoarceți actele”. Vă dați seama, pentru persoana în cauză, situația părea simplă.

Persoana era perfect înțeleasă cu cea care primise casa, care, de regulă, era o rudă, și nu voia decât să își obțină casa înapoi. Dar, pentru notar, situația era extraordinar de complexă, pentru că trebuia să amenajeze actele, să evite o simulație și să fie foarte atent la consecințele juridice ale unei astfel de amenajări. Acesta este un exemplu clasic de situație care pare simplă, dar care, în realitate, este foarte complexă.

Pe lângă provocările și responsabilitățile pe care le au notarii, în presă au apărut de-a lungul timpului și informații despre notari implicați în diverse dosare. Ce părere aveți despre acest subiect?

Laura Badiu: Trebuie să vă spun ferm de la început că profesia condamnă orice fel de acte reprobabile, indiferent de cine le comite. Ba mai mult, profesia noastră a fost prima care a inițiat inclusiv măsuri de suspendare și chiar de excludere a unor asemenea persoane din domeniul notarial. Dar lucrurile trebuie privite cu foarte mare atenție și în funcție de specificul fiecărei spețe în parte.

De multe ori se întâmplă următorul lucru: părțile care au încheiat actul notarial sau, după caz, moștenitorii celui care a încheiat un act notarial se răzgândesc, la un interval de cinci, zece sau chiar 20 de ani, nu mai sunt de acord cu acel act ori doresc să obțină noi câștiguri de pe urma unui bun imobil. Și procedează în felul următor: Atunci când au epuizat toate căile civile pentru desființarea actului, pentru că acesta a fost impecabil amenajat din punct de vedere juridic, apelează la plângeri penale, implicând și notarul în această amenajare, tocmai pentru a-și realiza interesul de a desface actele. În asemenea situații, notarul nu are absolut nicio vină, ci, pur și simplu, este vorba despre o amenajare privată a părților pentru a-și atinge scopul.

De aceea spun de fiecare dată că, raportat la întregul corp profesional notarial, asemenea cazuri sunt absolut izolate și nu sunt deloc reprezentative. Statistic, reprezintă un procent absolut nesemnificativ și sunt condamnate cu fermitate. Pe de altă parte, trebuie analizată fiecare situație în parte, așa cum spuneam, pentru că este foarte important să știm, în fiecare speță, a cui este, în realitate, vina.

Care sunt cele mai solicitate servicii notariale de către românii din străinătate și ce pot rezolva fără să vină în țară?

Laura Badiu: Avem foarte multe solicitări de la cetățenii români care sunt stabiliți definitiv sau temporar în străinătate, iar asta dintr-un motiv lesne de înțeles. Cea mai mare parte a familiei a rămas în țară, tot în țară au rămas bunuri care alcătuiesc patrimoniul acestor persoane și este normal ca ele să fie foarte interesate de acestea. Și aici ar trebui spus că cel mai important lucru este, înainte de a porni orice demers, să te informezi în țară cu privire la legislația aplicabilă.

„Cum poți să te informezi? E foarte simplu. Pe site-ul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România există lista tuturor notarilor.”

Acolo sunt și adresele de e-mail, și numerele de telefon. Poți să stabilești o convorbire prin e-mail, telefon sau chiar prin sistem de videocall cu notarul, ca să îți expui problema și să obții un răspuns foarte bine argumentat juridic, referitor la legislația care se aplică în țara noastră. Notarul poate să îți furnizeze toate informațiile necesare și îți poate pune la dispoziție inclusiv modelele de acte pe care trebuie să le semnezi acolo, de exemplu o procură sau o declarație privind acceptul tău ca copilul din țară să meargă la o anumită școală, indiferent care este interesul părții.

Și apoi poți să procedezi la efectuarea actelor. Mai este un lucru care poate nu se cunoaște suficient. Gândiți-vă că, dacă stabilești o legătură cu notarul român, dacă îți expui problema și obții informațiile necesare, poți primi și modelele de acte pe care ar trebui să le semnezi pentru rezolvarea problemei, iar atunci când vii în țară în vacanță, în august, având în vedere că birourile notariale sunt numeroase și deschise, poți, în doar două zile, venind la notar, să îți reglementezi problema.

Astfel, nu mai cauți informații de la diverși sfătuitori, nu mai cauți pe internet și nu te mai adresezi unui avocat sau unui notar din țara respectivă, care, cu toată bunăvoința, nu pot cunoaște specificul reglementărilor noastre legale.

Cât de mult ne putem baza pe informațiile găsite online?

Înainte de a încheia, aș vrea să vorbim și despre inteligența artificială. Tot mai multe persoane își caută răspunsurile pe internet sau cu ajutorul AI-ului. Care sunt riscurile atunci când aplică informațiile găsite online ori ajung la notar convinse că știu deja răspunsul? Ce sfat le-ați oferi?

Laura Badiu: Sfatul meu este același cu al tuturor celor implicați în acest domeniu. Nu vă informați doar din mediul online. Nu vă informați de pe internet.

Toate aceste motoare de căutare și inteligența artificială tind mai degrabă să preia site-ul cel mai citit sau informația cea mai răspândită, nu neapărat informația cea mai pertinentă. Dacă fiecare dintre noi are puțină curiozitate și se uită la aceste site-uri sau la răspunsurile oferite de inteligența artificială în propriul domeniu de expertiză, va vedea că informațiile sunt eronate.

Cel mai important lucru, și le spun tuturor oamenilor, este următorul: atunci când au de reglementat o problemă familială sau patrimonială și au nevoie de un sfat juridic, să contacteze direct profesionistul. Consultația unui profesionist în această materie, a unui notar, poate să salveze, așa cum vă spuneam, timp, bani și multe, multe frustrări.

Te scapă, desigur, și de stres…

Laura Badiu: Fără nicio discuție! Inteligența artificială preia statistic anumite informații. Nu se poate stabili dacă acestea sunt corecte sau nu.

O mulțime de oameni spun pe internet că testamentul olograf făcut de ambii soți este valabil. Eu vă spun că nu este valabil. Dacă scrieți de mână, olograf, un testament comun cu soțul dumneavoastră, acel testament va fi nul absolut, deși testamentele olografe, ca principiu, sunt valabile conform dreptului românesc.

Și care ar fi, de fapt, varianta corectă? Ce ar trebui să facă oamenii în astfel de situații?

Laura Badiu: În astfel de situații, oamenii ar trebui să se consulte cu un notar, să vină la biroul notarial și să încheie două testamente autentice, adică în fața notarului public. Importanța unui testament autentic rezidă și în faptul că protejează persoana care dispune, cea care încheie testamentul, dar mai ales în faptul că îi protejează pe moștenitori. Testamentele se înscriu într-un registru electronic al testamentelor, iar după decesul persoanei, orice notar din țară care dezbate moștenirea este obligat să verifice dacă există sau nu un testament și, pe cale de consecință, va afla dacă există un moștenitor pe care îl va cita și căruia îi va transmite masa succesorală.

De aceea este important ca, chiar dacă cunoști informația, iar informația brută este că testamentele olografe sunt recunoscute de legea română, în asemenea situații, dar și în multe altele, să intervină expertiza profesională a unui specialist.

Mesajul meu, încă o dată îl subliniez, este: nu vă informați din mediul online sau, dacă doriți să o faceți, verificați întotdeauna aceste informații la notar.

Articol susținut de UNNPR