De ce are PSD nevoie de baroni regionali (de Dan Tapalaga)

Ascultati-l pe Dincu! Marele iluzionist al PSD a inteles o realitate simpla: politica fuge dupa bani, iar miliardele UE nu mai trec musai prin Bucuresti. Partidul a intrat in metamorfoza: se divide ca sa poata controla retelele de baroni locali.

„Banii europeni vin pe logica regiunilor. De aceea exista o logica a regiunilor in PSD, de aceea ne-am chinuit si la ultimul congres sa aducem interesele regionale in fata pentru a articula aceste politici locale”. Surprinzatoare atita franchete la Vasile Dincu. Din pragmatismul sau ardelenesc razbate insa cinismul ideologului. Partidul isi muta liderii acolo unde creste banul.

De la 1 ianuarie 2007, in Romania vor intra 3,5 miliarde de euro, bani foarte ieftini sau chiar gratis. Un rol important in repartizarea lor il va avea puterea locala. Mai merita oare sa te sfisii in partid pentru un loc in Parlamentul sau in Guvernul de la Bucuresti?

Merita, desigur. Dar ar fi o grava eroare ca baronii locali sa fie lasati de capul lor. Guvernarea PSD a aratat ca ei detin know-how-ul afacerilor cu bani europeni, legale sau ilegale. Sub Nastase, praduirea fondurilor UE a devenit sport de partid. De la mic la mare, de la consilier la ministru, PSD a pornit o vinatoare salbatica de programe PHARE, ISPA sau SAPARD.

Asa am ajuns sa avem un „Puwak-gate”, un megascandal botezat „mafia gulerelor albe de la Bacau” cu protagonisti ca Hrebenciuc, Iacobov, Sechelariu si suspiciuni ca deturnarea fondurilor europene a devenit capitol distinct in programul guvernarii Nastase.

In cele 23 de dosare penale investigate de Departamentul Anticoruptie si in cele peste 100 de sesizari primite de OLAF (Oficiul pentru Lupta Anti-Frauda) gasim fosti ministri, consilieri sau oameni de afaceri apropiati de fostul partid de guvernamint.

PSD a mirosit primul uriasul potential politic al regiunilor. Infrastructura politica exista, ea mai trebuie organizata. Baronii locali au nevoie rapid de capetenii. Pentru ei, merita sa te sfisii in partid, sau chiar sa rupi partidul. Din acest punct de vedere, PSD este mai liberal decit PNL, mai pragmatic chiar decit PD si mai flexibil decit amindoua la un loc.

Ii lipseste insa o calitate esentiala: reflexul legalitatii. Marile afaceri incep sub PSD si sfirsesc la procuratura.

Vasile Dincu a facut o fixatie pentru „grupul de la Cluj”. Il prezinta public ca grup distinct in interiorul PSD, ca partid in partid si predica de zor „descentralizarea politica”. Ioan Rus, viitor baron regional, a teoretizat „federalizarea PSD” inca de acum doi ani, insa divizarea puterii n-a fost posibila sub Nastase.

Geoana, lipsit de autoritate si usor de manevrat, are insa toate sansele sa ajunga presedinte onorific peste un grup de „baroni regionali”, cu Rus la Cluj, Mazare la Constanta, Ilie Sirbu in Banat etc.

Marea transformare suna aproape stiintific din gura lui Dincu: vremea „high-landerilor” politici a trecut, PSD are nevoie de „liderul organizational”, preocupat de „programe”, „proiecte” etc. Lui Geoana ii este rezervata functia de manager general, bun de pus in rama, peste un grup de administratori priceputi: baronii regionali.

In noul „partid SRL”, Iliescu are voie sa iasa uneori la fereastra, sa salute pensionarii si sa dezbata de dimineata pina seara, in parcuri publice, viitorul stingii. Dar cam atit. De curind, Dincu l-a coborit la rang de „colaborator”, umilinta suprema pentru cel care l-a fondat.

Dovedind o uriasa capacitate de adaptare si metamorfoza, PSD se schimba mai repede decit restul partidelor romanesti, incremenite in „centru” si „comanda unica”. Doar PD, prin Emil Boc, a creat un pol regional de putere tot la Cluj, insa pseudo-descentralizarea pedistilor s-a realizat intimplator, in afara unui program politic.

Ce nu va reusi PSD in veci este modernizarea sa in sensul „stingii europene”. Cu mici si bere sub ferestrele Casei Poporului, cu pensionari si muncitori miluiti de „lideri” ca Vanghelie, partidul ramine captivul trecutului, bintuit de fantomele balcanilor. Partidul pomenilor publice, partidul micului subventionat nu poate razbi prin fum de gratare spre Europa. Spre banii ei, da.