De ce este nevoie de o noua paradigma curriculara?

S-a incins discutia privind o noua constructie curriculara pentru clasele V-VIII si ca unul care a contribuit la consultarile asupra acestei teme ma simt obligat sa fac unele precizari. Propunerea grupului celor sase membri (intre timp opt) are caracter de recomandare, nu de decizie. Decizia apartine institutiilor statului indrituite de lege sa ia decizii in acest domeniu.

Supararea celor de la ISE (Institutul de Stiinte ale Educatiei) este, in aceste conditii, de neinteles. Daca cei opt membri ai grupului au alta opinie si propunere, diferita de cele trei variante ale planului cadru avansate de ISE, unde-i crima?

Trebuia sa gandim cu totii la fel, sa ne ploconim fara vreo reactie in fata „operei” specialistilor de la ISE? Asa se intampla in timpul comunismului, de care speram sa fi scapat. Nu si mental.

Problema educatiei din Romania este ca de 26 de ani dezbatem, discutam, analizam, fara sa trecem la actiuni concrete.

Mai mult, fiecare ministru s-a simtit dator sa stearga cu buretele tot ce au realizat predecesorii, sa ia totul de la zero, ca in parabola mesterului Manole. Asa se face ca suntem tot acolo unde eram in 1990, incremeniti in cadrul curricular anterior anterior evenimentelor din decembrie 89.

Consecintele se stiu. Romania ocupa ultimul sau ultimele locuri in evaluarea PISA, promovarea la Bacalaureat este de 50%, in ultimii 10 ani 760.000 de elevi au parcurs liceul degeaba, n-au luat bacul sau nici nu s-au prezentat la acest examen.

Abandonul scolar creste alarmant an de an, in special la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, iar piata muncii reclama personal calificat, tipa dupa meseriasi necesari firmelor.

Ce sa facem, sa mai discutam inca vreo 3-5 ani ce avem de facut in educatie? Ce garantie avem ca viitorul ministru sau presedinte nu va lua totul de la capat si vom discuta iarasi ani buni, pana la venirea altor ministri, care vor relua iarasi totul de la zero, si tot asa?

Documentul generat de cei opt membri reprezinta o etapa noua in conceperea cadrului curricular, bazat pe urmatoarele principii:

– Mai multe grade de libertate la dispozitia scolii si a profesorilor, pentru a particulariza, adapta, adecva demersurile didactice la specificul comunitatii pe care o deservesc.

– Elevii trebuie sa scape de „Patul lui Procust” in care ii tine captivi un sistem administrativ care crede ca le stie pe toate. Trebuie sa-si aleaga singuri, cel putin la CDS (Curriculum la Dispozitia Scolii), acele discipline, module, activitati care sa fie conforme cu personalitatea, resursele, inclinatiile si talentele lor.

– Elevii de azi traiesc intr-o lume diferita de aceea in care au trait profesorii si parintii lor. Toate „icoanele” la care s-au inchinat maturii de azi nu mai sunt de actualitate pentru copiii lor. De intelegerea acestor lucruri depinde ca elevii sa vina „cu drag la scoala”.

– Sunt necesare inca trei dimensiuni curriculare, practic-aplicativa, interdisciplinara si generatoare de invatare continua.

Acestea sunt aproape absente azi, iar dimensiunea conceptual teoretica este populata cu termeni precum: climax, hidroserie, concurenta interspecifica, ecogeneza, xeroserie, eceza, reactie biocenotica, omniscient, artefact, eponim, perspectiva auctoriala, ezoteric, transgresarea timpului, sincretism de limbaje, personaj reflector, concepte care descriu procese ce se invata la facultate.

– Dimensiunea interdisciplinara presupune ca disciplinele sa se spijine unele pe altele, la toate sa fie folosit computerul, exprimarea corecta scrisa si orala, matematica si informatica sa conlucreze, etc.

O disciplina agregat este educatia pentru societate, raspunzatoare de obtinerea urmatoarelor competente din profilul absolventului de clasa a VIII-a: Sa cunoasca regulile de convietuire sociala si democratica

• Sa cunoasca aspecte juridice, financiare, economice, esentiale
• Sa aiba o scara de valori bazata pe drepturile si obligatiile cetatenesti, sa-si defineasca propriile atitudini fata de mediul social, economic, politic
• Sa aiba capacitatea sa-si managerizeze propria cariera profesionala si sociala
• Sa-si cunoasca propriile aptitudini si potentiale, sa le exploateze in folosul propriu si al societatii
• Sa posede abilitati de gandire critica, creativitate, initiativa, lucru in echipa, adaptare la situatii noi si/sau extreme.

O emotie puternica a starnit disparitia istoriei din planul cadru propus de cei opt membri ai grupului. Logica a fost: elevii sa invete din istorie, nu istorie cronologica, care se uita foarte repede.

O serie de module incorporate in disciplina „educatie pentru societate” preiau istoria intr-o maniera transversala: „De la sisteme autocratice la sisteme democratice”, „Istoria sistemelor economice”, „Istoria razboaielor”, „Istoria Artelor”, „Istoria Religiilor”, „Istoria migratiilor”, etc.

Specialistii in istorie sunt chemati sa decida modulele ce-ar trebui studiate in cei patru ani de gimnaziu si inca patru de liceu. Membrii grupului au exemplificat doar, majoritatea sunt profesori de matematica si informatica.

Nimic nu opreste scoala sa organizeze la CDS cursuri de istorie, asa cum isi doresc elevii.

Daca am aduna dorintele profesorilor relative la materiile pe care le predau am ajunge la un program scolar saptamanal de 40 de ore, evident imposibil. Nu poate fi pusa la indoiala buna-intentie a grupului in tot acest demers, timpul si energia consumate.

Celor care ridica acum piatra impotriva membrilor acestui grup le reamintim ca ei au propus ce au crezut ca este bine pentru invatamant.

Si faptul de a gandi cu propria inteligenta reprezinta un delict?