De ce iubim Europa (de Ion M. Ionita)

Aflati in cea mai profunda criza cu care au avut de-a face pana acum, liderii europeni au lasat totusi sa scape catre romani si catre bulgari un semnal pozitiv, poate singurul care a razbatut in ultimele zile de la Bruxelles.

Tratatul semnat de cele doua tari nu este pus in discutie si ramane numai ca obligatiile inscrise sa fie indeplinite la litera pentru ca obiectivul integrarii sa devina realitate, la 1 ianuarie 2007. Slabita de respingerea Constitutiei in Franta si Olanda, Europa pare a fi acceptat ideea ca mai are de inghitit doar hapul integrarii Romaniei si Bulgariei, dupa care va lua o lunga pauza de gandire.

Poate vom avea norocul sa reflectam si noi la problemele continentului din calitatea de membri si sa nu mai tremuram asteptand cele mai mici semne de bunavointa din spatele usilor inchise. Criza europeana nu are de-a face, decat cel mult ca efect colateral, cu integrarea Romaniei si Bulgariei.

Proiectul unei Europe federale, cu tot mai multe puteri cedate centrului de guvernele nationale, a fost respins la urne. Privindu-i ruinele, liderii celor 25 constata acum ca au o mare problema sa puna altceva in loc pe termen scurt.

Elita politica a Europei a incercat sa faca din Uniune un organism politic si economic mai eficient si nu a reusit decat sa sporeasca neincrederea propriilor cetateni in institutii din ce in ce mai birocratice, pe care nu si-au putut inchipui cum le mai pot controla. Impartirea pentru urmatorii ani, 2007-2013, a bugetului Uniunii a divizat si mai mult taberele.

Marea Britanie beneficiaza de scutiri de la contributiile bugetare de peste patru miliarde de euro, la care nu se gandeste sa renunte daca nu se umbla, in schimb, si la subventiile uriase pe care le primeste sectorul agricol francez. Subtilele dezbateri politice privind evolutia Uniunii Europene sau negocierile dure pentru impartirea banilor ii ingrijoreaza prea putin pe romani.

Probabil ca, daca am fi fost si noi in situatia de a face un referendum pe probleme europene, nu s-ar fi gasit jumatate din populatie sa iasa la vot, cu toate urnele mobile din supermarketuri si alte manevre autohtone care ne-au asigurat victoria la adoptarea noii noastre Constitutii. Daca se anunta insa o noua selectie pentru locuri de munca in Spania, atunci se sta la cozi cu zilele.

Milioane de oameni prefera sa ia autobuzul direct si sa plece la lucru unde vad cu ochii in Europa. Cu banii trimisi, supravietuiesc familii intregi in zonele cele mai defavorizate ale tarii. Somajul ramane la cote scazute, deficitele bugetare sunt tinute in limite admisibile, tinerii cresc cu speranta ca vor ocupa candva si ei un loc pe bancheta autobuzelor cu destinatia Spania si Italia.

Proiectul european nu are nevoie de alte explicatii si dezbateri. Globalizarea, competitia pe piete, concurenta intre marile centre de putere, federalizarea Europei nu au nici o importanta atunci cand copiii de acasa depind de mandatul lunar de o suta de euro.

Este motivul pentru care romanii nu pot fi eurosceptici si nici un politician nu-si poate permite sa sustina altceva decat integrarea cat mai rapida in UE. Altfel, ar fi ca si cum ar lua painea de la gura unei parti importante a populatiei. Important pentru cei care sunt la conducere este sa si duca la indeplinire angajamentele luate pentru ca de sprijinul populatiei nu se pot plange.

Liderii europeni se pot certa cat vor la Bruxelles pe miliarde de euro. Pana la urma, ca de fiecare data, vor ajunge la un compromis. In Romania, la Focsani, si poate in alte orase, nu mai gasesti nici un restaurant, nici un salon liber pe perioada vacantei. Daca vrei sa organizezi o petrecere, nu ai unde. Toate restaurantele au fost rezervate pentru nunti de cei plecati la lucru in strainatate.

Iubim neconditionat Europa, dar venim sa ne casatorim acasa. Este modelul romanesc de integrare, poate cel mai simplu dintre toate.