De ce nu capituleaza dolarul

Foarte multi europeni mizeaza pe o cadere abrupta a dolarului in perioada urmatoare. Argumente ar fi destule: dobanzile vor ramane jos inca o buna bucata de acum incolo in State iar investitorii vor fi descurajati de starea economiei (deficit public de 10% din PIB in acest an si 11% in 2010), scrie Dan Popa, pe blogul lui.

Aparatorii deprecierii USD mai aduc in discutie cresterea modesta a economiei si riscul unei uriase creatii monetare – sa nu uitam ca intr-un singur an baza monetara (lichiditatea creata de FED) a progresat cu 120%, zic ei, ceea ce e de-a dreptul gigantesc.

Toate acestea ne-ar conduce la concluzia ca dolarul va ingenunchia in fata monedei euro, ‘plomband’ diferenta de competitivitate dintre cele doua regiuni.

Lucrurile chiar asa s-ar petrece daca ne-am baza analiza doar pe ceea ce se intampla in SUA. Numai ca dolarul nu este doar moneda Statelor Unite. Foarte multe tari isi au economiile ancorate puternic de dolar.

Orientul Mijlociu, Hong Kong sau, mai nou, China contureaza o zona a dolarului infinit mai mare decat teritoriul SUA. Iar dezechilibrele interne din aceste zone adiacente nu au efecte asupra cursului USD.

S-a si vazut acest lucru mai ales in ultimii ani. Cand China vrea sa-si stabilizeze cursul monedei proprii (si asta se intampla de cate ori are un excedent comercial cu SUA care nu e compensat de un flux financiar dinspre chinezi spre americani), banca centrala cumpara active in dolari. Adica acumuleaza rezerve de schimb in moneda americana. Numai in trimestrul al doilea 2009, aceste acumulari au fost de 177 miliarde de dolari, potrivit datelor pe care le am.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Dan Popa’s weblog.