De ce nu se mai construiesc în SUA piscine publice

Cândva cu un rol important împotriva segregării, oferind și o activitate distractivă tuturor copiilor, piscinele publice din SUA au început să dispară chiar într-un moment în care par să fie extrem de necesare, pe fondul schimbărilor climatice și a căldurii extreme, scrie CNN.

Căldura ucide mai mulți americani decât orice alt dezastru legat de vreme, potrivit datelor urmărite de Serviciul Național de Meteorologie. Cu toate acestea, pe măsură ce piscinele publice devin mai importante ca niciodată, ele dispar.

Cândva, obținerea accesului la piscine a fost o prioritate de vârf pentru grupurile de drepturi civile, care au văzut recreerea ca un drept fundamental al omului.

„Era ca și cum ar fi Crăciunul în toiul verii”, povestește Gerome Sutton, acum în vârstă de 66 de ani, spunând că parcurile publice din Louisville au fost desegregate în 1955, cu un an înainte ca Sutton să se nască, iar mersul la piscină avea un fel de rol de „declarație” împotriva segregării.

Acum, dacă nu ai piscină în curtea casei și nu își permiți să mergi la vreun club select, nu ai unde să înoți.

Piscinele publice au început să se împuțineze pe măsură ce persoanele cu venituri medii și-au făcut piscine în curtea casei

Dar succesul mișcării pentru drepturile civile care integrează piscine a coincis cu o creștere a piscinelor private și a cluburilor de înot.

Milioane de familii albe din clasa de mijloc au părăsit orașele în suburbii și au construit piscine în noile lor curți. Au apărut cluburi cu taxe în zonele rurale, mai degrabă decât să apară piscine deschise publicului.

Din 1950 până în 1962, s-au deschis 22.000 de cluburi private de înot, majoritatea în suburbiile albe.

La începutul anilor 2000, Louisville avea 10 piscine publice pentru o populație de aproximativ 550.000 de locuitori.

Astăzi, orașul are cinci piscine publice pentru o populație de aproximativ 640.000 de locuitori.

Piscine municipale uriașe au fost construite în prima jumătate a secolului al XX-lea, iar desegregarea bazinelor publice a fost o țintă cheie a mișcării pentru drepturile civile. Dar, lipsite de finanțare, multe guverne locale au neglijat bazinele publice.

„Am ajuns într-un punct în care o mare parte din recreerea care are loc în timpul verii are loc în spații private sau în locuri care nu au sprijin ”, a spus Andrew Kahrl, istoric la Universitatea din Virginia și autor al cărții „The Land Was Ours: How Black Beaches Became White Wealth in the Coastal South”.

Retragerea sprijinului guvernului și privatizarea piscinelor și a recreării au lovit cel mai tare grupurile sărace și minoritare, spun istoricii și experții în recreere publică.

„Americanii săraci și din clasa muncitoare au suferit cel mai direct din cauza privatizării piscinelor”, scrie Jeff Wiltse, istoric la Universitatea din Montana, în „Contested Waters: A Social History of Swimming Pools in America”.

Astăzi, 79% dintre copiii din familiile cu venituri ale gospodăriei mai mici de 50.000 de dolari nu au posibilitatea de a înota sau au un acces scăzut la înot, potrivit unui studiu din 2018.

Șaizeci și patru la sută dintre copiii de culoare, 45% la sută dintre copiii hispanici și 40% dintre copiii albi nu au posibilitatea de a înota sau au o posibilitate scăzută de a avea acces la activități de înot.

Lipsa de salvamari și departamentele de recreere publice subfinanțate continuă pun în pericol bazinele publice locale care au mai rămas.

Parcurile și centrele de recreere tind să fie primele departamente atunci când bugetele sunt reduse.