De ce par liberalii, uneori, atit de idioti (de Liviu Avram)

Campionii pacii si-au premeditat miscarea in asa fel incit decizia luata la partid sa fie insotita pe furis de acte ale autoritatii de stat.

La un capat sta Constantin Balaceanu Stolnici, un venerabil cu silueta uscata, de ascet, bine asortata cu costumul si cu lantisorul de la vesta, semn exterior al unei vechi distinctii pe care batrinul liberal o afiseaza fara nici un fel de ostentatie.

La celalalt capat sta Teodor Atanasiu, ministrul Apararii, un cetatean care, odata extras dintr-un fund de Transilvanie si pus in fruntea unui minister, a gasit ca primul gest pe care se cuvine sa-l faca e sa-si lase nevasta si sa se insoare cu secretara, domnisoara Bijboaca. Iar intre cei doi sta Partidul National Liberal.

Problema PNL a fost aceea ca nu intotdeauna a avut in frunte oameni mai degraba asemanatori lui Stolnici, ci oameni mai degraba asemanatori lui Atanasiu. Asa par a sta lucrurile si in momentul de fata, cind liberalii au comis aceasta colosala prostie cu retragerea trupelor din Irak. Sa fim bine intelesi: aici nu ideea retragerii a fost periculoasa, ci maniera in care ea a fost lansata.

Mai intii, a fost o dorinta a liberalilor de „a-i lua fata“ sau de „a-i trage presul“ presedintelui Basescu, fiind ei primii care pun in dezbatere retragerea trupelor. O dorinta perfect legitima, inca aflata in sfera luptei politice corecte, desi e greu de spus cit de profitabila electoral.

Prezenta soldatilor romani pe teatrele de operatiuni straine nu a fost niciodata un punct important pe agenda publica.

Iar sondajele de opinie sint mai degraba irelevante, de vreme ce raspunsurile sint emotionale si nu bazate pe argumentele pe care numai o dezbatere publica, inca neinceputa, le poate aduce. Dar sa zicem ca e treaba liberalilor sa-si aleaga dupa cum ii duce capul temele de campanie.

Si e tot borsul lor sa stabileasca in ce masura conclavul de la restaurantul Diesel a fost forul cel mai indreptatit sa schimbe orientarea de politica externa a partidului.

Din acest moment insa, legitimitatea demersului liberal ia sfirsit. Pentru ca liberalii au comis aceeasi impardonabila confuzie pe care deseori o fac politicienii romani pricopsiti cu functii: au amestecat nepermis de mult bucataria lor de partid cu autoritatea de stat care vremelnic le-a fost pusa in mina.

Prin urmare, si-au premeditat miscarea in asa fel incit decizia luata la partid sa fie insotita pe furis de acte ale autoritatii de stat, in speranta ca presedintele Basescu va fi pus in fata unui fapt implinit. Ministrul Apararii a intirziat pina in buza prapastiei un document care trebuia prezentat CSAT pina pe 30 iunie.

Tariceanu si Atanasiu au facut in asa fel incit memorandumul cu propunerea privind retragerea trupelor sa ajunga la Cotroceni dupa conferinta de presa in care anuntau acest lucru. Tot ei au afirmat raspicat ca sustin retragerea trupelor atit ca lideri ai PNL, cit si ca premier, res-pectiv ministru.

Iar acelasi Atanasiu a trimis o incoerenta telegrama atasatilor militari, in care enunta ideea retragerii trupelor din Irak si o fundamenta cu argumente parca extrase decuseara din budoarul domnisoarei Bijboaca.

A fost o joaca de copil pentru Basescu sa-i puna cu botul pe labe pe cei doi, demontind, si chiar folosind impotriva lor, ceea ce ei credeau ca e atuul lor principal: incalecarea de catre partid a sferei de decizie administrativa.

In loc sa ramina, cel putin pentru un timp, cu coada intre picioare, campionii pacii ies la contraatac. Atanasiu cere anchetarea consilierului Sergiu Medar pentru o fapta pe care, citeva ore mai devreme, o comisese insusi premierul: citarea unor pasaje din telegrama sa ultrasecreta.

Ministrii Vladescu si Ungureanu risca sanctiuni la partid pentru ca nu s-au conformat unei decizii nu se stie cit de statutare. Iar Orban si Melescanu latra stringerea de semnaturi pentru retragerea trupelor, in speranta ca zgomotul lor va acoperi adevaratul scandal. E momentul in care prostia a devenit agresiva si, prin aceasta, cu atit mai periculoasa.

Poate s-or gasi niste liberali care sa-si aduca aminte ca au in partid si un Balaceanu Stolnici, nu doar bijboace de pripas.