De ce scenariul pierderii unui aliat important precum Iranul nu e chiar atât de rău pentru Rusia și de ce are de suferit Ucraina

În centrul relației complexe a Kremlinului cu Orientul Mijlociu a existat mult timp o tensiune stânjenitoare. Pe de o parte, alianțele și influența economică a Rusiei în această regiune au fost în mod tradițional puternice. Pe de altă parte, fiind unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze din lume, Rusia tinde să profite atunci când lucrurile merg prost în regiunea bogată în energie și piețele se sperie, scrie Matthew Chance, corespondent șef CNN pentru afaceri globale, într-o analiză publicată pe site-ul televiziunii americane.

„Este exact ceea ce se întâmplă acum, Kremlinul asistând la slăbirea drastică a aliatului său iranian de către loviturile aeriene israeliene, în timp ce culege beneficiile. La prima vedere, Rusia are atât de multe de pierdut. Iranul a fost un „partener strategic” deosebit de util pentru Kremlin, care nu numai că împărtășește disprețul față de valorile și influența occidentală, dar furnizează, de asemenea, armatei ruse vaste escadrile de drone aeriene Shahed, care permit bombardarea neîncetată a Ucrainei.

O mare parte din producția de drone s-a mutat, desigur, de mult în Rusia. Dar, având în vedere că dronele ucrainene lovesc acum instalațiile de producție rusești din spatele liniei frontului, este posibil ca această aprovizionare iraniană, cândva fiabilă, să dispară în cele din urmă”, scrie Chance. 

Rusia nu s-a oferit niciodată să ofere sprijin militar Iranului

Acesta remarcă sentimentul „slab, dar dureros, de umilință pentru Kremlin, care trebuie să stea deoparte și să privească încă un aliat-cheie din Orientul Mijlociu supus unui bombardament feroce, neputând sau nevrând să intervină”.

„Moscova a emis, desigur, declarații ferme, condamnând ca „ilegale” atacurile Israelului asupra instalațiilor nucleare iraniene, adăugând că loviturile creează „amenințări inacceptabile la adresa securității internaționale”. De asemenea, a acuzat țările occidentale că manipulează situația pentru a „regla conturi politice”. Dar presupusa alianță a Rusiei cu Iranul nu s-a extins niciodată la apărarea Republicii Islamice și nu a existat nicio ofertă de sprijin militar din partea Kremlinului”, notează jurnalistul CNN.

Acesta crede că lucrurile nu arată atât de rău pentru Rusia totuși.

„Este cu siguranță adevărat că o prăbușire a regimului iranian, care este acum un obiectiv aparent al Israelului, ar adăuga Iranul la lista tot mai lungă a Kremlinului de alianțe și state clientelare pierdute din Orientul Mijlociu, inclusiv Irak, Libia și, mai recent, Siria. Dar iată din nou acea tensiune stânjenitoare: lucrurile nu sunt chiar atât de rele pentru Moscova pe cât ar putea părea. De fapt, acest ultim conflict din Orientul Mijlociu joacă foarte bine în favoarea Kremlinului.

Pe lângă câștigul financiar binevenit, datorat creșterii prețului țițeiului, conflictul iraniano-israelian deschide, ca să spunem așa, robinetul oportunităților diplomatice pentru un Kremlin care s-a confruntat ani de zile cu izolarea internațională din cauza războiului său din Ucraina”, subliniază analistul CNN.

O alianță veche

Jurnalistul CNN amintește că vreme îndelungată Rusia și SUA au fost aliați atunci când a venit vorba de „problema nucleară iraniană”.

„Acum, Kremlinul are o problemă cu privire la care poate coopera în mod comun și productiv cu Statele Unite și, eventual, poate deveni un partener indispensabil al SUA atunci când vine vorba de refacerea regiunii. vFiind singurul lider politic important care are o legătură directă cu iranienii, israelienii și Statele Unite, președintele rus, Vladimir Putin, își valorifică deja cu atenție poziția pivotală, semnalându-și dorința de a acționa ca mediator, transformând Rusia într-un important intermediar al puterii în Orientul Mijlociu. Într-o convorbire recentă la Casa Albă, Putin i-a reamintit președintelui Donald Trump că Rusia a fost mult timp un aliat al SUA în ceea ce privește problema nucleară iraniană – un indiciu puternic că este deschis să fie din nou un aliat.”

Scenariul nu ar fi respins de Washington, notează acesta.

„Casa Albă, se pare, ar putea fi deschisă la idee: După convorbire, președintele Trump și-a exprimat dorința de a-l lua în considerare pe liderul rus ca potențial mediator în conflict. De la începutul celui de-al doilea mandat al președintelui Trump, Washingtonul și Moscova au fost disperate să găsească modalități de extindere a relațiilor lor dincolo de concentrarea îngustă asupra războiului din Ucraina. Soarta Iranului și ambițiile sale nucleare au reapărut în mod neașteptat – împreună cu regiunea arctică, cooperarea economică și explorarea spațială – ca un alt domeniu de potențial interes comun.”

Atenția abătută de la războiul din Ucraina

„Pentru Kremlin – și poate și pentru președintele Trump – acesta este un avantaj major. Nu la fel de mult pentru Ucraina asediată. Având în vedere escaladarea crizei din Orientul Mijlociu și faptul că SUA pare să se afle pe punctul de a-și spori implicarea directă, atenția globală a fost brusc deviată de la războiul în curs din Ucraina – unde intensificarea atacurilor cu drone și rachete rusești se soldează cu un bilanț îngrozitor – la devastarea care se produce în Israel și Iran. Și, cel puțin pentru o vreme, accentul pare să se fi mutat ferm asupra rolului Kremlinului ca potențial pacificator în Orientul Mijlociu și departe de rolul său în războiul pe care continuă să îl poarte mai aproape de casă”, concluzionează acesta.