De ce sunt necesare zonele de interdicție aeriană deasupra Ucrainei. Patru interese naționale occidentale de a ajuta Kievul să-și securizeze spatele

Agresiunea rusă împotriva Ucrainei are repercusiuni din ce în ce mai mari dincolo de Europa de Est – politice, economice, sociale, juridice și umanitare. În acest context, merită să revedem cea mai veche și mai urgentă solicitare ucraineană din timpul războiului pentru un sprijin militar occidental direct. La scurt timp după începerea invaziei masive a Rusiei la 24 februarie 2022, Kievul a lansat o campanie internațională prin care cerea să se asigure Ucrainei o zonă de interdicție aeriană.

Deși au înțeles temerile ucrainenilor, NATO și țările membre au respins rapid și în totalitate propunerea Kievului, considerând că este un pas prea riscant. Chiar și o satisfacere parțială a cererii ucrainene, de exemplu, de a declara anumite părți din interiorul vestic al Ucrainei ca zone de interdicție aeriană, a fost considerată ca nefiind în interesul național al statelor membre ale NATO. Acest raționament schematic era deja discutabil în 2022. A devenit din ce în ce mai dubios în 2023.

Un angajament militar activ în teritoriile din vestul Ucrainei, cu avioane de vânătoare și armament antiaerian, din partea țărilor occidentale și a altor țări interesate, ar răspunde nu doar unui strigăt de ajutor ucrainean. Războiul Rusiei împotriva statului, economiei și populației ucrainene atinge interesele de bază ale multor națiuni din afara Europei de Est.

Interesele naționale ale Ucrainei se aliniază cu ale multor alte țări ale lumii în cel puțin patru moduri și, prin urmare, cer o acțiune directă din partea actorilor din afara Ucrainei:

În primul rând, capacitatea continuă a Ucrainei de a recolta și de a exporta produse alimentare și în special cereale este strâns legată nu numai de chestiuni umanitare îngrijorătoare. Este, de asemenea, o condiție necesară pentru menținerea stabilității și ordinii la nivel mondial. O penurie și o nouă creștere a prețurilor la produsele alimentare de bază, cum ar fi făina și pâinea, vor avea repercusiuni sociale și politice transcontinentale grave. Acestea pot include guverne instabile, revolte armate, fluxuri de migrație, creșterea xenofobiei și chiar războaie civile sau interstatale.

O utilizare a puterii aeriene și antiaeriene occidentale și non-occidentale pentru a ajuta Ucraina să își asigure producția și exportul de alimente nu este, prin urmare, doar o chestiune de empatie sau de caritate față de ucraineni. O astfel de utilizare directă a puterii militare NATO și non-NATO ar fi suficient de justificată de necesitatea de a minimiza riscurile generice pentru securitatea internațională. Prevenirea foametei și a consecințelor sale distructive pentru ordinea globală este, în sine, un motiv suficient pentru a lua în considerare crearea unor zone de interdicție aeriană deasupra și în jurul Ucrainei. Astfel de măsuri ar putea fi justificate fără a se menționa măcar solicitarea ucraineană în acest sens și cu referire exclusivă la preocupările naționale non-ucrainene și la cele transnaționale mai largi.

În al doilea rând, centralele nucleare ucrainene – inclusiv defuncta centrală nucleară de la Chornobîl – au devenit, de la începutul invaziei pe scară largă, în mod repetat, locuri, teatre, ținte și instrumente ale activității militare rusești. Riscurile transfrontaliere care decurg dintr-un astfel de comportament pentru sănătatea a milioane de ucraineni, dar și a cetățenilor din mai multe state membre NATO, sunt evidente. Atunci când Ucraina a cerut o zonă de interdicție aeriană în 2022, a fost surprinzător faptul că interesul național ridicat al mai multor țări europene în ceea ce privește siguranța materialului radioactiv al Ucrainei a rămas sub radar.

Astăzi este timpul ca NATO și guvernele sale să se implice direct în protejarea cetățenilor lor de o repetare a consecințelor dezastrului de la Chornobîl din 1986. La fel ca și în ceea ce privește susținerea unei producții alimentare și a unui transport ucrainean stabil, interesul Ucrainei în protejarea centralelor sale nucleare poate fi considerat chiar secundar. Și în acest caz, cererea Kievului de instituire a unei zone de interdicție aeriană nici nu ar mai trebui să fie menționată în justificarea angajamentului militar al NATO și al altor aliați în spațiul aerian al Ucrainei.

În al treilea rând, din octombrie 2022, orașul Kiev a devenit o țintă preferată a atacurilor rusești cu rachete și drone (așa cum am fost eu însumi martor offline de numeroase ori). Intenționat sau nu, rachetele și dronele rusești au lovit în mod repetat infrastructura pur civilă și au ucis necombatanți. În mod frecvent, casele sunt avariate, kievenii sunt răniți de resturile căzute de la rachetele și dronele rusești interceptate, precum și de la muniția antiaeriană ucraineană.

La Kiev se află zeci de ambasade și consulate străine, precum și birouri ale numeroase organizații guvernamentale și neguvernamentale occidentale și neoccidentale. În mod ciudat, securitatea a sute, dacă nu chiar mii de cetățeni ai țărilor NATO și non-NATO din Kiev depinde în întregime de Cupola de Fier ucraineană de deasupra capitalei. Numeroși diplomați și alți oficiali guvernamentali aflați permanent sau temporar la Kiev reprezintă țări cu forțe aeriene și antiaeriene avansate. Cu toate acestea, acești oficiali detașați, precum și alți contribuabili străini, nu pot conta până în prezent nici în drumul spre Kiev, nici în interiorul orașului, pe armatele propriilor lor țări pentru a-i proteja.

Asta în ciuda solicitării exprese a guvernului ucrainean de a face acest lucru.

Nu în ultimul rând, începe campania de redresare, modernizare și europenizare a Ucrainei. Aceasta implică din ce în ce mai multe investiții și prezențe străine occidentale și non-occidentale pe întreg teritoriul țării. Miliarde de euro și dolari din banii contribuabililor vor fi investiți în de-minarea, repararea și reconstrucția Ucrainei. Acest lucru va crește interesul național al multor țări occidentale și al unor țări non-occidentale în ceea ce privește securitatea de bază în Ucraina.

În cazul în care campania de teroare a Rusiei în Ucraina, cu rachete cu rază lungă de acțiune și drone, va continua, problema securizării infrastructurii civile finanțate la nivel internațional împotriva atacurilor va deveni din ce în ce mai evidentă. Guvernele și cetățenii occidentali se pot întreba ce se va întâmpla cu diferitele proiecte pe care le finanțează. Vor avea un efect durabil sau vor fi mai devreme sau mai târziu neutralizate de atacurile teroriste rusești?

Investițiile private directe vor deveni, de asemenea, un factor care va ajuta economia Ucrainei să se revigoreze. În ciuda problemelor complicate legate de asigurări, aceasta este considerată de mulți oficiali occidentali ca fiind un factor determinant pentru viitoarea redresare a Ucrainei. Mai ales în cazul clădirilor mari de birouri sau fabrici ridicate sau renovate de către sau cu ajutorul companiilor străine, se va pune problema protecției acestora împotriva raidurilor aeriene rusești. Guvernele diferitelor țări în care se află sediile centrale ale companiilor care investesc în Ucraina și asigurătorii acestora vor fi supuse unor presiuni pentru a ajuta guvernul ucrainean să asigure securitatea acestor investiții.

Mulți observatori văd o instaurare a zonelor de interdicție aeriană susținute de Occident chiar și deasupra hinterlandului Ucrainei ca pe un drum drept spre al treilea război mondial. Este îndoielnic că o astfel de escaladare se va întâmpla cu adevărat, atâta timp cât trupele occidentale nu se vor implica în luptele din prima linie. Rusia nu a folosit niciun avion de vânătoare cu echipaj pentru intruziunile sale în spațiul aerian din spatele Ucrainei. Atacurile teroriste rusești asupra orașelor și așezărilor mai mici din interiorul Ucrainei se fac exclusiv cu ajutorul rachetelor și al dronelor.

Dacă avioanele de luptă occidentale și rachetele sau gloanțele antiaeriene ar lovi obiectele zburătoare rusești, acestea nu ar ucide soldați ruși. –Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro