De ce urăște administrația Trump Europa? Cum vede o cunoscută publicație conservatoare atacurile venite de peste Atlantic

În poziția sa critică la adresa Europei, vicepreședintele SUA JD Vance are o viziune, susținută de o filosofie și de ceea ce pare a fi o misiune de credință. Și dacă el decide că Europa este terminată, atunci Londra, Parisul și Berlinul vor reuși cu greu să îi demonstreze că se înșală, scrie Roland Oliphant, jurnalist al The Telegraph, un cotidian conservator cunoscut la rândul său pentru criticile la adresa UE.

Criticile adresate de JD Vance europenilor, care au ieșit la iveală ultima oară din grupul Signal dedicat bombardării Yemenului, reprezintă de fapt poziția convențională a americanilor, crede Roland Oliphant, senior foreign correspondent al cotidianului The Telegraph.

Parte din această poziție are legătură cu nemulțumirea SUA față de cheltuielile mici alocate Apărării de statele europene, o nemulțumire exprimată în repetate rânduri, de la președintele John F. Kennedy încoace, inclusiv de Barack Obama și, acum, de Donald Trump.

Acestea fiind spuse, observă Oliphant, există sentimentul că, în special în cercul apropiat al lui Trump, animozitatea personală a lui Vance față de Europa pare să se extindă mult dincolo de acest consens.

La urma urmei, spune el, vicepreședintele vede Europa nu doar ca un continent de „profitori” – așa cum au fost numiți europenii în acum faimosul grup de Signal – ci și ca un spațiu condus de o elită aflată în dezacord cu valorile și interesele americane fundamentale.

Acest dezacord a fost exprimat în mod faimos la Munchen, de unde Vance a executat un atac violent la adresa valorilor democratice europene.

De menționat că majoritatea liderilor europeni au respins punctul de vedere al vicepreședintelui SUA, mai ales că acesta a părut să susțină – în mod deschis în unele cazuri punctuale – mișcările de extremă dreapta, eurosceptice și filoruse.

Vance se simte mai puțin conectat la Europa

În explicația sa, Oliphant spune că Vance nu este singur în poziționarea sa, care a fost construită de-a lungul anilor, în urma schimburilor sale de opinii cu diverși consilieri și apropiați.

Mulți dintre aceștia sunt, la fel ca Vance, veterani ai războaielor din Irak sau Afganistan care s-au întors acasă profund deziluzionați de politica ce presupunea proiectarea forței militare americane în străinătate. Și câțiva dintre ei dețin poziții influente în administrație, observă corespondentul The Telegraph.

Această combinație de furie față de europeni și neîncredere generală față de dogma tradițională a politicii externe americane, născută din dezastrele din Irak și Afganistan, nu este greu de înțeles, spune Oliphant.

Dar modul în care sunt exprimate aceste sentimente i-a speriat chiar și aliații naturali, admite el, care indică inclusiv spre Nigel Farage, liderul Reform party, un admirator al lui Trump.

În context, chiar Farage este cel care oferă o posibilă explicație pentru poziționarea lui Vance, spune Oliphant.

Faptul că Vance a crescut în „centura de rugină” (Rust Belt – fosta inimă industrială din SUA) înseamnă că el se simte poate chiar mai puțin conectat la Europa decât președintele însuși – care are legături cunoscute cu Marea Britanie, în special – și alții din cabinetul lui Trump, a sugerat Farage.

Farage minimalizează acest lucru, dar este posibil să fi identificat ceva important, crede jurnalistul.

Vance, spune el, are pur și simplu o viziune foarte diferită, născută dintr-o educație foarte diferită, care îl diferențiază de propriul său președinte – ca să nu mai vorbim de factorii de decizie europeni.

Dar care este această educație?

Ce ne spune autobiografia vicepreședintelui

În autobiografia sa din 2016, „Hillbilly Elegy”, Vance explică indiferența sa față de Europa, născută din propria experiență, într-o zonă defavorizată a SUA: de ce ar trebui America să aibă grijă de lume când nu poate avea grijă de americani?

Poate că poziția sa are legătură cu aversiunea sa viscerală față de „profitori” pe care o descrie și în memoriile sale, scrie corespondentul Telegraph.

Mare parte din Hillbilly Elegy descrie evadarea lui Vance dintr-o cultură a dependenței, pe care o consideră responsabilă pentru situația dificilă a comunității sărace din Munții Apalași, unde a crescut.

Era, scria el, o cultură „care încurajează din ce în ce mai mult decăderea socială în loc să o contracareze” și care dă vina pe guvern, pe dezindustrializare sau pe orice altceva, în loc să asume o responsabilitate.

Nu este greu să ni-l imaginăm pe Vance spunând același lucru despre Europa, susține Oliphant.

Remarcile sale abrazive și uneori insultătoare de la München ar putea fi văzute chiar ca genul de adevăruri dure de care el crede că oamenii încearcă să se ascundă, spune jurnalistul.

Iar asta, adaugă el, ne duce la celălalt aspect important al poziționării lui Vance.

Nemulțumit de UE (dar nu de Viktor Orban)

Este posibil ca Vance să fie mânat de o aversiune filozofică și emoțională față de proiectul european, așa cum îl vede el, însă cei apropiați vicepreședintelui (care este un admirator al lui Viktor Orban) resping ideea că acesta este „antieuropean”, spune corespondentul Telegraph.

În acest punct, Oliphant, corespondent al unei publicații care a susținut ferm Brexit-ul, face o paralelă între antipatia vicepreședintelui SUA pentru Uniunea Europeană și decizia Marii Britanii de a părăsi blocul comunitar.

El îl citează în acest context pe James Orr, profesor britanic de filosofie de la Cambridge, care subliniază că Vance are de fapt o problemă cu conducerea UE, așa cum au avut și britanicii care în 2016 au votat pentru ieșirea din UE.

Chiar discuția din grupul de Signal, susține Orr, reflectă nemulțumirea americană legată de faptul că operațiunea Aspides condusă de UE, o operațiune defensivă de protecție navală, nu a reușit să îi descurajeze în mod semnificativ pe rebelii Houthi.

Mulți conservatori americani cred că Europa a devenit „ca pacientul care zace în pat, în comă de luni și luni”, spune Orr. „Mușchii ei se atrofiază și, practic, a fost alimentată printr-o perfuzie cu fonduri din SUA, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”, adaugă acesta.

O viziune strict tranzacțională

În afară de Vance, alți membri ai cabinetului Trump par să aibă o viziune strict tranzacțională sau utilitaristă: în termeni simpli, Europa este o piață de pe care s-au epuizat toate oportunitățile comerciale și financiare, mai scrie Oliphant.

Steve Witkoff, emisarul special al lui Trump pentru Orientul Mijlociu, a evocat reorientarea posibilă a SUA spre un Orient Mijlociu pacificat.

Regiunea Golfului Persic, a spus el, „ar putea fi una dintre cele mai subevaluate oportunități dacă vom obține pace și stabilitate în întreaga regiune”.

„Vă puteți imagina toate aceste țări colaborând și creând acest tip de piață? Ar putea fi mult mai mare decât Europa. Europa este disfuncțională în prezent”, a spus Witkoff, într-un interviu cu Tucker Carlson, un alt critic al UE (dar admirator al Rusiei lui Vladimir Putin).

Oliphant este de acord, ba mai mult îi acordă lui Vance credit de vizionar.

El are o viziune, susținută de o filozofie și de ceea ce pare a fi o misiune de credință. Și dacă el decide că Europa este terminată, atunci Londra, Parisul și Berlinul vor reuși cu greu să îi demonstreze că se înșală, spune jurnalistul The Telegraph.