De risul lumii civilizate (de Traian Ungureanu)

A mutilat copii. A gasit, in metrou, omul de rind, calator spre serviciu, si l-a desfigurat. A injosit femei. A descurajat minti slabe si a adus in pragul disperarii suflete nobile. Din toate aceste motive, oroarea si depresia au sufocat in noi trairile sanatoase ale constiintei.

Pina vineri, 30 septembrie 2005, cind un ziar danez a avut o idee simpla si viguroasa: cotidianul „Jyllands-Posten” a publicat o serie de caricaturi pe teme islamice. Profetul sta pe creasta unui nor si striga, depasit, spre coloana de teroristi sinucigasi care sosesc, de la lucru, in Rai: „Gata! Nu mai sint virgine in stoc!”.

Ieri, dupa 5 luni de indoctrinare, multimile au dat foc ambasadelor daneze de la Damasc si Beirut. La Londra, o gloata de familii cu mame in burka, tati fiorosi si copii inveliti cu centuri de sinucigas au defilat prin centru. Pe pancarte: „Libertatea, la dracu!, „Va promitem adevaratul Holocaust!”, „Dusmanii Islamului trebuie decapitati!” si o intrebare oferta – „Vreti iar bombe in metrou?”.

Libia si-a inchis ambasada in Danemarca, iar Arabia Saudita si-a rechemat ambasadorul. Toata lumea islamica, de la Jakata la Tripoli, are o criza de furie, dar nu scapa din ochi doua obiective: scuze pentru insulta si o lege a respectului obligatoriu pentru religia islamica in Occident.

Destul! Acesti clovni sinistri au sarit peste cal si camila. Ce vrea sa impuna furia urzita in capitalele arabe? Grija pentru buna reputatie a Profetului? De asta se ocupa, in toata lumea civilizata, legi la care arabii ar trebui sa se inchine de cinci ori pe zi.

Caci legile stabilesc, in Danemarca, in Franta, in Anglia sau in Romania, dreptul oricarui musulman de a-si venera Profetul in moschei pe care dreptcredinciosii nu mai contenesc sa le construiasca. Fara oprelisti. Dar tot legile tarii spun, in Danemarca, Anglia sau in Romania, ca nimeni n-are voie sa bage pumnul in gura celui care are ceva de luat in ris, birfit sau contrazis.

Asa e spiritul european: politicos si mare amator de dezbateri. Placute si neplacute. Cine vrea disciplina intunecoasa a politiei care smulge cruci de la git si confisca Biblii n-are ce cauta in Europa (de unde a invatat sa ridice un pasaport si sa incaseze asistenta sociala), dar se va simti ca un zeu in Arabia Saudita si in Iran.

Inca o data: ce vor acesti farsori apocaliptici? Sa ascunda, in vandalism, tirania de acasa? Asta si mai mult. Islamul traieste o epoca de delir ofensiv. La Damasc, regimul pocneste din degete si il face bucati pe fostul prim-ministru libanez. La Teheran, un fanatic sta cu o mina pe urna de vot care l-a adus la putere, cu una pe Coran si cu a treia pe arma nucleara. Trucul nu tine.

Stim care dintre miini e o proteza. In Gaza, Hamas a cistigat alegerile si Ministerul Terorismului va avea cea mai buna echipa de experti. Din toate aceste izvoare curge, odata cu petrolul, o ura care vrea sa opreasca lumea in loc si sa ii puna burka. Toate brutele acestei umanitati deformate vor sa schimbe valorile tarilor care i-au primit.

Razboiul cu desenele daneze a inceput pentru ca suflul islamic vrea sa mute cenzura din temnita araba in mijlocul Europei. Are si cine sa ne corecteze. Cartea de vizita e in Raportul pe 2002 al Agentiei ONU pentru Dezvoltare. Aflam ca, in ultima mie de ani, tarile arabe au tradus, la un loc, tot atitea carti cite se traduc in Spania intr-un an.

Agitatii de sub steagul verde sint, de fapt, foarte nesiguri. Ei stiu, in adincul inimii, cine e cu adevarat vinovat in fata Profetului si cine a dezlantuit hohotul de ris din paginile ziarului danez. Nimeni nu si-a batjocorit mai bine si mai indirjit cele sfinte decit demagogii musulmani care au facut din islam un satir de taiat capete si o fabrica de bombe.

Ne-am ingrozit destul si, astfel, ne-a scapat ridicolul. A fost nevoie de paginile unui ziar danez ca sa redevenim normali si sa ne regasim umorul. Europenii sint o civilizatie neegalata si pentru ca rid: de la Rabelais si Caragiale la Hasek, cehul care s-a amuzat genial pe marginea Primului Razboi Mondial. Ne-am regasit sirul si umorul, iar asta ne deosebeste de barbari.

Inecata in petrol si neputincioasa economic, tare de gura si plina de state slabe, lumea araba s-a facut de ris pina in galaxia vecina. Cind cineva se prosteste in asemenea masura, iti vine sa rizi. Din bun-simt.