Decizie de ultimă oră a Curții Europene de Justiție în problema plății orelor suplimentare ale judecătorilor români din instanțele supraaglomerate
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) nu se opune reglementării din România care prevede acordarea doar de timp liber, drept compensare, în cazul orelor suplimentare. Decizia a fost pronunțată în urma unei sesizări a Curții de Apel București, într-un litigiu în care un judecător a cerut să fie plătit pentru ore suplimentare, instanța la care lucra neavând schema de personal ocupată integral.
- În acordul propus la întâlnirea de miercuri cu președintele Nicușor Dan și cu liderii coaliției, Înalta Cute de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, a cerut, printre altele, plata suplimentară pentru judecătorii care lucrează în instanțe supraaglomerate, unde există posturi vacante.
- CJUE arată în decizia de joi că este atributul Consiliului Superior al Magistraturii să organizeze munca judecătorilor în mod echitabil.
Ce a cerut magistratul român care a dat în judectă tribunalul la care lucrează
Magistratul din Galați care a dat în judecată tribunalul la care lucrează a reclamat că instanța avea vacante două posturi, astfel că judecătorii aflați în posturi au avut un volum de muncă mai mare. A cerut să fie plătit suplimentar pentru perioada 2019-2021, cât instanța s-a aflat în deficit de personal.
Tribunalul București, unde s-a judecat pe fond procesul, a respins acțiunea invocând ordonanțele de urgență ale Guvernului care stabileau că munca suplimentară se compensează numai cu timp liber.
La Curtea de Apel București, unde a ajuns dosarul după ce magistratul a contestat sentința tribunalului, judecătorii au decis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Judecătorii Curții de Apel București au cerut Curții Europene să stabilească dacă prevederile din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale trebuie interpretate „în sensul că principiul independenței judecătorilor se opune unei dispoziții legislative naționale care interzice plata orelor suplimentare lucrate de un judecător ca urmare a deficitului de personal în cadrul instanței în care funcționează, în condițiile în care compensarea cu timp liber corespunzător a muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, precum și în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, dacă ar fi pusă în aplicare, ar afecta concediul legal de odihnă anual”.
„Trebuie avută în vedere situația economică, socială și financiară” a țării
„Principiul independenței judecătorilor nu se opune unei reglementări naționale care, prin faptul că prevede doar acordarea de timp liber în compensare pentru timpul de lucru pe care un judecător îl efectuează pentru realizarea unor sarcini aferente unui post vacant în cadrul instanței în care își desfășoară activitatea în plus față de cele care îi revin conform postului pe care îl ocupă, exclude orice compensație financiară pentru munca efectuată în vederea realizării acestor sarcini suplimentare, cu condiția ca acest judecător să poată valorifica efectiv timpul liber în compensare pe care l-a dobândit și ca această reglementare să nu aibă drept consecință afectarea caracterului adecvat al remunerației sale în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită”, se arată în hotărârea pronunțată joi de CJUE, despre care a scris inițial G4Media.
Curtea de Justiție a UE argumentează în decizie că un caracter adecvat al remunerației judecătorilor „trebuie apreciat având în vedere situația economică, socială și financiară a statului membru în cauză”.
De asemenea, instanța europeană subliniază că este adecvat să fie comparată remunerația medie a judecătorilor cu salariul mediu din acest stat.
În hotărârea pronunțată joi, Curtea Europeană arată că necesitatea muncii suplimentare ar trebui examinată prin raportare la volumul de muncă real al unui judecător într-un anumit moment și nu poate fi prezumată sau estimată numai prin raportare la procentul de ocupare a schemei de personal a instanței la care lucrează acel magistrat.
„Volumul de lucru al judecătorilor este cuantificat de Consiliul Superior al Magistraturii, care asigură echilibrul repartizării sarcinilor între instanțe și stabilește numărul de judecători care trebuie alocați fiecărei instanțe în funcție de aceste sarcini”, precizează Curtea Europeană.
Judecătorii europeni mai spun că, atunci când adoptă măsuri de restricție bugetară care afectează funcționarii și agenții săi publici, un stat membru poate, într-o societate caracterizată prin solidaritate, să decidă să aplice aceste măsuri și judecătorilor naționali.
ICCJ cere plata suplimentară pentru judecătorii supraaglomerați
La întâlnirea convocată miercuri de Nicușor Dan pe tema pensiilor magistraților, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a propus un „acord pentru Justiție”, iar una dintre solicitările magistraților este „acordarea unei cote compensatorii din economiile salariale generate de neocuparea posturilor vacante, direcționate transparent către magistrații care asigură efectiv funcționarea instanțelor și parchetelor”.
„Magistrații care rămân în activitate susțin stabilitatea sistemului și duc un volum disproporționat de muncă. Instanța Supremă solicită recunoașterea și recompensarea echitabilă a efortului lor reprezintă o datorie instituțională, nu un privilegiu”, subliniază ICCJ în acord. Prin urmare, instanța supremă apreciază că este necesar:
-„recunoașterea oficială și publică a faptului că, în prezent, magistrații aflați în activitate preiau un volum de muncă disproporționat, determinat de numărul ridicat de posturi vacante și neocupate la nivelul instanțelor și parchetelor precum şi a faptului că această realitate afectează ritmul și calitatea actului de justiție și conduce la o uzură profesională semnificativă.
-acordarea unei cote compensatorii din economiile salariale generate de neocuparea posturilor vacante, direcționate transparent către magistrații care asigură efectiv funcționarea instanțelor și parchetelor. Implementarea reformelor din PNRR trebuie să se facă prin dialog, profesionalism și respect reciproc între puterile statului, în spiritul interesului public și al credibilității europene a României”.
