Demisia lui Traian Basescu

Presedintele Traian Basescu a declarat, intr-un interviu pentru Adevarul, ca s-a gandit la demisie din cauza scandalului Mircea Basescu – Bercea Mondial. Am mai spus: presedintele Basescu nu are nici un motiv sa demisioneze cat timp nu exista nici cel mai vag indiciu ca s-a implicat in vreun fel in cazul Bercea. Nu are de ce sa raspunda pentru faptele altuia, chiar daca intreg scandalul loveste inevitabil in credibilitatea institutiei prezidentiale. Numai ca Traian Basescu nu a recurs acum la acest argument, ci a invocat cu totul alte motive: grija fata de destinul dreptei.

„Probabil as fi fost blamat de toata dreapta, era cea mai usoara varianta, cu certitudine unul din reprosurile puternice ar fi fost ca am sacrificat dreapta”, a explicat Traian Basescu. Pana la un punct, are dreptate. Demisia ar fi complicat teribil viata viitorului candidat al dreptei, oricare ar fi el, deoarece nucleul dur al sustinatorilor presedintelui Basescu s-ar fi demoralizat si demobilizat. Or, in turul doi al prezidentialelor fiecare vot conteaza si poate inclina balanta. Apoi, mai sunt niste institutii de mentinut pe linia de plutire.

Una peste alta, bine ca n-a demisionat. Sa-si termine al doilea mandat asa cum si l-a asternut. De notat ca nu merita deloc sa-l incheie asa, tras aiurea in mocirla coruptiei de catre rubedenii inconstiente sau tocmai de moguli ingroziti ca-si pierd libertatea. Dar nici in glorie nu prea avea cum iesi din mandat, la cate prostii politice a comis cu mana lui, una dupa alta, surd si orb la toate semnele realitatii. Institutional, Traian Basescu are merite pe care nimeni nu i le va putea lua. Politic, lasa in urma un dezastru, ruina si fum.

Cu cat se afunda mai rau in minciuna politica pe care singur a construit-o, cu atat termina mai urat. La fiecare iesire publica tine sa se indeparteze si mai mult de publicul care l-a sustinut pentru tot ce a facut bine. Intr-un fel, presedintele a demisionat deja, dar nu dintr-o functie trecatoare. A abdicat in mod dramatic de la statutul de politician rational, care merita ascultat si sustinut. Tot ce spune si face azi in plan politic pare inexplicabil, de necrezut. Ca sef de stat, e alta discutie. Si acolo si-a alterat unele reflexe, dar nu in mod catastrofal cum a procedat ca politician. Ca presedinte tine Romania pe agenda corecta.

O demisie n-ar fi decat tarusul infipt in inima dreptei dupa ce a contribuit din plin la destramarea ei, scarificand totul pentru a satisface capriciile unui singur om. Suna cam aiurea ca, in aceeasi emisiune in care pretinzi ca ai ramas in functie de dragul dreptei, sa-i ataci toti liderii de-a valma, mai buni sau mai rai, doar pe motiv ca au suparat-o pe Doamna.

Practic, oricine zice ceva de Doamna intra automat pe lista neagra, devine un zero absolut si un adversar personal al presedinelui. O lista a celor cazuti in timp in dizgratia prezidentiala din cauza Doamnei ar umple cateva pagini. Intr-un final, s-a vazut silit sa se desparta de un intreg partid, la nervi, numai si numai din cauza a refuzat s-o aleaga pe ea presedinte, asa ca a trebuit sa-i incropeasca unul pentru sufletul ei.

Presedintele n-a avut ezitari nici azi s-o razbune stergand pe jos cu cei care i-au ranit orgoliul: MRU nu e barbat ca o critica, Macovei a facut numai scandal doi ani in timp ce de adevarata reforma s-au ocupat altii, Blaga este un geambas sustinut de cativa primari etc, etc. N-a mai apucat sa zica nimic de Baconschi, nici de Papahagi, desi merita macar o scaltoaca dupa ce a facut imprudenta sa spuna ca Doamna e un produs politic periculos si sa plece dupa ce tot ei au girat impostura.

Toti sunt vraiste, numai Doamna e mare om politic. Toti sunt varza, numai candidatul ei la presedintie, nimeni altul decat nefericitul de Cristian Diaconescu merita sa ajunga in turul doi desi tot el, presedintele, l-a dat afara de la Cotroceni. Cu toata simpatia fata de acest om de buna credinta si competent, ma tem ca trebuie spuse unele lucruri.

Din cate aud, Traian Basescu si-a dat afara consilierul pentru ca i-a prezentat rapoarte despre declaratii si intalniri inexistente ale ministrului de externe pe baza carora s-a facut de ras ca sef de stat. In ce hal de dezorientare trebuie sa ajungi ca sa-l prezinti public drept diplomat desavarsit si candidat ideal la presedintie? Ce-i in capul unui presedinte cand isi concediaza consilierii pentru gafe majore, dar ii trimite apoi sa joace in scenete de prost gust pentru a-i face pe plac protejatei cu ambitii nemasurate?

Greu sa nu te faci de ras ca sef de stat care se lupta acum zece ani cu „sistemul ticalosit” iar astazi zice ca fostul pesedist Diaconescu a pus o caramida la reformele in justitie. Singurul sau merit cat a stat la justitie in Guvernul Nastase a fost sa inghete ororile Rodicai Stanoiu, sa puna in conservare ministerul. Rezonabil pentru acele vremuri, dar de aici pana la asezat caramizi la temelia reformei e cale lunga.

Cum sa pretinzi ca mori de grija dreptei cand protejata ta ii insulta publicul, aratand usa „intelectualilor cu diplome la Sorbona?”. Ce legatura are Doamna cu dreapta cand o vedem abonata la televiziunea lui Ghita, mogul de stanga atat de hulit de seful statului? La ce profunzimi ideologice o fi ajuns Doamna cand spune, exact ca Vadim Tudor, ca intre stanga si dreapta nu mai e nici o diferenta?

Ce-ti mai pasa tie, mare sustinator al Elenei Udrea, de soarta dreptei de vreme ce Doamna declara ca nu are nici o apasare in privinta izolarii PMP pe scena politica, adaugand senina: „Cred ca si PSD ne va izola in curand”. Adica daca Doamna se intelege mai bine cu stanga, de ce te-ai mai sacrifica tu, marele ei sustinator, de dragul unei drepte care refuza orice colaborare cu un politician care otraveste cam tot ce atinge? Ce mai ai de impartit cu dreapta cand produsul tau politic arunca in aer toate podurile, cand tu insuti inchizi orice canal de comunicare?

Trebuia sa demisioneze presedintele Basescu? Nu, presedintele nu trebuie sa demisioneze pentru faptele altora, nici ca asa ii cer PSD, PNL sau Voiculescu. A devenit tot mai putin relevant si credibil in plan politic? Pentru unii care au crezut in el, da. Pentru altii, tot mai putini, nu. Ii vor rapi toate acestea un loc in cartea de istorie? Cel mai probabil, nu, dar inmulteste filele negre cu mana lui, mai repede chiar decat reusesc sa o faca adversarii sai.

PS: Si nu, nu e o pozitie demna de un sef de stat sa alegi mereu prost intre un om si o tara. Am tot spus asta in ultimii ani si nu voi obosi sa repet. Vezi textele Un om si o tara sau Puterea si umbra ei.