Demnitatea și libertatea – alegerea civilizațională a Ucrainei (Paun Rohovei, însărcinat cu afaceri a.i. al Ucrainei în România)

21 noiembrie 2013 a fost o zi de cotitură în Ucraina. Acum 7 ani cetățeni curajoși s-au ridicat împotriva schimbării de către conducerea politică de la acea vreme de la Kiev a cursului strategic de integrare europeană a Ucrainei. Aceasta a fost o manifestare a demnității naționale și a apartenenței națiunii ucrainene la aceeași familie europeană care împărtășește aceleași valori fundamentale comune – valorile indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității întemeiate pe principiile democrației și statului de drept. Totodată, această manifestație mai marchează și sfârșitul mentalității moștenite din perioda comunistă a Ucrainei.

Seria de evenimente, mai întâi civice și apoi politice, cunoscută sub numele de Euromaidan sau Revoluția Demnității, a început în Piața Independenței din Kiev – Maidan Nezalejnosti, în urma suspendării semnării Acordului de asociere cu Uniunea Europeană de către conducerea politică de la Kiev de atunci și a atins un prim punct culminant în februarie 2014 lăsând în urmă peste o sută de morți și răniți. Multora din România Revoluția Demnității din Ucraina amintește de Revoluția anti-comunistă din 1989. Pentru comparație, protestele care au dus la sfârșitul regimului comunist din România au durat 11 zile, cele din Cehia și Slovacia – 42 de zile, iar protestele menționate din Ucraina – 92 de zile. Prim-ministrul belgian Guy Verhofstadt a numit Euromaidanul cea mai mare demonstrație pro-europeană din istoria Uniunii Europene (UE). Din 2014, ziua de 21 noiembrie este marcată oficial în Ucraina ca Ziua demnității și libertății.

Revoluția Demnității a devenit un fenomen care a deschis calea pentru cele mai importante schimbări din Ucraina – procesul de decomunizare definitivă, dezvoltarea societății civile, care s-a manifestat puternic în Maidan sub forma a numeroase inițiative publice și a mișcării de voluntari pentru apărarea statului. În ultimii ani Ucraina a făcut mult mai multe progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a reformele decât în toți cei 23 de ani de la Declarația Independenței până în 2014.

Astăzi, Ucraina se bucură de Acordul de asociere cu UE care a asigurat o nouă logică a integrării europene a Ucrainei, fondată pe un cadru contractual ce preia componente esenţiale ale acquis-ului comunitar şi care se bazează pe două elemente esenţiale: asocierea politică şi integrarea în piaţa unică europeană. Astfel, Acordul de asociere include şi Acordul de Comerţ Liber Aprofundat şi Atotcuprinzător (Deep and Comprehensive Free Trade Agreement – DCFTA), care prevede nu doar liberalizarea schimburilor comerciale cu UE, ci şi alinierea Ucrainei la reglementări şi standarde aplicate deja pe piaţa comună europeană. În acest sens, este important de menționat că România este primul dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene care a ratificat Acordul de Asociere între Uniunea Europeană şi Ucraina, demonstrând astfel angajamentul şi consecvenţa sa în susţinerea pe care a acordat-o Kievului în parcursul european al acestuia.

În 2017 Consiliul UE a adoptat un regulament privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii ucraineni care călătoresc în UE. Acesta a fost realizat în urma finalizării reformelor necesare de către Ucraina într-o serie de domenii, cum ar fi migrația, securitatea și ordinea publică, relațiile externe și drepturile fundamentale. În prezent, Ucraina și UE lucrează asupra unui așa numit ”industrial visa-free regime” – Acordul privind Evaluarea Conformităţii şi Acceptarea Produselor industriale din Ucraina la piața internă a UE și invers (Agreement on Conformity Assessment and Acceptance of Industrial Goods). În 2020 Ucraina a devenit stat cu statut de partener cu oportunități sporite în relația cu NATO (Enhanced Opportunities Partners/EOP).

Totodată, Revoluția Demnității și alegerea civilizațională a ucrainenilor în favoarea Europei sunt văzute de către Moscova ca o amenințare existențială pentru regimul actual de la Kremlin ce a provocat violențe și ulterior agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei. Federația Rusă a ocupat ilegal Republica Autonomă Crimeea, apoi a intervenit și în estul Ucrainei în regiunile Donețk și Luhansk, unde, încălcând Acordurile de la Minsk, partea rusă continuă atacurile armate împotriva Ucrainei, în urma cărora peste 13.000 de persoane au fost deja omorâte.

În noiembrie 2018 a avut loc un act de agresiune militară deschisă din partea forțelor Gărzii de Coastă a Federației Ruse împotriva navelor ucrainene în zona Strâmtorii Kerci care se îndreptau din portul Odesa din Marea Neagră spre alt port ucrainean din Marea Azov – Mariupol.

Obiectivele strategice ale regimului politic din Rusia, în ciuda oricăror declarații ale conducătorilor de la Kremlin, rămân neschimbate: întoarcerea Ucrainei în zona sa de influență completă, eliminarea identității și independenței naționale ale Ucrainei, stabilirea controlului extern asupra țării noastre, încetarea existenței Ucrainei ca stat suveran.

În ciuda faptului că cetățenii ucraineni au plătit și continuă să plătească un preț ridicat pentru alegerea sa civilizațională, Ucraina rămâne profund atașată valorilor europene – demnității umane, a drepturilor și libertăților fundamentale bazate pe principiile democrației și statului de drept.

Paun Rohovei

Însărcinat cu afaceri a.i. al Ucrainei în România