Dennis Deletant despre cazul Pahonțu: „Faptele de natură infamantă sunt mai degrabă răsplătite decât condamnate”

Dennis Deletant este socotit unul dintre cei mai importanți istorici contemporani ai României. După apariția cazului șefului SPP Lucian Pahonțu, în investigațiile Recorder și Snoop, Deletant a scris un articol de opinie în care vorbește despre cât de important este ca serviciile secrete să fie cu adevărat cu controlul societății.

În ochii majorității românilor, reforma serviciilor de securitate după răsturnarea lui Ceaușescu a fost cel mai clar test al angajamentului de a rupe cu trecutul comunist. Orice nou serviciu de securitate din România se confrunta cu o sarcină uriașă în a câștiga respectul populației, dată fiind moștenirea de teamă lăsată de Securitate.

În lipsa unei atitudini sincere, consecvente și transparente din partea serviciilor de securitate, românii nutreau suspiciunea că orice succesor al Securității nu ar fi decât o variantă remodelată a acesteia, folosind aceiași oameni și aceleași metode.

Evenimentele petrecute de la căderea lui Ceaușescu și prăbușirea comunismului au arătat că impulsul reformei a venit mai degrabă din afara României decât din interiorul ei. Acest lucru este valabil în special în cazul structurilor de securitate și informații.

Despre eșecul guvernelor post-1989

O problemă majoră a reformei a fost nevoia ca serviciile de securitate postcomuniste să se lepede de imaginea publică a predecesorului lor, îndepărtându-i din rândurile lor pe ofițerii superiori care fuseseră complici la impunerea represiunii politice asupra populației.

Or, guvernele românești care s-au succedat după răsturnarea lui Ceaușescu au eșuat în mod evident în a face acest lucru. Absența unei lustrații credibile, îndeosebi în rândul magistraturii din România, a viciat exercitarea transparentă a puterii în conformitate cu statul de drept.

Deși unii observatori străini au declarat reformele din domeniul informațiilor drept un succes – atunci când România și-a revizuit legislația relevantă, și-a recalificat agenții secreți și a participat la operațiuni NATO – acest succes este mai modest dacă este privit prin prisma răspunderii, a controlului și a respectării drepturilor omului.

Unde a greșit Parlamentul

Slabul control exercitat de parlament asupra serviciilor de securitate din România explică în parte întreruperea comunicării dintre Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Autoritatea Electorală Permanentă și Curtea Constituțională a României în legătură cu crearea a 24.000 de conturi de TikTok în sprijinul candidaturii lui Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale desfășurat la 24 noiembrie 2024.

Curtea Constituțională a anulat alegerile la 6 decembrie. Desfășurarea celor două tururi ale noilor alegeri prezidențiale, organizate la 4 și 18 mai 2025, a constituit o prioritate pentru principalele servicii de securitate și informații. Acest lucru s-a reflectat în bugetele majorate ale SRI, SIE, STS și SPP pentru anul 2025.

Însă anularea unor alegeri prezidențiale pe motiv că există suspiciuni privind ingerința unui „actor extern, malign”, fără a se prezenta dovezi credibile, și fără a se solicita o anchetă parlamentară pentru a justifica aceste acuzații, este probabil fără precedent în analele NATO și reprezintă un deserviciu adus celorlalte state membre și, mai presus de toate, poporului român.

Aceste carențe au făcut ca serviciile de securitate să fie bănuite că ar fi „elefantul din încăpere” și sugerează că un control parlamentar consistent și eficient asupra serviciilor de informații și de securitate, așa cum este el prevăzut de lege, trebuie consolidat. Un control democratic credibil asupra serviciilor de securitate și informații din România rămâne o problemă nerezolvată.

Imaginea României ca stat în care respectarea statului de drept este considerată a fi asigurată a fost viciată de o serie de hotărâri recente ale instanțelor, precum și de neaplicarea recomandărilor potrivit cărora serviciile de securitate internă ar trebui conduse de un civil, nu de un ofițer militar.

Un raport al Comisiei pentru afaceri juridice și drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulat Controlul serviciilor de securitate internă în statele membre ale Consiliului Europei, publicat în martie 1999, recomanda ca serviciile de securitate și informații să nu fie organizate pe baza unor structuri militare, întrucât personalul militar nu se supune legii civile, ci legii militare.

Greșeala de comunicare a lui Nicușor Dan

Membrii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei trebuie să fi fost surprinși de interviul acordat de președintele Nicușor Dan la 17 iulie 2026 postului de știri DIGI 24, în care acesta a afirmat că nu consideră că prezența unui civil la conducerea serviciilor secrete ar fi „o chestiune atât de importantă”, cu atât mai mult cu cât, cu două luni înainte de a fi ales președinte, Dan declarase că serviciile de securitate și informații necesită un control mai riguros și criticase modul în care acestea sunt supravegheate de Parlament.

Atitudinea sa de desconsiderare pare să se reflecte în cazul generalului Lucian Pahonțu și sugerează că faptele de natură infamantă săvârșite în timpul revoluției și al mineriadei din iunie 1990 sunt mai degrabă răsplătite decât condamnate.

În cele din urmă, cel mai eficient câine de pază al activității serviciilor de securitate este presa. Presa românească a fost extrem de vigilentă în a semnala abuzurile din activitatea serviciilor de securitate din România.

Sistemul de control parlamentar este conceput pentru a împiedica folosirea acestor servicii în avantajul unui singur partid politic, spre supărarea, bănuim, a unor politicieni. Publicul român trebuie convins că serviciile joacă rolul unor instituții publice care se ocupă în mod eficient de problemele de securitate ale statului.

Absența unei legături constituționale clare între Consiliul Suprem de Apărare a Țării și parlament îl împiedică pe acesta din urmă să exercite un control democratic asupra CSAT. Opacitatea care înconjoară deliberările sale anulează orice speranță a parlamentului de a pătrunde în structurile compacte și oculte ale administrației prezidențiale. Până când nu va deveni mai responsabil, CSAT se expune acuzației că se află deasupra legii și, prin urmare, că poate da naștere la abuzuri.

Articolul a fost publicat inițial în Contributors.ro. Intertitlurile aparțin redacției