Desfiintarea ‘bugetului consolidat’ – conditie a salvarii sistemului de sanatate

Daca se doreste cumva a se depasi criza din sistemul de sanatate, o solutionare trebuie sa inceapa cu o decizie ferma asupra statutului ocrotirii sanatatii: de intretinut al bugetului de stat sau de sistem de asigurari. Daca se decide ca sectorul de sanatate sa fie ceea ce spune legea, adica un sistem de asigurari, atunci trebuie lasat sa fie intr-adevar un sistem de asigurari.

Ca urmare, toti beneficiarii trebuie sa fie contribuenti, desigur in raport cu veniturile lor. Fara nici o discutie, pensionarii trebuie sa devina (de fapt sa redevina) contribuenti. Faptul ca sunt pensionari ii scuteste in mod firesc sa nu mai contribuie la sistemul de pensii. Dar nu poate fi vorba de acelasi lucru in cazul sistemului de sanatate.

Acesta nu are nici o legatura cu statutul de pensionar. La sistemul de sanatate nu poti fi beneficiar decat daca esti contribuent. Daca insa se va reveni la plata de catre pensionari a contributiilor pentru sanatate, atunci, tot fara discutii, banii stransi pentru sanatate vor trebui sa ramana in sistem, fiind gestionati de reprezentantii sistemului insusi, respectiv de casele de sanatate.

Case care au indatorirea de a concepe mecanismele de finantare a spitalelor si medicamentelor astfel incat banii cati sunt sa si ajunga, dupa principiul sanatos „se finanteaza ce si cat se poate”.

Conditia unei reusite este desfiintarea asa-numitului „buget consolidat”, institutie care, prin devalmasia pe care o creeaza, „dezindividualizeaza” gestiunea fondurilor si deresponsabilizeaza si care este in contradictie intrinseca cu organizarea activitatilor pentru care se strang fonduri in sistem.

Cand, dupa trecerea la organizarea sectorului de sanatate ca sistem de asigurari, s-a constatat ca, din simplul motiv al legarii accesului la actul de sanatate de plata contributiei, s-au strans pentru sanatate mai multi bani decat acorda inainte pentru sanatate bugetul de stat, guvernarea pesedista a facut administrativ tot ce era cu putinta pentru a submina independenta gestionara a sistemului

de sanatate. Casele de sanatate au trecut in subordinea Ministerului Sanatatii, ceea ce este o aberatie din punctul de vedere al unui sistem de asigurari.

Ce societate de asigurari Allianz-Tiriac este subordonata vreunui minister sau vreunei alte structuri din Guvern?! Dar mai ales, Ministerul de Finante a colectat la dispozitia sa banii stransi pentru sanatate si i-a distribuit apoi catre ce a avut nevoie.

La sanatate a mers doar o parte din ceea ce s-a strans pentru sanatate, o alta parte fiind indreptata catre sistemul de pensii, aflat in mare restriste.

Toate aceste incalcari de legi si deturnari de fonduri de la destinatiile lor legale au fost posibile din cauza existentei asa-numitului „buget consolidat”, inventie de devalmasie comunista a FMI, care a conceput aceasta oala comuna a tuturor bugetelor publice (de stat, de pensii, de sanatate, de ajutor de somaj) pentru a putea fixa tinte de deficit bugetar pe care autoritatile romane sa nu le

poata eluda prin manevre intre bugetele respective. Numai ca astfel tocmai asemenea manevre au devenit practica absolut curenta, insa cu blagoslovirea FMI. Asa ca, sa fie clar, plata pensiilor din bani stransi pentru sanatate s-a facut cu stirea si blagoslovirea FMI.

Mai rau, si renuntarea populista si electoralista, decisa pe vremea guvernarii pesediste, la plata contributiilor pentru sanatate de catre pensionari s-a facut tot sub obladuirea FMI. Si s-a facut in ideea de a nu mai colecta bani pentru sanatate de la pensionari daca tot se dau apoi bani de la sanatate ca sa se plateasca pensiile.

Rezultatele ar trebui sa-i ingrozeasca pe cei care au pus la cale aceste adevarate malversatiuni financiare: a fost stricat abia nascandu-l sistem de asigurari de sanatate, fara a se rezolva ceva in sistemul de pensii, a carui criza are cu totul alte cauze.