Despre alegeri și alte mofturi politice și cetățenești
„Votul ar trebui cântărit, nu numărat.”
Schiller
Luni, 12 octombrie 2020, Biroul Electoral Central a dat publicității rezultatul alegerilor locale de la finele lunii septembrie ac.. Desfășurate cu o întârziere de trei luni, pe fondul măsurilor de siguranță sanitară impuse de criza pandemică SARS-CoV-2, aceste alegeri nu par să fi marcat vreun punct de cotitură, așa cum se spune de exemplu despre europarlamentarele din primăvara anului 2019, deși mulți comentatori anunțaseră o schimbare de trend majoră în opțiunile electoratului. Nu a fost să fie.
Rezultatul alegerilor a fost analizat pe mai toate fețele în ultimele săptămâni și toată lumea este convinsă că nu putem cântări serios ceea ce s-a întâmplat dacă nu punem procesul electoral de la locale în strânsă conexiune cu parlamentarele ce urmează să aibă loc în decembrie 2020.
O astfel de poziționare este validă, cheia de analiză este cea potrivită, dar pentru a fi siguri că am înțeles corect modul în care electoratul a ales să se exprime în septembrie și, mai ales, pentru a anticipa ce urmează să se întâmple în decembrie, de Sfântul Nicolae, nu strică să recapitulăm ce s-a întâmplat în ultimii patru ani în procesele electorale.
REZULTATELE ALEGERILOR LOCALE DIN SEPTEMBRIE
• Prezența redusă la vot a electoratului
În țară prezența la vot a fost de 46,63% din totalul electorilor înscriși în liste (minus Municipiul București), adică 7.361.818 alegători. În București prezența a fost și mai redusă, de 36,77%, respectiv 652.155 alegători.
Probabil că sunt destule explicații privind prezența redusă la vot, cea mai importantă fiind dezinteresul electoratului (sub diverse motivații), dar și procentul se pare destul de însemnat al cetățenilor care sunt rezidenți în alte localități decât cele unde-și au domiciliul, în special în străinătate, și care nu pot astfel vota la locale.
Ține de domeniul evidenței că în București electoratul a fost dezinteresat de alegerile din septembrie într-o măsură mult mai mare decât media națională; bucureștenii au preferat fie să părăsească localitatea pentru activitățile obișnuite de weekend, fie să rămână acasă din precauție (amenințarea pandemică) sau din lipsă de încredere în utilitatea participării la procesul electoral (alegători care nu s-au regăsit în niciun candidat sau nu mai au încredere în puterea votului democratic).
• Votul politic
Votul politic național (fără Municipiul București) a fost câștigat de PNL, cu 32,88%, urmat de: PSD, cu 28,40%; USR-PLUS, cu 6,85%; PMP, cu 5,72%; PRO România, cu 5,18%; UDMR, cu 4,92% și ALDE, cu 2,58%.
PSD și aliații săi naturali, adică PRO România și ALDE, obțin astfel 36,16% din sufragii, nu foarte mult peste PNL. Putem calcula pentru PNL, USR-PLUS și PMP la votul politic un cumulat de 43,78% din voturi, dar mi-e teamă că nu ne ajută cu nimic o astfel de proiecție. Cele trei partide nu par să fie foarte dornice să coopereze ca un front unit de centru-dreapta la nivel național; deci analizându-le împreună promovăm de fapt un construct artificial.
În București votul politic arată mult diferit de media națională luată separat, și anume: PSD, cu 32,38%, câștigă votul, chiar dacă nu va avea o majoritate în Consiliul General; USR-PLUS, cu 26,98% îl secondează; PNL, cu 19,31% rămâne a treia forță politică în capitală și urmează PMP cu 7,82%; ALDE, cu 2,93%; PRO București, cu 1,72% și, la mare distanță, UDMR cu 0,23%.
PSD și aliații săi naturali au împreună 37,03% din voturi, ceva mai mult decât media națională; PNL, USR-PLUS și PMP cumulează împreună la București 54,11%, un procent net peste media națională și care le aduce majoritatea în Consiliul General, deci un motiv puternic pentru care ar trebui să coopereze.
• Cine câștigă, cine pierde?
Presa a observat corect: PSD și PNL, partidele tradiționale, anchilozate și marcate de corupție – iar mass media nu prididește să ne înfățișeze nenumăratele cazuri de membri sau rețele de membri ai celor două partide suspectați de corupție, anchetați și condamnați pentru fapte de corupție – sunt marii câștigători ai alegerilor locale.
Și UDMR este un câștigător al alegerilor locale – un rezultat de care actuala conducere a partidului avea nevoie ca de aer, în primul rând în relația cu puterea de la Budapesta în al doilea rând, evident, pentru relația cu Bucureștiul și, în fine, pentru păstrarea reputației în rândul electoratului maghiar din România.
INTERVIURILE HotNews.ro