Despre finantarea publica a cercetarii

Preambul: Cercetarea stiintifica, sub toate formele ei, este o componenta esentiala a progresului nu numai in cunoastere, dar si in tehnologie, economie, societate in general. Fiecare cercetator isi aduce contributia la progres prin ideile pe care le transmite in comunitate sub forma de publicatii, comunicari sau brevete. Desi de multe ori nu este vizibila si accesibila pentru publicul larg, munca unor cercetatori anonimi din diverse colturi ale lumii (inclusiv din Romania) a dus la toate marile realizari stiintifice si tehnologice din ultimul secol, de la energia nucleara pana la explorarile spatiale si de la tranzistor pana la computerele cuantice. De aceea, toate tarile care au pretentia de a se declara dezvoltate fac investitii semnificative in cercetare. Tarile care nu investesc in acest domeniu risca sa ramana simple importatoare de tehnologii si piete de desfacere pentru aparatura si echipamente produse in alta parte a lumii.

Romania incearca, cel putin declarativ, sa reduca decalajele fata de tarile dezvoltate din Europa si din lume. Tot declarativ, educatia si cercetarea sunt considerate prioritati nationale, existand chiar legi (ex. Leagea 1/2011 a Educatiei Nationale) care statueaza ca cel putin 6 % din PIB ar trebui alocat educatiei si cel putin 1 % din PIB ar trebui alocat cercetarii. Realitatea din ultimii ani demonstreaza ca aceste prevederi nu au fost niciodata tratate cu seriozitate de catre decidentii politici care s-au perindat la conducerea tarii. Luand in considerare numai cercetarea, procentul din PIB alocat acestui domneiu in 2018 este de numai 0.18 %, cel mai scazut din Uniunea Europeana si absolut insuficient pentru a avea un sistem de cercetare puternic, competitiv pe plan international si atractiv pentru mediul privat.

Este interesant de urmarit evolutia bugetului alocat cercetarii in ultimii ani, precum si proiectiile bugetare pentru anii urmatori, pana in 2021. In graficul de mai jos este redata evolutia bugetului intial, a bugetului final si a platilor efectuate intre anii 2012 si 2017, bugetul initial pe 2018 si proiectiile bugetare pana in 2021.

Ce se poate constata:

– Media bugetului initial alocat anual pentru cercetare este in jur de 1,6 miliarde lei (circa 350 milioane euro) si nu se intrevad variatii semnificative in urmatorii ani

– In ultimii ani au fost raportate cresteri economice de 3-6 %, deci PIB a crescut. Rezulta deci ca ponderea bugetului cercetarii in PIB scade de la an la an.

– Cu exceptia anului 2015 bugetul final este mai mic, uneori sensibil mai mic, decat cel initial. Rezulta ca in fiecare an au loc rectificari bugetare negative (se taie din buget 200-300 milioane lei), exceptia fiind 2015 cand rectificarea a fost pozitiva (s-au acordat circa 130 milioane lei in plus).

– In fiecare an platile efectuate pana la 31 decembrie sunt cu 1-2 % mai mici decat bugetul final (sau rectificat). Motivele nu sunt foarte clare din ce cauza.

– Bugetul pe anul 2018 include si creditele de angajament impuse fortat in 2017 (ex. circa 25 % la proiectele PCE contractate in 2017). Rezulta ca, in fapt, bugetul pe 2018 este mai mic decat cel din 2017, ceea ce s-a reflectat imediat in finantarea proiectelor PCE, care este, in medie, cu 20 % mai mica dacat cea prevazuta in contractul initial. Ca urmare, toti directorii de proiect au fost fortati sa semneze acte aditionale cu o finantare mai mica, sperand ca aceasta va fi recuperata in 2019 (daca nu cumva reducerea se transforma intr-o amputare definitiva de buget pe proiectele PCE).

Ce rezulta din aceste date? Rezulta o incapacitate cronica a autoritatii publice centrale care se ocupa de cercetare (in trecut ANCS sau ANCSI, din 2017 MCI) de a utiliza la maxim bugetul alocat initial. In fiecare an autoritatea care administreaza fondurile pentru cercetare pierde bani pentru ca nu este in stare sa ii cheltuie. Printre cauze se pot enumera:

1. Competitii de proiecte rare, cu bugete mici, si cu perioade lungi de timp intre momentul declansarii competitiei si momentul contractarii. Strategia Nationala CDI 2014-2020 a fost aprobata abia la finalul anului 2014, Planul National CDI 3, menit sa transpuna in practica prevederile Strategiei, a fost aprobat abia la finalul lui 2015,  iar primele competitii de proiecte au fost demarate abia in 2016, unele dintre ele nefiind incheiate nici pana in prezent. Rezulta ca pana in 2018, cu 2 ani inainte de terminarea prezentei Strategii, a fost organizat un singur rand de competitii in cadrul PN CDI 3. Cel mai probabil alte competitii nu vor mai fi organizate. Aici ne referim la acele competitii care sustin efectiv activitatea de cercetare prin Programul de Resurse Umane (proiecte PD sau TE), prin Programul de Cercetare Fundamentala (proiecte PCE si PCCF) si prin Programul de Crestere a Competitivitatii Economice prin CDI (proiecte PED, BG, PTE, SOL), si nu luam in calcul competitiile marunte de tip premierea rezultatelor, mobilitati, colaborari bilaterale, etc. intrucat acestea din urma nu au alocate fonduri pentru resursa umana (cheltuieli de manopera) sau pentru infrastructura de cercetare (intretinere si operare echipamente/laboratoare/cladiri, administratie, etc.).
2. Sume mici alocate investitiilor (doar 20-30 milioane pe an)
3. Sume mici alocate sustinerii instalatiilor si infrastructurilor mari, de interes national. Trebuie tinut cont ca infrastructura de cercetare s-a imbunatatit semnificativ in ultimii 10 ani prin utilizarea fondurilor structurale. Laboratoare si echipamente moderne au aparut in multe universitati, INCD-uri si institute ale Academiei Romane. Pentru a fi operationale si utilizate la maxim aceste infrastructuri necesita fonduri pentru service, reparatii, consumabile, utilitati (energie electrica, apa, gaze), si personal de intretinere si operare. Acoperirea acestor costuri numai din proiecte castigate la competitii este nesustenabila, avand in vedere considerentele de la punctul 1.

Rezulta ca autoritatea centrala pentru cercetare putea lua din timp masuri pentru utilizarea la mxim si eficient a bugetului, dar acest lucru nu s-a intamplat din motive necunoscute. Putem doar specula ca cercetarea nu a fost si nu este de fapt printre prioritatile Guvernului, indicatiile fiind de amanare si temporizare a angajarii fondurilor prin contracte, astfel incat la jumatatea anului sa se poate lua inapoi fondurile bugetare neutilizate. Se poate concluziona ca adminstratia cercetarii, reprezentata prin MCI, are maidegraba interes sa faca economii la buget decat sa se lupte pentru utilizarea la maxim a bugetului si, de ce nu, pentru suplimentarea acestuia.

In final voi aborda problema resursei umane, care pare un subiect complet neglijat de catre autoritatea centrala, in ciuda faptului ca tot timpul vorbim despre lipsa masei critice de cercetatori, despre lipsa de atractivitate a carierei in cercetare pentru tineri si despre exodul important de tineri bine pregatiti catre organizatii de cercetare din tari mai dezvoltate. Ceea ce se spune la nivel declarativ este in totala contradictie cu realitatea prezenta. Un caz concret il reprezinta competitiile PD si TE lansate in 2016 si inca nefinalizate. Discutia poate include si competitia PCCF, avand in vedere ca o componenta importanta a acestui tip de proiecte o reprezinta pregatirea tinerilor cercetatori. Bugetul alocat celor 3 competitii, PD, TE si PCCF, este de 170 milioane lei, cu rate de succes de 5.8 % pentru PCCF (170 proiecte depuse, 10 proiecte finantabile), circa 10 % pentru TE (111 proiecte finantabile din 1128 de proiecte depuse), si circa 15 % pentru PD (140 proiecte finantabile din 940 de proiecte depuse). Se remarca imediat ratele de succes foarte mici, in conditiile in care, pana acum, este singura competitie organizata in cadrul PN CDI 3. Mesajul transmis in acest fel este ca autoritatea centrala pentru cercetare nu pune prea mare pret pe resursa umana, fiindu-i practic indiferent daca aceasta ramane in tara si se angajeaza in alt domeniu (IT, banci, etc.) ca sa supravietuiasca sau pleaca in strainatate. Si totusi, ar fi foarte simplu ca MCI sa transmita un mesaj pozitiv catre comunitatea de cercetatori depunand efort pentru a dubla rata de succes la competitiile PD, TE si PCCF. Aceasta ar insemna dublarea bugetului acestor competitii la 340 milioane lei. Ar fi nevoie deci de un plus de 170 milioane lei, dar MCI spune ca este imposibil de obtinut o astfel de suplimentare de buget, uitand insa ca suplimentarea nu este necesara toata in 2018, ci se distribuie pe parcursul anilor in care se desfasoara proiectele (2 ani pentru PD si TE si 4 ani pentru PCCF). Mai trebui tinut cont si de faptul ca, incepand la jumatatea lui 2018, proiectele PD si TE se intind pe 3 ani calendaristici (am socotit cate 6 luni in 2018 si 2020, si 12 luni in 2019), iar proiectele PCCF se intind pe 5 ani calendaristici (cate 6 luni in 2018 si 2022 si cate 12 luni in 2019, 2020 si 2021). Nu trebuie sa fii mare specialist in buget-finante ca se calculezi cam care ar fi efortul bugetar pentru dublarea numarului de proiecte finantate la PD, TE si PCCF:

2018-31,825 milioane lei

2019-63.75 milioane lei

2020-42.5 milioane lei (se termina proiectele PD si TE)

2021-21.25 milioane lei

2022-10.625 milioane lei (se termina si proiectele PCCF)

Este acesta un efort bugetar imposibil de realizat pentru un Guvern, daca acesta chiar doreste sa sustina cat de cat cercetarea si sa transmita un semnal pozitiv catre cercetatori, mai ales catre cei tineri? Personal, cred ca nu este un efort deosebit, ci este o masura perfect fezabila. Trebuie numai un minim de vointa politica pentru a-l pune in practica. Avatajele imediate ar fi:

– Un numar dublu de proiecte finantate, ceea ce ar asigura o oarecare stabilitate financiara pentru organizatiile de cercetare si pentru cercetatori, calmand nemultumirile din sistem si suplinind lipsa totala de competitii din 2014 pana in 2016.

– Un buget mai mare in anii urmatori, pentru a acoperi contractele in anii 2019, 2020, 2021 si 2022.

Ramane de vazut daca echipa de conducere a MCI este dispusa sa ia in considerare solutia prezentata mai sus.

Mai ramane si intrebarea retorica: ale cui interese apara MCI si ce reprezinta, de fapt, MCI? O buna parte a comunitatii sustine ca cercetarea se face, in buna, parte in institutiile de invatamant superior, dar acestea tin de MEN. O alta parte a comunitatii sutine ca cercetare se face si in INCD-uri, deci MCI ar trebui sa sustina si sa reprezinte aceste organizatii de cercetare. Care este insa pozitia MCI?

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro