Despre recompensa la medici

Ascultam uimit cuvintele unei colege – reumatolog de mare clasa: “Nu mai imi inteleg pacientii. Ma trateaza de parca as putea de la usa sa le rezolv problema. Vor in 5 minute, fara analize, fara ecografie, sa le dau o solutie. Ca se grabesc, ca au plecat de la serviciu pentru a ajunge la mine, ca pentru asta sunt platita, sa ma misc rapid. Nici macar nu ma vad, parca discuta cu un calculator din care trebuie sa tasneasca niste date coerente. Nu vin la programari, uneori nici nu saluta. A intrat in ei un “clientul nostru, stapanul nostru” care ma face sa ma simt mizerabil. Muncesc si 10 ore pe zi, dar simt ca nu pot duce si atitudinea asta”.

De ce ma simt obligat sa discut acest subiect?

Pentru ca medicii parasesc tara. Studiile spun ca pleaca pentru conditii mai bune de lucru, pentru a se dezvolta profesional, pentru conditii financiare normale, pentru a da copiilor lor o sansa mai buna. Pleaca din tara lor, de langa colegii si sefii lor (un subiect inca foarte sensibil). Dar, ascultand cuvintele colegei mele, m-am intrebat daca nu cumva au inceput sa plece si de langa pacientii lor, de langa cei pentru care au facut medicina.

Intr-o lucrare de diploma de acum 10-12 ani am studiat tipul de personalitate a medicului, comparand trei specialitati: medicii chirurgi, medicii internisti si medicii psihiatri. Deoarece o lucrare de diploma trebuie mai degraba terminata, decat elaborata (cutuma greu de eliminat sau ameliorat) concluziile le-am considerat superficiale.

Folosisem un singur instrument, inventarul de personalitate Eysenck, fugind oarecum de MMPI din ratiuni de timp si de teama de a nu fi refuzat de colegi deoarece era un test prea amanuntit – aproximativ 500 de intrebari care necesita doua ore pentru completare. Desi eram sigur ca vom descoperi diferente semnificative intre cele trei grupuri, singura concluzie valabila (repet, in conditii in care nu pot fi convins de validitate statistica) a fost ca majoritatea medicilor se inscriu in grupul stabil extrovertit.

Este grupul persoanelor inclinate spre social, care iubesc interactiunea sociala, loc de unde isi aduna motivatiiile si unde isi consuma efortul. Extravertii sunt persoane care definesc timpul de calitate doar acel timp care este impartit cu altii. Nivelul lor optim de functionare este atins doar daca primesc o cantitate semnificativa (in comparatie cu introvertii) de stimuli externi.

Conform teoriei lui Eysenck vom identifica la persoanele extroverte un nivel mai mic de functionare corticala bazala. Aceasta particularitate anatomo-fiziologica explica de ce un stimul extern, mai ales legat de sistemul de recompensa, aduce persoana extroverta catre nivelul optim de functionare.

Desi validitatea testelor de personalitate pentru anticiparea rezultatelor la locul de munca este mai degraba dezamagitoare, nu ma pot impiedica sa afirm ca fluxul de stimuli (emotii) receptat de la pacient influenteaza functionarea adecvata a medicului si, prin aceasta, chiar calitatea actului medical.

Cu mare teama dar si cu o oarecare jena afirm ca mult blamatul onorariu tacut are si o fateta curativa pentru functionarea personalitatii medicului. Si cum si istoria leaga actul medical de o recompensa (atentie, nu este vorba de arginti!), credinta ca medicul functioneaza pe principiul efort-recompensa imi este intarita.

Medicii sunt astazi dezamagiti si de schimbarea atitudinii pacientilor fata de ei. Nici pacientii nu mai sunt ceea ce erau. Medicului ii este greu sa piarda o pozitie avantajoasa, oarecum dominatoare.

Ochii fiecaruia dintre noi incepeau sa luceasca de multumire atunci cand, dimineata, vedeam in fata usii cabinetului lume multa care isi astepta randul, respectuos si cu rabdare. Si acea satisfactie era o hrana nutritiva pentru stima de sine, una care compensa conditiile nefiresti ale vietii profesionale.

Ca o modesta concluzie:

Cu totii suntem in cautarea recompensei, in toate ariile noastre de functionare (biologica, psihologica, socio-familiala si profesionala). Cu cat medicii vor obtine o mai mare recompensa emotionala de la pacienti cu atat le va fi mai bine. Dar ma tem ca medicii au inceput sa fuga chiar si de langa pacientii lor.

• Nicolae Marcu este medic primar psihiatru si absolvent al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti. Timp de 6 ani a urmat cursurile de psihoterapie organizate de Asociatia de Psihoterapie din Austria. A publicat peste 40 de lucrari in domeniu.

Nota: „De profesie medic in Romania”este o serie de articole HotNews.rocare descriu viata mai multor medici care, in ciuda conditiilor, raman sa lucreze in Romania, oricat de incredibile ar putea parea motivele lor. Campania “de profesie medic in Romania” este initiata si sustinuta de Consiliul Investitorilor Straini.