Destinul PNL (de Alexandru Lazescu)

„S-ar putea sa trebuiasca sa ne asumam chiar si destinul de partid de opozitie” declara sententios Ludovic Orban zilele trecute in fata unor tineri liberali.

Era o reactie, de altfel previzibila, fata de satisfactia abia retinuta cu care mai toti liderii PD anuntau disponibilitatea partidului lor de a deschide un dialog oficial cu noua grupare coagulata in jurul trioului Stolojan – Stoica – Flutur.

Probabil ca o astfel de schimbare brusca de statut nu i-ar incinta insa deloc pe activistii din tara si de la centru abia scapati la bunatatile puterii. Mai ales ca multi dintre ei, e vorba in principal de cei veniti pe filiera Organizatiei Tineretului Liberal, parasutati in functii aproape direct de pe bancile scolii, nici nu prea stiu sa faca mare lucru altceva.

Felul in care a vorbit dl. Orban despre destin poate da unora fiori creind impresia ca actuala conducere PNL crede ca ar avea o mare misiune de indeplinit pe care doar uneltirile Cotrocenilor ii impiedica sa o duca la capat.

Si, intr-adevar, exista un anumit nucleu si inauntru si in afara sistemului politic care este convins ca PNL a ramas ultimul bastion al luptei impotriva neocomunismului ilustrat de partide ca PSD si PD, ambele desprinse din FSN. Asta cred fosti detinuti politici sau oameni ca Doina Cornea care s-au aflat intr-un fel sau altul in avangarda rezistentei impotriva fostului regim comunist.

Asta au invatat sa spuna in ultimul timp si tinerii activisti PNL, cit de mult o si cred e o alta poveste, pleacind de la premiza automata ca toti cei care critica sau se opun cumva partidului lor, din zona politica, din cercurile intelectuale sau din societatea civila, sint in cirdasie cu securistii si cu neocomunistii.

Pina la un punct poate fi si aceasta o formula de a-ti construi o identitate pe scena politica si de a-ti motiva sustinatorii. Dar numai in masura in care aceste mesaje sint relevante pentru un segment consistent din opinia publica si ai legitimitate si credibilitate deplina ca mesager al reformei morale al carei initiator te revendici in plan politic.

Problema liberalilor e ca atunci cind intri in detaliile unei astfel de strategii politice lucrurile incep sa scirtiie. In primul rind pentru ca ne place sau nu temele cu pricina au o rezonanta tot mai redusa in populatie. Chiar daca cu un astfel de discurs CDR a cistigat alegerile cu zece ani in urma intre timp lucrurile s-au schimbat radical.

In ciuda agitatiei din mass media interesul popular pentru aceste teme s-a diluat considerabil.

Pe de alta parte, PNL nu are nici macar monopolul legitimitatii ca promotor al acestor idei. Pina la urma Traian Basescu este cel care a reusit sa impuna transferul masiv al dosarelor de la SRI la CNSAS.

La fel, comisia prezidentiala prezidata de Vladimir Tismaneanu care a elaborat raportul de condamnare a crimelor comunismului a facut-o la initiativa si sub auspiciile Palatului Cotroceni si presedintele este cel care il v-a prezenta oficial in Parlament.

Chiar faptul ca si Ion Iliescu de la tribuna recent incheiatului congres PSD dar si criticii de serviciu ai presedintelui precum Ion Cristoiu vor bate mult moneda pe manevrele puterii de a folosi acest prilej pentru a ataca principalul partid de opozitie nu fac decit sa subrezeasca semnificativ pretentiile PNL de a fi in avangarda luptei impotriva neocomunistilor.

In plus, campania de desconspirare a securitatii este in buna masura compromisa asa ca nu mai are cum sa aduca un capital de imagine suplimentar ci chiar dimpotriva.

Oricum acest front al celor pentru care anti-comunismul si devoalarea dosarelro de securitate sint cu adevarat importante este unul destul de difuz. Nu exista categorii sociale clar conturate care sa il sprijine desi evident mai toata lumea se declara dispusa in teorie sa doreasca reforma morala. Asa ca aceasta pozitionare nu poate in nici un caz tine loc de agenda ideologica.

In acest moment e de altfel destul de neclar cui se adreseaza liberalii ca tinta electorala. Mai mult, maniera in care a fost introdusa reforma din sanatate, de pilda, i-a facut sa piarda si un electorat care le era in mare masura apropiat.

Lipsa unei agende ideologice e fatala pe termen lung pentru orice partid, chiar daca pe termen scurt te mai poti descurca daca ai lideri charismatici si mergi pe cartea competentei si capacitatii de a asigura o buna guvernare. Partidul Democrat este intr- o astfel de situatie.

Nu are in nici un fel o agenda ideologica conturata dar il are pe Traian Basescu cu care este asociat simbolic si da senzatia ca este mai responsabil si se pricepe mai bine sa gestioneze administratia tarii.

Daca punem lucrurile cap la cap ajungem la concluzia ca PNL are in viitor o marja de manevra extrem de redusa. Din perspectiva viitoarelor confruntari electiorale trei sint elementele care joaca impotriva sa. Nu are o agenda ideologica si nici macar nu detine monopolul asupra temelor surogat de agenda, lupta impotriva comunismului si a fostei securitati.

In al doilea rind nu are nici un singur lider charismatic la indemina si prin tipul de numiri, precum cea a lui Dan Motreanu la Agricultura, da senzatia de clientelism si lipsa de responsabilitate.

In al treilea rind sirul de scandaluri care marcheaza actuala guvernare de coalitie va favoriza la viitoareler alegeri tendinta de a sprijini partidele mari, ca PSD, sau cel mult blocuri aparent mai omogene de tipul celui care se va forma foarte probabil prin coagularea unei Alianta D.A bis de data aceasta cu PD si PLD.

Un PNL izolat va fi putin apetisant si putin credibil electoral chiar si pentru cei care isi pastreaza convingerile anti-PSD, stimulate in continuare de raminerea lui Ion Iliescu la virful partidului.

Pe termen scurt chiar si lupta pentru supravietuire a guvernului Tariceanu este complicata dupa aparitia PLD. Cu cine se poate asocia PNL daca se rupe de PD ? PSD nu are de ce sa vrea asa ceva. PC ar vrea poate un astfel de aranjament dar o solutie de acest gen ar fi cu totul inacceptabila exact pentru zona electorala anticomunista pe care PNL o tinteste.

Asa ca daca nu asistam peste noapte la vreun miracol cartile pe care la are in mina echipa condusa de premierul Tariceanu sint tot mai toate putin promitatoare.