„Dhammapada” de BUDDHA

Aparuta la Editura Herald, Dhammapada, scrierea cea mai cunoscuta atribuita lui Buddha, este alcatuita din 423 de versete grupate in 26 de capitole, este un fel de antologie de versete adunate din diferite surse.

Termenul „dhammapada” consta din doua cuvinte pali, „dhamma” si „pada”, amandoua – este important de notat acest lucru – fiind ambigue, avand sensuri diferite in contexte diferite. In ce priveste „dhamma”, chiar si in Dhammapada el este folosit in mai multe sensuri, cel mai frecvent ca uz si, pare-se, cel mai adecvat, fiind „lege” sau „adevar”.

In privinta termenului „pada”, aici el are sensul de „propozitie” sau „afirmatie”. Astfel stand lucrurile, cuvantul „dhammapada” ca titlu al unei scripturi budiste se poate talmaci in mod nimerit ca „aforisme despre adevarurile ce alcatuiesc buddhismul”.

Aceasta este in bun acord cu Dhammapada IV.1, unde se pune intrebarea cine va culege Dhammapada in maniera in care un om inteligent culege felul potrivit de flori. Toate acestea indica importanta suprema a Dhammapadei pentru intelegerea invataturii lui Buddha.

Canonul budist ca intreg se numeste Tipitaka (skr.: Tripitaka), ceea ce inseamna „trei cosuri”. Acestea sunt: 1) Vinaya-Pitaka, cosul disciplinei pentru ordinul monastic (samgha); 2) Sutta Pitaka, cosul doctrinelor filozofice si religioase; 3) Abhidhamma Pitaka, cosul doctrinelor metafizice si religioase prezentate scolastic.

Deoarece Buddha nu a lasat nici o scriere proprie, este destul de dificil sa se afirme in ce masura sau daca toate Pitaka contin spusele lui Buddha, cu alte cuvinte ceea ce Buddha insusi a propovaduit. Fapt este, in aceasta privinta, ca dupa moartea lui Buddha discipolii sai au simtit nevoia sa stabileasca invatatura maestrului lor.

In acest scop se spune ca s-au tinut trei concilii, mai intai la Rajagaha, apoi la Vaisali si ultimul la Pataliputra, ocazie cu care s-au alcatuit mai multe colectii de scrieri sfinte, ce alcatuiesc canonul pali, din care face parte si Dhammapada.

Despre autor

Povestea vietii lui Gautama Buddha este invaluita in legenda, insa principalele fapte legate de viata sa se contureaza clar si poarta pecetea unicitatii.

Nascut in casta razboinicilor (ksatriya) si crescut intr-un mediu princiar, tanarul Siddhartha a realizat ca luptele si stradaniile care-i preocupa indeobste pe oameni sunt zadarnice si ca, in pofida tuturor eforturilor lor de a fi fericiti, lumea ramane o urzeala de durere, mizerie si suferinta.

Ca urmare, abandonand tot ce poseda, sotia, fiul si regatul, a plecat in cautarea invataturii si a intelepciunii capabile sa asigure omenirii o fericire reala si pacea perpetua. Renuntarea sa nu a fost deci o simpla retragere dezgustata din lume.

Ea a fost in mod cert pozitiva, tintind la crearea, in locul starii existente viciate a lucrurilor, lipsita de liniste, pace si fericire, a unei lumi mai sanatoase si mai armonioase. Pentru Buddha, filozofia a fost arta de a trai.

Din aceeasi colectie:

Corpus Hermeticum | Sutra: Nestematele Legii | Bhagavad – Gita | Sase Yoga ale lui Naropa | Yoga – Sutra | Cartea intelepciunii | Vijnana Bhairava | Zoharul | Upanisad – Editia a doua, revazuta si adaugita | Dhammapada | Marele Duh Nevazut | Upadesha Sahasri | Samkhya – Karika / Tarka – Samgraha | Brihat Jataka (Marele tratat de astrologie) | Compendiul filozofiilor

indiene | Advaita – Vedanta | Cantul Eliberatului | Tes panza Numelui Tau (Canturi de iubire – Aforisme – Poeme mistice) | Bardo Thodol – Cartea tibetana a mortilor | Imnurile Sacre | Yoga Tibetana si Doctrinele Secrete |