Diavolul are un nume: Gigi Becali (de Grigore Cartianu)

Vorba vine, caci merele padurete – carora la mine, in Gorj, li se spune coricove – au calitati deosebite: mustesc de vitamine, iar toamna tarziu – dupa caderea brumei – devin dulci-parfumate. Daca te apuca foamea la camp, poti conta oricand pe ele.

Pe Becali nu poti conta insa niciodata. Behaiala lui continua pe la televizor iti intoarce stomacul pe dos. Individul e un salbatic imposibil de civilizat.

Episodul Steaua nu ne-a lamurit daca Hagi are stofa de mare antrenor sau nu. Cand traiesti cu o ghioaga deasupra capului, iar in urechi iti rage unul ca magarul, nu mai ai pofta de nimic: nici de mancare, nici de performanta, nici macar sa treci strada. Te uiti in jurul tau si te intrebi buimac: cu ce Ti-am gresit, Doamne, de m-ai dat pe mana acestui barbar?

Ultimele saptamani ne-au lamurit insa in privinta calitatii umane: Hagi e un gentleman. Fostul artist al gazonului n-a venit la Steaua cu aroganta, ci cu umilinta. A facut tot ce era omeneste posibil sa nu supere pe nimeni, doar-doar o fi lasat in pace sa-si dea doctoratul in antrenorat. Degeaba: salbaticul tocmai se trezise in fundul pesterii, dupa o scurta hibernare.

Zice Becali ca, apeland la „toate calitatile psihologice si filosofice”, a vrut sa faca din Hagi un mare antrenor. Astea-s vorbe. Noi am vazut ca a incercat din rasputeri sa-l distruga si ca antrenor, si ca om. Astea-s fapte.

In urma cu trei luni si ceva, cand l-a prezentat pe Hagi ca antrenor al Stelei – la „Palat” -, Becali o dadea pe lacrimogene specifice tiranilor latino-americani: „Intre timp, fiul de oier a ajuns stapan la Steaua”… Fals: fiul de oier a luat toiagul si a inceput sa le dea altora la cap.

Iar prima teasta sparta a fost cea a omului care-l imprumutase cu bani sa-si cumpere stana.

Atins de paranoia, Becali se crede nu doar Dumnezeu, ci si Ceausescu. Stapanul-din-Cer si Stapanul-de-pe-Pamant, reuniti intr-unul singur. Un personaj schizoid care acum se inchina, acum injura. Acum da bani la biserici, acum spurca totul in jur. Acum construieste case in regim televizat, acum rade hectare spaguite de la Armata si palmeaza sere ieftine de la stat.

Acum plange evlavios in fata natiunii, acum urla, tipa, zbiara, rage, latra, mugeste. Sunt clipe cand tratamentele medicale nu mai au efect, e nevoie de exorcizare.

O intrebare e repetata tot mai insistent in ultimele zile, mai ales printre stelisti: cum scapam de Becali? Brrr… intrebari similare circulau spre sfarsitul anilor ‘80 si in 2004: cum scapam de Ceausescu? Sau de Nastase? Viata ne-a raspuns prompt: unul a sfarsit la zid, celalalt e clientul procurorilor si face politica pe bloguri.

Becali ne trateaza pe toti – fotbalisti, antrenori, suporteri, ziaristi – ca pe niste oi. Ne cantareste din privire, dupa coarne, lana, copite: asta-i Turcana, asta Karakul, asta Merinos… Daca suntem de calitate, ne impacheteaza pe-un vapor de-al lui Taher si ne trimite la arabi, sa ne faca saorma si chebap!

Se lauda ca are bani de-i intoarce cu lopata. Sa fie sanatos: daca-i prisosesc, sa si-i bage in fund pan-o face hemoroizi!